14,398 matches
-
trupul delicat, ieși afară Din creierul lui Enion În chipu-acesta slut, lăsîndu-te acolo Pînă cînd timpuri peste tine au trecut; și totuși spiritu-mi plutit-a revenind Și plămădit-a un Bărbat, să fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sinai, Veniți și-mpresurați această dulce limba, si c-un șurub de fier Prindeți asta Ureche-n Stîncă. Milca, a ta este lucrarea. 315 Nu plîngeți astfel, surorilor, nu plîngeți astfel; atîrnă viața noastră de aceasta, Ori indurarea și-adevărul pierdute-s din Sihem și Muntele Galaadului, De nu-i legat iubitul meu pe-a' Vegetației tulpini". Astfel sînt cîntecele Tirzei, astfel iubirile-Amalecului. Mielul Domnului se pogori prin tărîmurile douăsprezece ale lui Luvah, 320 Purtîndu-și suferințele și toate groaznicele-i răni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1996] 40. Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, Institutul European, Iași, 1994 41. Vasile Lovinescu, Creangă și Creangă de Aur, Cartea Românească, 1989 42. John McPhee, Annals of the Former World, Farrar, Straus and Giroux, New York, 2000 [1998] 43. John Milton, Paradisul pierdut, trad. Aurel Covaci, Editura Minerva, București, 1972 44. Adolf Muschg, "Die Zukunft der Romantik", în Aurora, Jahrbuch der Eichendorff-Gesellschaft für die klassisch-romantische Zeit, 53/1993, pp. 1-12 45. Klaus Mylius, Wörterbuch Sanskrit-Deutsch, VEB Verlag Enzyklopädie Leipzig, 1975 46. Mihai Nasta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
analitice (cum just a arătat Harold Bloom în Blake's Apocalypse, p. 310) se poate într-adevăr spune că aceste trei poeme formează o singură epopee, o trilogie cosmo-istorică, demnă de a fi comparată cu Divină Comedie, Iliada sau Paradisul Pierdut. 8 În ultimele plăci iluminate, cele din The Ghost of Abel (1822) (BCW: 781), Blake scria: "1822 W Blake's Original Stereotype was 1788" ("1822 Stereotipul Originar al lui W Blake a fost anul 1788"). Această remarcă se referă la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
celebrul desen care îl reprezintă pe Urizen în momentul în care creeaza universul folosind un compas pentru a măsura spațiile infinite (astfel legîndu-le) să îi fi fost sugerat lui Blake de o descriere din Cartea a VII-a a Paradisului pierdut al lui Milton (cf. ibid. p. 896), în care Dumnezeul trinitar (Fiul) folosește compasul "să circumscrie Universul/ Și toate lucrurile nou create". Se știe că The Ancient of Days (Cel Îmbătrînit de Zile / Cel vechi de Zile) era un raspuns
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poate să nu fi intenționat să-l graveze. Totuși, cum arată Keynes, se pare ca inițial acest manuscris (singurul cunoscut) a fost o copie transcrisa "pe curat" a poemului intitulat Vala, care trebuie sa fi existat deja pe ciorne (acum pierdute), deoarece primele pagini din Vala sînt redactate cu mare grijă, cu un scris formal, tipic pentru plăcile de cupru folosite pentru gravat. În paginile ulterioare și în adăugirile marginale Blake a revenit, însă, la scrisul sau obișnuit, probabil abandonînd ideea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
I, 77) vas limfatic: Vase care conduc chilul (lichid lăptos circulînd prin vasele limfatice intestinale) de la intestinul subțire către canalul toracic. 10 (I, 85) cumpănit prin sine (self balanc' d): Sau "ce-n echilibru se păstra". Vezi John Milton, Paradisul pierdut (1972), cartea a VII-a, p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil că Blake a avut în vedere originea cuvîntului: lat. vegetabilis = animator, care însuflețește; vegetare = a înviora
