7,062 matches
-
pută. Nu am timp să le schimb apă... Mai bine îmi iei de la piata flori uscate. Nu se scutură, nu pătează... - Nu miroase... Sau de plastic, e același lucru... - Vrei să fii ironic? OK, mă duc să mai lucrez. Afară ploua. E sâmbătă. Altă sâmbătă. A câtă sâmbătă? Nu mai știu... Știu precis că nu-i ultima. Klick Mă întorc cu fata spre țărm. Valurile scunde lucesc, albe de spumă, la linia nisipului. Dincolo de faleză scunda, orașul, apoi hotelurile, lucesc cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
măi iau și eu câte o pauză... - Ai grijă! Prea stai toată ziua pe internet. - Nu-i adevărat. De multe ori mă plimb după serviciu. Merg în orașul vechi sau la grădina japoneză. Ziua s-a lungit, nici nu mai plouă atâta. Când vii aici? - Poate după examen. Tu ce mai faci, Rățoiule? - Mi-e urât. Mor de urât! Mi-e greață să vin acasă, de aceea umblu prin oraș. Și nici acolo nu scap de scârba... - De ce? - Nu știu. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nevasta frumoasă. - Mersi frumos. Ce gentil ești?! Când vii acasă? - Ajung probabil pe la unu. De ce nu vii tu? Bine, în long weekend. Unde mergem? - Pe Olympia. Sau spre Yakima. Sau pe Okanagan, ne întoarcem pe la Vancouver... - Cum e vremea acolo? - Ploua, dar mai rar. Acum e senin, se văd și stelele. - Da, și aici e frumos. Bine, te las. - Lucrezi la asignment? - Am făcut trei întrebări. A fost Cristina pe aici. Te pup. - Și eu te pup... Pââr... pâââr...pâââr... A
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nu veneai la mine. - Ai ascuns scrisorile? Le-ai șters? - Nu le-am ascuns. Nu le-am șters. Nici nu am de ce o face. - Nu te cred. Nu te mai cred! Cad că un butuc. Drumul m-a obosit, a plouat tot timpul. Și în Vancouver ploua, se aude ploaia în geam. Mi se închid ochii... - Ce faci, dormi? - Hmmm... - Am venit să mă fuți! - Ce? - Nu auzi? Uite, sunt gata. - Hmm... Eu nu sunt... Ce vrei mai mult? Uite nevasta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
scrisorile? Le-ai șters? - Nu le-am ascuns. Nu le-am șters. Nici nu am de ce o face. - Nu te cred. Nu te mai cred! Cad că un butuc. Drumul m-a obosit, a plouat tot timpul. Și în Vancouver ploua, se aude ploaia în geam. Mi se închid ochii... - Ce faci, dormi? - Hmmm... - Am venit să mă fuți! - Ce? - Nu auzi? Uite, sunt gata. - Hmm... Eu nu sunt... Ce vrei mai mult? Uite nevasta pe care zici că o iubești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
era aici... Sar în mașină. Opresc la autogara. Lume puțină - ea nu e acolo. Întreb o impiegata: - Vreun autobuz spre Vancouver? - Peste trei ore. - A plecat vreunul? - Da, la unu. Ultimul - Când e în Vancouver? - Pe la cinci. Pornesc spre Vancouver. Ploua. Merg cu pește 130 pe oră. Ochii îmi lăcrimează, simt că am nisip în ei. Mi-e teamă să nu mă fure somnul - apoi nu-mi mai pasă. Și ce dacă? Poate e mai bine așa. E încă tânără, se
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții pe măsura lui; nu cu oricine, avea pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul de mașini găsesc întotdeauna cîte o carcasă mai bine conservată. mă strecor înăuntru, mă așez la volan, claxonez, adorm cu capul pe volan, mi se pare că aud cum plouă și cum ștergătoarele de pe parbriz fac vlang-vlang, vlang-vlang. Cînd mi-e frig îmi improvizez cîte un culcuș din cutii de carton, mă învelesc cu ziare. am încercat și cu folii de plastic dar mă tem să nu mă înăbuș. În timpul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
