4,985 matches
-
II.3.1.1. Publicațiile în limba română Revista Catolică Revista catolică a reprezentat un fenomen cultural 334 de amploare în cadrul Bisericii catolice din România. Această publicație a apărut între anii 1912-1916, la București, sub sigla Arhiepiscopiei Romano-Catolice, fiind o prestigioasă revistă de istorie bisericească. Nicolae Iorga a făcut următoarea apreciere în privința acestei tipărituri: "În Biserica Latină din România s-a produs în ultimele decenii o însemnată mișcare culturală. Studiile adâncite și precise ale parintelui Auner, formarea în seminariile catolice a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apar în cazul „feminizării” profesiei didactice în planul climatului școlar: gelozie, invidie, bârfă, blocaje de comunicare, tensiuni determinate de repartizarea elevilor pe clase sau a diriginților (E. Păun, 1999, p.99). Având un statut social mai mult sau mai puțin prestigios, profesiunea de profesor rămâne prin natura sa una din cele mai „evaluate” meserii. Profesorul este supus permanent judecăților de valoare subiective (elevi, părinți, colegi, comunitate), dar și obiective (inspecții, examene de definitivat sau de grad). A. Neculau și Ș. Boncu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cerul și pământul; apoi creează aștrii și stabilește locuințele zeilor. Tot lui Îi aparține și ideea de a crea omul și Îi Încredințează această misiune tatălui său Ea, zeul Înțelepciunii. Zeii Își exprimă toată recunoștința față de Marduk și Îi ridică prestigiosul templu din Babilon, numit Esagila „Casa/Templul care Își ridică fruntea În Înălțimi”. Zeii Îi acordă apoi oficial „domnia (asupra) zeilor” și „stăpânirea cerului și pământului”. În final, Îl preamăresc cu cele 50 de nume solemne ale sale, care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fază, ca rezultat al unei reevaluări teologice care a ridicat la al doilea rang al panteonului preexistent un zeu lunar cu funcții oraculare, atribuindu-i trăsături solare În ciuda numelui (care probabil nu mai era Înțeles). Yarhibol era un străvechi și prestigios zeu local care Își avea templul În apropiere de izvorul Efqa - care dă viață oazei Palmirei - al cărui patron tradițional era. Reprezentat adesea În haine militare, cu lance și spadă, capul Înconjurat de raze, Yarhibol era zeul principal și printre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puncte de vedere mai mult sau mai puțin ipotetice, că un Yima antic ar fi putut acoperi rolul important al suveranului lumii morților (Boyce, 1975a, pp. 83 sq., 94, 109 sq.; cf. Grenet, 1984, pp. 253-258) sau pe acela mai prestigios al adversarului direct al lui Azura Mazd³xe "Mazda>" În doctrina reflectată de G³th³ (Kellens, 1991a, pp. 54 sqq.). Deși este legitim să ne Îndoim că teoria „Hochgötter” este Într-adevăr adecvată unei interpretări corecte a situației religioase iraniene În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în limba franceză din poeți români (în „Nouvelle revue française”, „Esprit”, „L’Autre Europe”, „La Nouvelle alternative”). De altfel, s-a implicat sistematic în ofensiva de difuzare internațională a literaturii autohtone. Capitolele rezervate literaturii române în câteva dicționare și enciclopedii prestigioase îi aparțin (Encyclopédie de la Pléïade, Paris, 1957; Histoire générale des littératures, Paris, 1961; Lexikon der Weltliteratur im 20 Jahrhunderts, Freiburg, 1961), ca și capitolele despre scriitorii și pictorii români incluși în Dictionnaire du surréalisme et de ses environs (Freiburg, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
instituită pur și simplu. În acest caz, sursa 124/DESPRE LIMITĂ puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgându-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
