6,973 matches
-
ura. Oare dragostea ce este, Adevăru-i sau poveste? Este-un adevăr pe lume Căruia cu nu-i pun nume, Îi las lumii să-l gîcească. Ce-i simhaiioa fireasca. Care lumea Împărătește, Inimi, suflete robește, Aducînd Într-o unire A raiului fericire. CÎnd să trezesc doi din somn, Îngeru-i om pentru om, Iată dragostea ce este. Adevăru-i nu-i poveste.” Ingenioase rotiri de propoziții, slobodă limbă, mai mare detașare de nenorocirile dragostei! Conachi este În stare să scrie și asemenea versuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însuși glasul și cuvîntul care l-a insuflat Dumnezeu În om”. Melodia glăsuită nu este decît „plîns - cuvîntare, cu care Își descrie cinevași patimile sufletești și trupești”... Astfel stînd lucrurile, muzica Începe de la Adam și anume după izgonirea lui din rai: „carele după greșala sa (...) a avut destulă materie de plînso-cuvîntare”... Pann pune muzica În rîndul meșteșugurilor fundamentale, rolul ei fiind să Împodobească și să Înfrumusețeze vîrsta, viața și fapta. Cu „mica (lui) putere” a adunat, dar, de la alții aceste irmoase
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și țipă. De aceea îngerii bastarzi trec drept o cantitate neglijabilă, nu rezistă! Și pleacă umili către acea casă de nebuni roșie. Cei care rezistă sunt doar niște slugi ale Morții căci nu sunt nici atăt de buni să merite Raiul și nici atăt de răi să merite Iadul. Gavriel era un supraviețuitor și o slugă căt și o portocală! Aici jos: Era o noapte de iarnă în care ningea abundent cu fulgi lăptoși ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Osservatore Romano, Il Manifesto, Il Secolo d'Italia, Il Tempo, La Gazzetta del Sud, semnalarea datorată Ginei Lagorio, tot în Corriere, care a calificat romanul drept cartea anului, precum și emisiunea din 30 noiembrie 1996 a lui Gabriele La Porta de la RAI Uno; prezentările lui Camerino, Dego, Mele, Arslan, Mandruzzato, Traversetti, Placanica, Saccà, Pier Franco Bruni, Angelo Mundula, Angelo Marchese, Carmine Chiodo. Numeroase au fost premiile acordate cărții (Cirò Marina, D'Alessandro, Firenze, Stresa, Palmi) și emoționante întâlnirile cu elevii multor școli
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Il Giornale di Calabria, Il Mattino, La Voce, Nuovi Argomenti, Il Cittadino, La Nazione, Paese Sera, Lunarionuovo, Misure Critiche, La Rassegna Salentina, Otto/Novecento. A fost corespondentul ziarului La Nacion din Buenos Aires; a îngrijit ani în șir rubrica literară la RAI 2 și este redactor la Studi de italianistică în Africa Australă. Ca poet a fost semnalat la debut de Aldo Palazzeschi, care a semnat prefața la primul său volum, și de Leonardo Sciascia care, alături de Dario Bellezza, îl consideră pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare pe cei credincioși: îi face, desigur, să sufere, dar apoi îi mângâie și-i răsplătește cu raiul. Întorcându-se dintr-o călătorie la Napoli, don Terentio aduse câteva cărți între care și un manuscris. Erau daruri din partea unui bătrân domn ce nu prea dusese o viață de sfânt: ar fi fost mai bine să-și țină gura
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în poezie se spune un lucru și se înțelege altceva; nu cumva crezi că acel Dante din Florența, despre care l-ai auzit vorbind pe episcop de la amvon, chiar a fost în flăcările iadului și i-a întâlnit pe sfinții Raiului. Dacă acest Galeazzo este un eretic, ce l-ar face să ridice în slăvi Creația. Și de ce ar spune un lucru spre a da de înțeles un altul. Nu se poate face poezie chemând lucrurile pe numele lor. Își repetă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsească traiectoria ce unește cu Dumnezeu, motivul secret de a fi ceapă sau Domnul Creației. Desigur, și ceapa e Dumnezeu, cu mirosul său și forma sa împrăștie în jurul ei dorința de a fi posedată, tot așa cum te duce gândul la rai. Gândurile i se încurcaseră și-l zăpăciseră, să se vâre în raționamente atât de complicate îi dădea o stare de iritare care se risipea doar atunci când gonea cu sufletul la gură până la râu sau până la stejarul cel mare de pe prima
