5,162 matches
-
Europe, Paris, Payot, 1961; Idem, The Idea of Europe, Macmillan, New York, 1966. 150 Bernard Voyenne, Histoire de l'idée Européenne, Paris, Payot, 1964. 151 J. Patocka, Platon et l'Europe, Verdier, Lagrasse, 1983. 152 A. Heller și F. Fehler, The Postmodern Political Condition, Polity Press, Cambridge, 1988. 153 A. Toynbee, ‚"Asia" and "Europe": Facts and Fantasies', în A Study of History, vol. 8, Oxford University Press, London, 1954. 154 W. H. McNeil, The Shape of European History, Oxford University Press, New York
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
atinge". Al doilea vorbitor, Ion Bogdan Lefter, este și el atât de încântat de roman, încât îl promovează solemn, ca într-o castă, pe autor în rândul postmodernilor: "O carte bogată, complicată, un roman mare: romanul unui coleg de proză postmodernă pe care panoramele literaturii române din ultimele două decenii trebuie să-l recupereze." În sfârșit, al treilea vorbitor, Stelian Tănase însuși, consideră cu totul îndreptățite aprecierile elogioase la adresa cărții lui: "Eu continuu să cred că este cea mai bună carte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12551_a_13876]
-
a fost prilejul testării interesului românilor pentru această chestiune vitală a lumii contemporane. Dl. Codiță e un intelectual fin, obișnuit să desfacă în patru firul ideilor, dar e mai puțin un om de acțiune. În loc să-i vorbești românului despre conceptele postmoderne ale ecologiei, despre indicii de puritate a aerului, despre găurile din stratul de ozon și despre îngustarea pânzei freatice, îi pui o găleată și-o cârpă în mână și-i spui ce are de făcut. E singura metodă eficientă. Ca
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre cei mai notorii postbacovieni tardomoderniști, ca și Dan Laurențiu, Constanța Buzea sau Virgil Mazilescu, avem bacovieni postmoderni și în poezia optzecistă sau chiar mai recentă prin Liviu Ioan Stoiciu, Ion Tudor Iovian, Bogdan Ghiu, Ioan Moldovan, Cassian Maria Spiridon, Ioan Es. Pop și alte cazuri notabile prin pactizări evidente pe porțiuni mai mici. Theodor Codreanu analizează fenomenul
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
cinefili de ceva vreme. Nu doar pentru că sunt pionieri ai filmului independent, ci și pentru că aplică, în lung metrajele lor, o rețetă bine cunoscută pentru rezultatele ei literare: defamiliarizarea. Ai spune chiar că filmele lor constituie o istorie inedită sau postmodernă a cinematografiei americane: preiau elemente ușor recognoscibile - din western, film noir, ori din comedia romantică, chiar și din thriller - și le reasamblează în producții care sunt totodată parodii și omagii aduse unui anume gen de film. Dar, ne întrebăm, din
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
unei lunecări în cyber-space sau ca într-un joc în lumea imaginată, în care literatura nu mai este joc secund, ci quadruplu. Am remarcat deplina libertate metodologic-narativă a autorilor articolelor și, din acest punct de vedere, Istoria este un ospăț postmodern, nefiind, în final, nici organicistă, nici globalistă, nici etnocentristă, desenînd un covor ale cărui noduri creează perspective schimbătoare. Tăietura rece, dacă nu factualitatea inexactă, îți dă uneori fiori, ca atunci cînd se strică un program la computer și redescoperi frumusețea
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
simplă născocire. A născoci înseamnă însă a crea, nicidecum a minți (subl.mea)". Deznodămîntul terapiei (evident, un pretext transparent pentru producerea de ficțiune, care pune semnul egalității între boală, conștiință și viață) schimbă registrul și încadrează romanul în sfera parodiilor postmoderne: pacientul ține, la sfîrșitul memoriilor-fișă clinică, un jurnal în care corectează lipsa ,sincerității" și promite ,adevărul" adevărat (adevăr, verosimil, în accepția aristoteliană). Această ultimă parte e cu adevărat savuroasă pentru că arde etapele și anticipează un anumit spirit care încă nu
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
cinci piese de teatru: una de Aureliu Busuioc exploatând un pretext istoric, la modă în anii '60-'70, o ,tragedie națională" de Val Butnaru, o ,farsă tragică" de Constantin Cheianu, o piesă postdecembristă de Nicolae Negru și una tot recentă, postmodernă, de Dumitru Crudu. Aici selecția merge clar spre scriitorii mai tineri, singura excepție fiind șaizecistul Aureliu Busuioc, și spre perioada ultimelor două decenii. Foarte puțin e de recuperat din teatrul de dinainte de 1980. Lipsește și aici, ca și în antologia
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