naționaliști. Ce înseamnă istorie naționalistă? Există distincții între istoriile naționaliste? și, mai cu seamă, trebuie să se angajeze un istoric în politică? Pînă în secolul al nouăsprezecelea, istoria constituia o problemă particulară; dar ea a devenit în curînd o disciplină prestigioasă datorită metodologiei istorice a lui Leopold von Ranke, puternic sprijinită de teoriile biologice asupra evoluției. După părerea lui, studiul istoriei poate determina ajungerea la judecăți politice sănătoase 3. Statul îi furnizează istoricului documente, iar acesta, la rîndul lui, îi oferă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Aceasta urma să fie camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul evreu Max Aușnit și alții. Iorga se va identifica tot mai mult cu această camarilă. În ce măsură "fără voia lui"? Corpuția și cinismul se răspîndeau și ele; cel mai prestigios general al Forțelor Armate, Ion Antonescu, avertiza zadarnic ca o Casandra asupra lipsei de pregătire și a corupției din cadrul forțelor armate române 110. Odată cu venirea lui Hitler la putere, lumea (și Iorga) se apropia de tragedia colectivă într-un ritm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În capitolele XII și XIV au fost publicate inițial sub formă de eseuri, În remarcabila secțiune artistică a revistei The New Republic. Dar, În plan profesional, de departe cel mai mult Îi datorez lui Robert Silvers, editor fără pereche al prestigioasei The New York Review of Books, care m-a Încurajat de-a lungul anilor să explorez un spectru politic și istoric tot mai larg, cu riscurile și avantajele ce decurg dintr-o astfel de aventurare. Această carte a beneficiat și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de efectele războiului și de ceea ce Kennan diagnostica drept „epuizare fizică și morală”. Obstacolele cu care se confrunta continentul păreau de netrecut acum, când se risipiseră primul val de speranță și avântul reconstrucției postbelice. Hamilton Fish, redactor la Foreign Affairs (prestigios jurnal ce reflecta vederile oficiale americane În politica externă), Își rezuma astfel impresiile asupra Europei În iulie 1947: Totul e neîndestulător: prea puține trenuri, tramvaie, autobuze și automobile care să transporte oamenii la lucru În timp util (ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bursele nu acopereau cheltuielile reale pentru studii suplimentare; nicăieri ele nu compensau venitul pierdut. În ciuda generației precedente de reformatori, animată de cele mai bune intenții, Oxford, Cambridge, École Normale Supérieure, univeristățile din Bologna sau Heidelberg și celelalte instituții vechi și prestigioase din Europa rămâneau, practic, inaccesibile. În 1949, Suedia număra 15.000 de studenți, Belgia 20.000. În toată Spania existau doar 50.000 de studenți și mai puțin de 100.000 În Marea Britanie (la o populație de 49 de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În toată Europa de Vest: cămine și amfiteatre ticsite, profesori distanți și inaccesibili, cursuri plicticoase. Dar chestiunile cele mai arzătoare erau specific vest-germane. Cel mai animat campus era cel al Universității Libere din Berlin (fondată În 1948 pentru a compensa faptul că prestigioasa Universitate Humboldt era prizoniera zonei comuniste), unde mulți studenți se Înscriseseră pentru a evita stagiul militar 20. Antimilitarismul avea un loc special În protestul studenților germani: era un mod eficace de a condamna atât Republica de la Bonn, cât și regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marcanți aveau deja alte preocupări (un barometru sigur al modelor politice trecătoare). Cu numai câțiva ani În urmă, comentatorii redescoperiseră „Europa Centrală”, iar Havel, Kundera, Michnik și alții ca ei erau, de la Paris la New York, obiectul admirației generale În reviste prestigioase și pe prima pagină a ziarelor. Dar istoria se schimba rapid: de Îndată ce s-a estompat amintirea ieșirii lor miraculoase de sub tiranie, Praga și Budapesta nu i-au mai interesat decât pe turiști și pe oamenii de afaceri. Bernard-Henri Lévy și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ce e Europa - și ce vor locuitorii ei să facă din ea? Din Încercarea de a distila esența Europei nu avem mare lucru de câștigat. „Ideea de Europa” - ea Însăși un subiect intens dezbătut - are o istorie lungă și destul de prestigioasă. Dar, deși o anumită „idee” de Europă (reiterată În varii convenții și tratate) ghidează Uniunea din care fac parte acum europenii, ea nu oferă decât o imagine parțială a vieții pe care o duc ei aici. Într-o eră a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atunci când echipa locală sau națională nu participa. Apetitul