5,908 matches
-
unei aseme nea coborâri în adâncurile tainelor, atunci când vrăjitorii invocă forțele elementare spre a întări himerica cruciadă păgână a baronului. Ereditatea lui este marca acestei sinteze iluminate pe care Revoluția și războiul civil o scot la lumină. Înainte de a fi profetul Imperiului asiatic, baronul este descendentul unui lung șir de aristocrați germani baltici. În chipul său halucinat și tragic, baronul unește Europa și Asia sub semnul viselor fără de trup pe care le țese. Siberia lui Corto înseamnă și China pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bine, explică de ce Cush, războinicul devotat lui Allah, ocupă locul central în această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe care ordinea burgheză a legilor scrise nu îl poate domestici. Închinându-se doar Profetului și disprețuind pe necredincioși, el este una cu ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sau: „Să presupunem că nu ne-am cunoaște și ne-am Întâlni Întâmplător pe stradă, câți ani mi-ați da, treizeci și opt sau patruzeci?”. „Patruzeci sau cel mult patruzeci și doi”, Îi răspundea chipul din oglindă. „Vârsta la care profetul Mahomed Își Începuse profeția...” „Ce legătură există Între mine și profet?” „Patruzeci și doi este vârsta deplinei maturități. A adevăratei bărbății...” „Da”, răspundea medicul, „nu uitați că eu am cincizeci...” „Da, dar arătați ca de patruzeci și doi... Vârsta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întâlni Întâmplător pe stradă, câți ani mi-ați da, treizeci și opt sau patruzeci?”. „Patruzeci sau cel mult patruzeci și doi”, Îi răspundea chipul din oglindă. „Vârsta la care profetul Mahomed Își Începuse profeția...” „Ce legătură există Între mine și profet?” „Patruzeci și doi este vârsta deplinei maturități. A adevăratei bărbății...” „Da”, răspundea medicul, „nu uitați că eu am cincizeci...” „Da, dar arătați ca de patruzeci și doi... Vârsta la care profetul a ajuns la cel de-al șaptelea cer...” „Doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își Începuse profeția...” „Ce legătură există Între mine și profet?” „Patruzeci și doi este vârsta deplinei maturități. A adevăratei bărbății...” „Da”, răspundea medicul, „nu uitați că eu am cincizeci...” „Da, dar arătați ca de patruzeci și doi... Vârsta la care profetul a ajuns la cel de-al șaptelea cer...” „Doriți, probabil, să mă flatați, atrăgându-mi atenția că e cazul să mă Înalț la ceruri...” „Nici vorbă”, răspundea chipul, „vreau să vă sugerez că e momentul să vă gândiți la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l peste picior, pictorul Bikinski, care părea să-i ghicească frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
poezia d-lui Blaga această experiență? Mai puțin ca teatrul lui cred eu. Fapta se desfășoară în chiar cămările incongruente ale visului. Solemnitatea Laudei somnului vine din altă parte. O altă memorie se obliterează aici: memoria colectivă a rapsozilor și profeților proclamând istorii împlinite sau numai necesare. Durata specială a poeziei d-lui Blaga e durata Fabulei, vis al umanității. Aș înscrie pe cartea d-lui Blaga versul rilkean care i se potrivește: "...und wie Legenden weit, und über-wunden"1 . Subliniind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei moderne, În scăldătoarea mistreților, unde tinerele poete Își leapădă pruncii plămădiți după sintaxele maternale, unde tot mai mulți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
odată cu capul Însă, cum eu nu pregetam, îndemnându-l, el își luă palmele de pe gură, dând drumul la vorbe tânguioase și zicând: Că Mehmet drept credincios estem și pentru slănin atât de puțin, el nu spurcă atât de mult, încât Profet nu recunoaște la el în Rai Ci, iar a dat să se apropie necazul de echipa noastră de oropsiți ai sorții, ridicându-și iar capul între noi veninoasa zâzanie, că atunci Enea Căpută a propus ca să-i dăm lui Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le cele două juninci, contractate cu statul, cu obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în capitala de județ, unde hălăduiesc șefii cei mari, în frunte cu primul-secretar de la Partid... Caterina ne face cinste: învață bine și e ascultătoare, nu cum sunt fetele de azi... Printr-un semn nevăzut, pe care, însă, Iov îl înțelese, Profetul îl chemă să i se alăture. Amândoi priviră îndelung la poza cea mai mare a Caterinei, care se uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându-se, ca la fotograf, de după cap, cu alți doi tanchiști, surâzând, tustrei, de sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pahare de sticlă, l-au întrebat, arătând la poză: Este cine? Vartolomei lăsă cana de vin pe masă și o porni, cu mersul său de estropiat, încă din copilărie, către peretele cu fotografii. A indicat cu arătătorul, ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-ar umple pe loc gura de apă! se lăudă el. Profetul a dat din cap , a încuviințare, ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca năzdrăvanul din basme, să vorbească tot mai lesne și tot mai ademenitor. Felul acesta de a se înțelege a continuat între ei și la masa rotundă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi numai iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]