sfâșietoare, capabil să comunice drama Basarabiei. Discuția e lungă și rezultatul ei ar fi o mulțime de răspunsuri contradictorii, cum e și firesc. Dar, încheind această problemă, constat că Nicolae Leahu realizează, în fond, o antologie dintr-o perspectivă marcat postmodernă, iar din acest punct de vedere nu există mari poeți. Un astfel de cult al disproporțiilor axiologice dovedește - s-ar părea - o mentalitate învechită. Eu nu sunt întru totul de această opinie, dar ar fi o soluție a ieșirii din
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
the silence.ț) Așadar noutatea năbădăioșilor douămiiști n-are cum să fie ,totală". în pofida acestei împrejurări, ea e însă reală, în limite onorabile. Să încercăm a o explica. Acceptînd ,decăderea iluziilor", a tuturor ,utopiilor metafizice", id est ,desacralizarea" epocii zise postmoderne, tinerii în chestiune reacționează la o treaptă primară, fiziologică. Subiectul scriiturii e tratat, în sensul lui Lacan, prin consemnarea relațiilor sale cu realul dezbărat de orice preconcepție, cu realul ,pur". Ne găsim la antipodul frenetic al poeziei ,pure", nu doar
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
care distruge mediul înconjurător, la o industrie, care promovează adevăratele interese și necesități ale omului, la unison cu natura; - de la o democrație de drept formal la o democrație trăită, în care sunt împăcate libertatea și dreptatea. Dar dacă noua constelație postmodernă înseamnă o societate globală multireligioasă, atunci, o dată cu dispariția ideologiilor progresiste moderne, religia, și religia iudaică, ar trebui să obțină o nouă șansă. Dacă Holocaustul a fost pragul cel mai de jos și cel final al modernismului, formarea statului Israel este
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
și matematică. Redusă la un bagaj lingvistic, în sens larg, matematica devine un bun fond de împrumut pentru un vocabular artistic în expansiune. Ar fi, așadar, de făcut distincția între scriitorii cu viziune matematică și cei care doar se joacă, postmodern, sau ŕ la maničre de, cu un depozit lexical de rezervă pe care, întîmplător, îl stăpînesc. Sînt, în ambele categorii, autori interesați să știe, și mai puțin să epateze. Solomon Marcus insistă asupra lui Eminescu. Ar putea fi adăugați (fără
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
fost leagănul civilizației omenești...". Și aici e o idee de filosofie a istoriei verificată în fenomenul creșterii și descreșterii imperiilor. Tot acest epilog are o importanță filosofică esențială pentru ecologia umană. A spune că acest roman al lui Capek e postmodern ar fi o încadrare pe cât de banală, tot pe atât de vagă, de inexpresivă. Este o carte care conține în ea toate vârstele romanului și ceva în plus: ideea! în sinteză, ideea privește efectul de bumerang pedepsitor al oricărui fenomen
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
verosimilă asupra operei și vieții (de familie) ale lui I.L. Caragiale, în răspăr cu locurile comune care au marcat (mutilat?) imaginea în posteritate a scriitorului. Un Caragiale filozof și adept al intertextualității, care face în permanență cu ochiul cititorului cultivat (postmodern avant la lettre), mult mai profund și mai actual decît imaginea clasicizată a flecarului moftangiu care-și pierde vremea cu mușterii și-și scrie schițele pe un colț de masă de la berărie, între două halbe. Clanul Caragiale este o carte
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
mărturisește autorul. Deși Camera de baie, mult mai greu de citit, se vînduse în 50.000 de exempalre foarte mult pentru un debut, la Ed. Minuit în plus. La Télévision este un roman extraordinar al tradiției beckettiene, în vîrsta ei postmodernă. Ce înseamnă asta? Că literatura de apartament se naște din imposibilitatea psihologică în primul rînd de a tematiza vidul cu atîta sînge rece și dăruire precum maestrul irlandez. Literatura de apartament descinde din literatura sinelui suspendat. Nimeni n-a mai
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
dar exploatat, în acest articol, exclusiv sub aspect așa-zicînd ideologic), beligerantul se avîntă împotriva "dușmanului" cu o înverșunare care-l face să-și piardă uzul rațiunii. Exaltarea pricinuită de lectura volumului Pururi tînăr... capătă următoarea expresie: "la Cărtărescu primează spiritul postmodern, dialogic, de fapt heteroglossic, polilogic, ca să folosesc termeni făcuți faimoși de Bahtin și Kristeva; spiritul bricoleur, eclectic, heteroclit, democratic (în sens cultural), antielitist, deschis, pluralist-liberal, încrezător în noile sinteze socioculturale și în formele de comunicație (și comunitate) care se nasc