umanității tresări și se repezi la ușă. o deschise și o salută cu condescendență pe doamna Bordaz, proprietara a mai multor apartamente din imobil, poate chiar a unei bune jumătăți din el. — Bună dimineața. tocmai ieșeam, doamnă... — Vedeți că iar plouă. — am văzut. Domnul Busbib se aplecă și o mîngîe de cîteva ori pe cățelușa Pexy, pe care doamna Bordaz tocmai o scotea pentru primul pipi al zilei : — Ce faci tu, Pexy ? te bucuri ? te duci la plimbare ? te duci să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sărind cu labele din față peste genunchii domnului Busbib. Doamna Bordaz își strînse umbrela și îi aruncă bărbatului o privire mustrătoare, ca și cum el ar fi fost vinovat de vremea proastă. — Credeți că o să mai țină mult ? — Da, doamnă, o să ne plouă tot weekendul. După ce doamna Bordaz dispăru în lift, gardianul șterse cu grijă toți stropii de apă și toate urmele de noroi făcute de Pexy. se spălă apoi din nou pe mîini, uitînd însă de data aceasta să deschidă robinetul în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
357 completeze lista, cu un fel de furie și de grabă, ca și cum, numai după o identificare exhaustivă a problemelor umanității, ar fi fost posibilă și faza practică, de trecere la rezolvarea lor. Pe foaia albă din fața sa începu, deci, să plouă cu cifre și note. DoUĂZeCI : Bolile alimentare. (Vaca nebună, gripa porcină, gripa aviară.) DoUĂZeCI ȘI UnU : Pedofilia. DoUĂZeCI ȘI DoI : Vînătoarea intensivă de balene. DoUĂZeCI ȘI treI : sclavia modernă. exploatarea muncii copiilor. DoUĂZeCI ȘI PatrU : Pirateria. (Pe fondul incapacității comunității internaționale de a reconstrui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
persoanele în categoria "claselor de mijloc" (n virtutea criteriilor implicite, precum o (inut( vestimentar( corect(. Le-am precizat indicii utiliza(i (i aten(ia lor s-a (ndreptat asupra (nc(l((mintei (i calit((îi impermeabilelor, deoarece (n acea zi plouase. Ei excludeau bineînțeles, angaja(îi sau personalul de serviciu, dac( ace(tia ieșeau purtînd (inutele de lucru. Observa(ia nu este deci un demers exclusiv calitativ (n sensul că ar ignoră num(rărea persoanelor, actelor, cuvintelor sau obiectelor care constituie
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
aștepta cu nerăbdare și a le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu seamă îi place să fie consultat. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. N-are pe nimeni. Într-adevăr, mai târziu, când toți erau strânși în salon (afară plouase) și Simion își broda perna în semiântuneric, ușa se deschise, și un bărbat și o femeie, tineri amândoi, apărură. Aglae și Aurica întoarseră capul, simulând surpriza. - Olimpia! tu ești? exclamă Aglae cu o solicitudine încare voia să pună totuși o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
are să se supere? întrebă Aurica. - Ei, aș! Zi-mi mie Stănică Rațiu, deputat, și vezi c-am sămă supăr. Trebuie să fim psihologi. Stănăcă luă cartea poștală și ieși cu ea să meargă în oraș. În antreu observă că afară ploua. Lăsă cartea poștală pe măsuță și se întoarse să ceară o umbrelă. În acest timp, Simion veni hoțește lângă măsuță, privi scrisoarea pe amândouă părțile, apoi, vârând degetul în gură, trase lângă semnături o dungă de salivă și iscăli gros
