5,550 matches
-
neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arie din toți plămânii à la Pavarotti. (Nessun dorma Înseamnă „Nimeni nu va dormi“, nu-i așa?) În carte scrie să lași bebelușul să plângă, dar Ben nu a citit cartea. Nu știe că după aproximativ patruzeci de minute de plâns Încontinuu, bebelușul se va calma. În carte scrie că Ben ar putea avea probleme afective: eu cred că tocmai și-a dat seama că mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și pună capul pe umărul ei. Într-un final, Își ridică puloverul și-i oferă un sân. Costumul care ocupă scaunul de lângă ea aruncă o privire la bulgărul mamar și se repede spre toaletă. Există o lege universală a plânsului sugarilor puțin cunoscută: cu cât disperarea și jena mamei sunt mai mari, cu atât mai tare e volumul. Și fără să mă uit În jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Prima reacție a lui Emily când vede că m-am Întors este o bucurie simplă, complicată câteva secunde mai târziu de o bosumflare și de o privire à la Othello, dar verde. Ben e atât de Încântat Încât izbucnește În plâns și se lasă să cadă pe fundulețul Îmbrăcat În scutec; corpul lui mititel de-abia Îi poate duce intensitatea emoțiilor. Când cei doi se urcă În pat, Emily Încalecă pieptul lui Rich, iar Ben se Întinde pe urma umedă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Rod Task, exact cu cuvintele astea. O, Dumnezeule, ce s-a Întâmplat? În raza de lumină pe care o aruncă ușa deschisă În stradă, văd brusc că Momo e plânsă. Mă șochează să văd fețișoara aceea perfectă umflată de plâns. — Îmi pare rău, spune ea și-atât, căci faptul că a vorbit a declanșat o nouă repriză de plâns. O bag Înăuntru și o duc În bucătărie până-l duc pe Ben sus, În pătuț. O alergie virală, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o aruncă ușa deschisă În stradă, văd brusc că Momo e plânsă. Mă șochează să văd fețișoara aceea perfectă umflată de plâns. — Îmi pare rău, spune ea și-atât, căci faptul că a vorbit a declanșat o nouă repriză de plâns. O bag Înăuntru și o duc În bucătărie până-l duc pe Ben sus, În pătuț. O alergie virală, a spus doctorul. Fără nici o legătură cu căzătura și În mod sigur nu e meningită. Trebuie doar să avem grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetăți-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde-isvoarele murmur adânci. Prin nourii rupți trece luna Și-n sufletu-mi dor a pătruns, Și părul mi-l îmflă furtuna Și ochi-mi se-nneacă de plâns. Doresc doar ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nnalte albastrele sale, Furtuna, copila de crai. Doresc ca să intru cu luna În dome de nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin șuet de șoapte S-ardică pe cer curcubee de noapte... Ea calu-și alătură, mâna întinde, Iar părul ei negru încet se desprinde Și-n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i: - "Iubit cavalere, Nu merge la mare, că mor de durere; Împarte cu mine pământul și raiul". De dor și de grijă îi tremură graiul. "Iubite dorite, în brațele-mi vino "Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! "Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți Vărsate zi și noapte, Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine-a plâns și spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun. Ce știe el ce sunt dureri când zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun - Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
490} Oricine-a plâns și spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun. Ce știe el ce sunt dureri când zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun - Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex, de la scâncet și până la un plâns sugrumat. Ajuns la faza de apogeu nedorit, intervenea Vizanti cu două „ham-ham-uri”, adică „taci-taci!”, apoi cu patru, opt și finaliza cu un urlet subțirel, copleșitor și duios, de participare afectivă, un semnal care o aducea pe Aneta de oriunde era
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Într-un târziu a Înțeles că acesta este un obicei frumos și civilizat, iar pentru Victor Olaru a fost un dureros prilej de a-și aminti de iubita lui Viorița, „soție veritabilă” și de a nu-și putea stăpâni un plâns bărbătesc. A privit lung În ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa se prefăcu imediat că așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la Tabriz, dragul meu, îi zisese încovoiată peste grămăjoara de mirodenii. Nu-i mai vedea ochii, dar îi auzea plânsul în coșul pieptului, ca pe o vietate lovindu-se de o colivie. — Toată viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk! Am să vin să vă văd în nord, iar tu ai să te
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în Ardakan. Chiar așa: în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate. Moartea ei îl făcu bărbat și apoi îl îmbătrâni peste noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]