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
fond "să muncească și alții, eu am muncit destul", nu e chiar de blamat). Știu că nu vă spun noutăți, o spun doar pentru că sesizez în scrisul Dvoastră o "simpatie specială" pentru (unii) pensionari. În plus, nu cred a fi postmodern conflictul dintre tineri și bătrîni. Perorația gen "Montserrat Caballé", pe care o redați în România literară nr. 22, dați-mi voie să vă spun că știu de pe cînd eram copil, și vreau să cred că e mult mai veche și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13726_a_15051]
-
nelimitată de moduri, cum distingem o interpretare validă de una aberantă? Sau renunțăm complet la conceptul de "validitate" și astfel separăm domeniul literaturii, al criticii și teoriei, de temeliile sale axiologice și epistemologice stabililite încă din Antichitate? Pentru adepții scepticismului postmodern o asemenea separare nu numai că nu constituie pricini de regret și nu dă strîngeri de inimă, dar e chiar firească. Însă pentru circuitul oficial al literaturii situația e puțin mai complicată. După ce studiile în chestiune ale unui Umberto Eco
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi M-aș fi așteptat ca un titlu precum Psihanaliză și societate postmodernă să introducă o abordare sistematică, bine argumentată, a unei teme incitante. Cu totul altceva își propune însă Roland Brunner. Stilul său este polemic, avântat-sceptic, ornamentând din loc în loc fraza cu trimiteri docte (dintre care de-a dreptul obsedantă prin repetiție
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
în încheierea fiecărui capitol Brunner adaugă invariabil câteva rânduri concluzive (care cu mici excepții, ar putea lipsi) despre revelatoarele raporturi dintre tema tratată și psihanaliza în sens larg. Dată fiind povara unor atari handicapuri (prejudecăți, în fapt), Psihanaliză și societate postmodernă mi se pare o carte care reușește mai presus de intențiile compoziționale ale autorului ei. Nu doar din acest motiv, dar și ca sursă reală de clarificări, ea merită, în pofida scăderilor semnalate, să fie citită. Cât despre autor - vom mai
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
intențiile compoziționale ale autorului ei. Nu doar din acest motiv, dar și ca sursă reală de clarificări, ea merită, în pofida scăderilor semnalate, să fie citită. Cât despre autor - vom mai vedea poate, cu alte ocazii. Roland Brunner, Psihanaliză și societate postmodernă, trad. Luciana Penteliuc-Cotoșman, seria "Câmp deschis", Editura Amarcord, Timișoara, 2000, 143 pag., preț nemenționat (44.500 lei în librării - august a.c.)
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
vocație a lui Pavel Șușară este probabil aceea de filosof. în mod curios, însă, acest bărbat plin de forță, capabil de construcții intelectuale bine articulate, se simte atras de teribilismul ieftin al avangardiștilor de azi (care își spun cu abilitate "postmoderni"). Ori de câte ori este lăsat nesupravegheat (de critica literară), se dedă cu plăcere jocurilor textuale, parodiindu-l pe Urmuz sau scriind versuri în argou. Recent, urmând exemplul lui Mircea Nedelciu, a compus și el o "replică" la Povestea poveștilor a lui Ion
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
iar materiile reziduale, adică zgura, scamele și cenușa, se aruncă din avioanele utilitare, ca îngrășământ, peste plantațiile clandestine de mac și de cânepă indiană." Aceste monologuri reprezintă maximum de poezie pe care îl poate produce Pavel Șușară în ipostaza de "postmodern". Puțină metafizică, pour la bonne bouche Dacă nu are prea mult noroc cu recitalul poetic închinat iubitei, Pavel Șușară se dovedește în schimb mai inspirat într-o suită de poeme dedicate lui Andrei Pleșu. în aceste poeme - plasate la sfârșitul
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
nu poate scrie versuri proaste. Totuși, trebuie spus că nu poezia reprezintă adevărata lui vocație. în ceea ce mă privește, aștept de la Pavel Șușară, cu o admirație anticipată, o istorie a artei contemporane sau o lucrare de teoria literaturii (fie și postmoderne). Pavel Șușară, Tetraktys, cu douăsprezece ilustrații de Cristiana Radu, Timișoara, Ed. Brumar, 2000. 132 pag.
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul în franceză cu teoria ierarhiei piramidale a lui P. Cornea a mai fost publicat, dacă nu mă înșel, chiar în numărul special al revistei Euresis, M. Martin (care a publicat două excelente
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]