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puneau mâna pe reviste și-și scoteau din ele teme necunoscute celorlalți, pe care le dezlegau cu soluții tot din revistă, spre ciuda colegilor de dispută, care voiau să știe de unde furaseră ideile. Într-o noapte, discutară despre Dumnezeu. Afară ploua cu găleata și tuna, și unii din băieți, mai fricoși și mai puțin dialecticieni, tremurau de frică și chiar se închinau pe sub pătură, încredințați că o astfel de discuție poate fi primejdioasă pe așa vreme. Răspunse câte unul cu idei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grijă... ...Mă fofilez eu vreo două săptămâni după ea. Bag fente că-mi aduc când vrea mușchii mei mașina acasă și, într-o dimineață, o salt pe Netuța dintr-o stație, unde aștepta să-i vie tramvaiul, că o tot ploua în gât și îi deranja cutadenul... Și, în timp ce-o conduceam cu limuzina statului la servici, îi scap ca din joacă: "Cum fac, fă Netuțo, plimba-ți-aș cățelul, să am grijă de bujiile tale?..." Știu și eu?!" râde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici era tocmai acela că-i ploua teribil în gură. Ca, măcar în noaptea cu pricina, să încalce și să îmbobîrțeze la o fermecătoare. În seara aceea, fermecătoarea adormise în canapeaua cu căpătâiul întors către sud, pentru a putea, în somn, să-l întîlnească pe profesorul Mircea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la un colț din Paris. "E tot ce-a mai rămas din sărmanul meu avion cu motor", se închipui Pinky c-ar fi transmis Robin nepoțeilor săi. 227 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI șanse să crească ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult și existau dureros de multe asemenea zone. Sfântul Părinte, calculând pesemne în gând chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertă și îi împlîntă un penultim steguleț într-o viroagă a urechii: - Și cam cât credeți voi, în România
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Faraon... - Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Ăsta nu-i guler, vaco. Așa-i modelul! - Și vreți să aflați cum mi s-a destăinuit într-o toamnă?!... Că era destăinuitor. O dată ce te simțea suflet de ispravă, ți se destăinuia... Era toamnă. Ploua. Era perioada aia, de îndată ce-l aduseseră de la Crematoriu, că nevastă-sa aia... Unde-i nevastă-sa?... Ca să economisească banii cu cimitirul, îl lepădase... Să-l facă scrum, la Crematoriu... Și trădarea cu Crematoriul, pe Răposat îl rănise enorm... Îl și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Era perioada aia, de îndată ce-l aduseseră de la Crematoriu, că nevastă-sa aia... Unde-i nevastă-sa?... Ca să economisească banii cu cimitirul, îl lepădase... Să-l facă scrum, la Crematoriu... Și trădarea cu Crematoriul, pe Răposat îl rănise enorm... Îl și plouase. Trecuse unul cu basculanta și-l mai și stropise. Așa că-l văd că urcă, murat, pe prispă la mine și-mi zice: "Mărgiculițo! Amoarea mea. Împrumută-mi și mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile ca gândacii. Și simt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-o expresie tainică, aer în piept și-și încrucișa ciolanele sub plapumă. - Vedeți bine! Natura... - Și când o să te prindă Miliția. Și-o să te pună să-ți mănânci singur un ochi. C-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când își iți capul din vizuina, de sub folia aburită, cercetând strada Perone în lung și în lat, desluși siluete subțiratece, cu um- 374 DANIEL BĂNULESCU fines, jugulând pe nesimțite și cel de-al doilea capăt al strungii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la plimbare. Atunci s-a enervat unul dintre cei doi și a împuns cu un ac toate umbrelele musafirilor care îi vizitau, ajungând să nu mai găsească niciuna de trebuință. Dacă te durea burta, trebuia să te sacrifici... să fii plouat, obicei ce a fost preluat imediat în cămin cu mult succes ca și o serie de porecle Umbrelă, Ac, Gaură etc. Altă cameră nu avea nimic în ea, nici un fel de mobilier, doar un pat și o sobă fără lemne
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]