pentru sport a crescut spectaculos În ultimele decenii ale secolului XX, deși numărul spectatorilor tindea să scadă. În trei țări mediteraneene cererea era suficient de mare pentru a susține câte un cotidian prestigios și de mare tiraj dedicat În exclusivitate sportului: L’Equipe În Franța, Marca În Spania, Gazzetta dello Sport În Italia. Multe țări se lăudau și acum cu sporturi sau evenimente specific naționale (hochei pe gheață În Republica Cehă, baschet În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie abia În 1959: If This Is a Man s-a vândut În numai câteva sute de exemplare (ediția americană, cu titlul Survival in Auschwitz, a Început să se vândă mai bine abia după 20 de ani). Gallimard, cea mai prestigioasă editură franceză, a refuzat multă vreme să cumpere orice operă semnată Levi; abia după ce a murit, În 1987, opera și importanța lui au Început să se bucure de recunoaștere În Franța. Ca și subiectul lui, Levi a rămas așadar mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Clos Bruneau (în arondismentul V), Clos Feuquières (arondismentul XV), Clos Lamotte (arondismentul XIX), Cité-des-Clos (arondismentul XX), sau Rue Vignon (arondismentul VIII) ori Rue des Vignoles (arondismentul XX). La fel, găsim Rue de la Goutte d'Or (arondismentul XVIII), al cărei nume prestigios amintește în trecere că acest drum modest a fost deschis în 1842, la marginea unei podgorii a cărei cultură a fost odată denumită "regele vinului". În arondismentul XVII se află Rue Epinettes (alt nume dat soiului de vie chardonnay), iar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și corectură ne-am ocupat, a fost realizată de un grup de studenți de la Masterul de Traduceri a Universității "Al. I. Cuza" din Iași, promoția 2010, în cadrul proiectului de cercetare Vigne, vin et alentours, care s-a desfășurat sub egida prestigioasei Catedre UNESCO Culture et Traditions du vin, cu sediul în Dijon, Franța. 1 Mitologia poate fi definită ca și o "filosofie în imagini" (J. Bottéro, Le plus vieux récit du déluge, L'histoire, nr. 31, Paris, februarie 1981, p. 118
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lucrări aflate în depozitul muzeului. Mulțumesc Lilianei Vârban, custodele muzeului Storck, un avizat partener de dialog și, de asemenea, familiei Storck care mi-a dat posibilitatea de a reproduce câteva dintre lucrările pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Nu în ultimul rând, mulțumesc prestigioasei edituri "Institutul European" de a fi acceptat publicarea acestei cărți și pentru răbdarea pe care au avut-o cu autorul. Argument În articolul său, "Asupra picturei moderne, mai ales în Germania și Anglia" publicat în Arhiva. Organul Societății Științifice și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului Rollinat la modelul prestigios Baudelaire, de la neoromantism la verslibrism și instrumentalism, descriu dinamica simbolismului românesc la finele secolului XIX. Avem o perioadă secesionistă, scizionistă a simbolismului în contextul unei mișcări europene similare, de o anvergură și intensitate fără precedent. Sciziunea are loc în 1898
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu mitologia aferentă își are debutul acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
café-concert, al vieții luxoase ale curtezanelor metropolitane. Pe un alt palier social decât la Tolouse-Lautrec, mai apropiat de cel pe care Baudelaire îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian Lăzărescu ilustrează viața pariziană trepidantă, care constituia un model prestigios de decadență, cu scene de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1. Gustave Moreau O adevărată femme de lettres, prețuită la Paris ca și în țară, Maria Bengesco a servit drept corespondent la Paris pentru ziarul L'Independance roumaine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziția se organizează pe acest plan secund al interpretării și nu al temei ca atare, prin raportarea la un model prestigios, împrumut livresc mediat de alți artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de nuanță a lui Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe care o consideră valabilă și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]