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce se revarsă de la corpurile cerești asupra omului și asupra lumii" (sens astrologic). Stelele participa atît la actul cosmogonic, cît și la influențarea timpului prin "destin". 54 (ÎI, 29) COMPASUL CEL DE AUR (GOLDEN COMPASSES): Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a VII-a (pp. 239-240), în care Fiul lui Dumnezeu creează cu ajutorul "compasului de aur" Universul: "Și Cerul larg/ Deschise veșnicele-i porți, iscînd/ Armonioase sonuri din țîțîni/ De aur, ca să-i lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zile / Cel Vechi de Zile), care reprezintă frontispiciul poemului Europe a Prophecy (1794). Era un raspuns tăios dat lui Voltaire, care în Candide (cap. 25) l-a ridiculizat pe Milton pentru utilizarea compasului în episodul redat mai sus din Paradisul pierdut. The Ancient of Days al lui Blake este însă nu Dumnezeul trinitar al lui Milton, cum bine remarcă Damon, ci Urizen, care creează un univers geometric precum cel al lui Pitagora și Platon. Într-adevăr, în a treia ilustrație din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de vierme (fenomen cunoscut și sub numele de "punte Einstein-Rosen"), o gaură albă. Această realitate a fost preconizată de fizica relativista). În greacă, adamas, adamantos = oțel; diamant; a(particulă privativa), damaein = a îmblînzi, a învinge. Este semnificativ că în Paradisul pierdut (cartea a X-a, 312-323; pp. 349-350), Milton vorbește despre lucrarea Păcatului și a Morții ca fiind "lanțuri și cuie de diamant" ("pins of adamant and chains"): "Păcatul și cu Moartea de pe-acum/ Își întinseseră lucrarea lanț/ De stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest act știință, prin propria să natură, vă tinde să încerce să explice cu instrumentele rațiunii niște (trans)dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gîndul și privirea/ Și le țintea spre vatra străvezie,/ Vrăjit de-atîta aur la tot pasul/ Și nu de tot ce-i sacru și divin/ În viziunea-naltelor sfințenii." 68 (ÎI, 118) metalul cel topit trecu-n canale: Vezi Milton, Paradisul pierdut, Cartea I, p. 28: "Pe cîmp, aproape, s-au zidit cuptoare/ Sub care vine trec, de foc lichid,/ Din lac împins aici, prin stăvilare;/ Topește-o altă ceață, prin minuni/ De dibăcie, minereul greu,/ Pe soiuri alegîndu-l și spălînd de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
finit că forma, dar infinit că viață-spirit. Îmbinarea celor două dimensiuni, a finitudinii și a infinitudinii, generează interfinitatea, care este dimensiunea secțiunii de aur. 76 (ÎI, 168) cerurile pătrată formă cu-o linie-i dădură: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, 1972, cartea a X-a, 375-380 (p. 352): Păcatul îi spune lui Satan, referindu-se la lupta dintre acesta și Dumnezeu și la efectele sale (împărțirea domniei asupra lumii): "Here thou shalt monarch reign,/ There didst not; there let hîm
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
separate de triunghi și cub, ca forme arhetipale ("platonice") ale limitării-ale creației, care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens despre "fúria ce zace-n minereuri", sugerînd că elementele revendică libertatea infinită; de aceea ele doresc nu doar "ființarea pură", ci și mișcarea nemărginita. Redam în continuare un pasaj relevant din Heisenberg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
definitie altă proprietate decît pe aceea a ființării pure." Similar, pentru Blake Dumnezeu era Infinit și Unul, dar poetul afirmă existența unei infinități de infinituri "secunde". 79 (ÎI, 179) Sala de Aur a lui Urizen: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a V-a, p. 183: "Pe necuprins tărîmul miazănopții,/ Satan stătu-n cetatea lui de scaun,/ Ce se-nălța pe o colina mîndră/ Și de departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
190) era-ntocmit în patru colțuri (form'd Foursquare) (despre Altarul de aur din lăcașul dinspre apus, din Sala de aur a lui Urizen): Vezi notă pentru (ÎI, 168): cerurile pătrată formă cu-o linie-i dădură. John Milton în Paradisul pierdut, cartea a X-a, vorbeste de "Empyreu [...] cetatea cea pătrată". Este posibil ca Blake să fi surprins aici un joc de cuvinte: termenul "four-square" semnifică literal "patru-pătrat(e)", de aceea este posibil ca Blake să fi sugerat și ideea că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
după modelul divin, arhetipal al Golgonoozei, desi construcția să este în afara sferei edenice, fiind vorba de "Găoacea Lumii" materiale ieșite din sfera eternă a Spiritului. Spre deosebire de Blake care folosește modelul cuaternar al cosmosului, Milton vorbește de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului, suită-n bolti de groază,/ Cu porți de trei ori întreite straja:/ Trei porți de-alamă, trei de fier și trei/ Din lespezi mari de diamant, fiind/ De
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conținînd din nou cîte patru porți dispuse tot în pătrat. 87 (ÎI, 267) Astfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur / Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis: vezi John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70), scena în care Haos ("Anarhul cel bătrîn") îi spune lui Satan: La început bîrlogul vostru, Iadul,/ De-a lungul și de-a lațul, sub picioare/ Mi s-a întins iar, de o vreme-ncoace
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea a 2-a, "Philolaos", pp. 74-76; Mihai Nasta, "Note la Philolaos", pp. 110-111, 135). 89 (ÎI, 273) În linii drepte ce nu se măsoară: Vezi și descrierea făcută de John Milton, Paradisul pierdut, cartea a VIII-a (p. 263): "distanță de nemăsurat/ În numerele care au un nume"; ceea ce ne arată că spiritul și spațiul spiritului sînt indicibile. Traducerea ar putea fi și: "în linii drepte întrecute de proporții de [...]", cu sensul, posibil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
călătorind prin spațiul cosmic vid, și avînd tendințe similare cu cele ale atomilor componenți și aflîndu-se pe traiectorii dintre orbitele lui Jupiter și Marte (tetraedru), respectiv pe traiectorii dintre orbitele lui Saturn și Jupiter (cub-hexaedru). Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70): "Satan nici nu statu să-i mai răspundă/ Ci, bucuros oceanul sau că-și află/ Limanul, cu ardoare rennoită,/ Cu forțe noi, țîșnește-n sus, precum/ O piramidă toată numai foc,/ Brăzdînd sălbatică nemărginire,/ Împresurat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
199) astfel începu înlănțuirea lui Urizen: moment crucial în firul epic narativ, care semnifică începutul procesului de limitare a haosului generat de rațiune. Începe lucrarea Imaginației romantice. 127 (IV, 203) în ce privea se prefăcu: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 540-541 (p. 359): "for what they saw/ They felt themselves now changing" ("se schimbară-ndată-n ce văzură"). 128 (IV, 266) POLÍP / POLYPUS: Blake menționează Polipul de 22 de ori în întreaga opera (de 10 ori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie). 170 (VI, 189) Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale: Vezi și finalul memorabilului monolog al lui Adam din poemul lui John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dinamic, temporal, al Sinelui (jungian)-conștiinței; "Will" este "Voia", aspectul static, etern, al Sinelui (jungian)-conștiinței. 182 (VI, 304) În jurul pîntecelor sale: Urmează o descriere a Spectrului lui Urthona. 183 (VI, 305) noduroasa Ghioaga (knotted Club): Milton vorbește în Paradisul pierdut, cartea a X-a, 294, tocmai despre "ghioaga rece și uscată, ce împietrește totul", care aparține Morții ("Death with hîș Mace petrific, cold and dry"). Așadar, este limpede identificarea Spectrului blakean cu principiul negarii vieții. 184 (VI, 311) Sonuri de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Atotputernic"; cf. Geneză 28, 3). 192 (VII, 20) cumplitul Demon: Orc. 193 (VII, 29) Cartea-i de fier: Vezi supra notă despre cărțile de fier și-aramă (VI, 85). 194 (VII, 34) dînd iarăși ramuri: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a (p. 333): smochinul este descris astfel: "[...] crengile îi cresc atît de mari/ Și-atît de lungi, încît se arcuiesc/ Și iar prind rădăcina în pămînt,/ Vlăstari în jurul pomului părinte: [...]" 195 (VII, 39) cartea cea de fier: Vezi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
culminant al crizei cosmice, începutul însănătoșirii și profilarea unui erou (Los) al poemului. În acest sens, cum bine remarcă Harold Bloom, pînă aici eposul lui Blake nu are un erou propriu-zis, principalul protagonist fiind Urizen, la fel cum în Paradisul pierdut al lui Milton Satan predomina acțiunea din primele cărți. În această versiune a Nopții a Șaptea și în Noaptea a Opta, Blake își stabilește eroul (Los) și adversarii săi, pregătind astfel cititorul pentru revelația din Noaptea a Noua (Judecată de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]