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi cât se poate de sever cu el. Dar novicele repeta mereu răspunsul cu plăcerea celui ce știe că aplică o pedeapsă. În puținii ani pe care-i am, am crezut întotdeauna în cărți ca în niște daruri venite din rai, plouate direct din mâinile Domnului pentru a-i mângâia pe oameni. Cine era băiatul ăla? Și cuvintele-alea rostite cu atâta cumpătare, în pofida mâniei lui, erau oare rodul ingenuității sau cu totul altceva? Gândul despre cărți ca dar dumnezeiesc era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în bălți cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar nu voi ucide pe nimeni deoarece sângele mă înspăimântă. În timpul procesului te-ai apărat vreodată? N-ai strigat că ești nevinovat poate că o să fi auzit? Voiau să știe dacă acela era șarpele ce-o ispitise pe Eva în raiul pământesc. Cum aș fi putut eu să știu? Tu crezi că ar fi putut fi el, chiar el? Da, totul e cu putință. Sunt nebun, e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu mai țin minte numărul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
construiești cetatea soarelui, despre care mi-ai vorbit, trimite după mine să fiu paznic la butoaiele de rom. O să vezi cum o să le păzesc, ca nimeni altul. Oh, firește, chiar dacă îți va fi dată ocazia să ridici cetatea asta în rai, nu uita de mine. Prea mulți ani trăise în singurătate, iar acum, trezindu-se afundat în mulțime, în zăpăceala din port, se simți pus în mare încurcătură. Gloata nu stătea pe loc nici măcar o clipă, își făcea loc cu coatele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmează să fac. Îi făcu semn să se apropie. Privi într-o parte și în alta, apoi îi șopti : — Vrei să afli vești de la bătrânul tău ? — Nu, te rog... nu fă asta... — Vrei să știi unde e sufletul lui ? În rai sau în iad... Cosmina uită să mai lăcrimeze. Se dădu înapoi, dar Pantelimon păși săltat ca un dresor, micșorând distanța. — E simplu, spuse. Aruncă cu iscusință moneda și o prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prinse între palmele ținute vertical, ca și cum ar fi aplaudat. Își apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a) Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educații Dan Lungu, Raiul găinilor (ediția a III-a) Dan Lungu, Sunt o babă comunistă! (ediția a II-a) Filip Florian, Degete mici (ediția a III-a) Petru Cimpoeșu, Firesc Dumitru Țepeneag, Camionul bulgar în pregătire: Gabriel Chifu, Punct și de la capăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri vreodată. Însă pe de altă parte cred că nici Universul nu va fi anulat, într-un fel vom vedea și prin Univers pe Dumnezeu. De aceea, în pictura Bisericească sunt date amănunte concrete despre iad, dar foarte puține despre rai<footnote Pr. Stăniloae în 7 dimineți cu Părintele Stăniloae , p. 132-133. footnote>. La vederea deplină a Domnului Hristos în lumină, vor ajunge cei ce cred în El, în viața eternă. Acolo drepții ca luminătorii vor străluci<footnote Din slujba înmormântării
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
numai de speculație comercială, nu și de speculație filozofică și sociologică, deci din prevestirile lui Smărăndache înțelegea concret că va pierde capitalul său, ceea ce pentru el însemna sfârșitul lumii. Să nu poți vinde reprezenta în imaginația lui un chin infernal. Raiul însuși și-l imagina cu magazine de covoare și anticariat. În urma unui astfel de aviz pesimist, Manigomian chema pe Demirgian: - Să vinzi covorul ăsta, lucru bun, păcat, să nu-l dai ieftin,mai bine cadou. Astfel, încetul cu încetul mormanul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a te fi întălnit în acea dimineață rece de februarie. Și știi ce e paradoxal? La început nici măcar nu am vrut să cred că tu mă arucasei fără nici o remușcare, în Iad. Am vrut să cred că așa arăta Raiul. Nutream speranța că așa e iubirea noastră. Plină de durere și frică. Acum, am uitat și ce e speranța. Am devenit nimic. Cu o secundă înainte eram împreună, eram totul. Eram atăt de sus încăt simțeam stelele alunecăndu-mi printre gene
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul; în locul osândirii cu făcătorii de rele, traiul cu îngerii. Semănați mult în trupul meu, ca să secer de mai multe ori pe atâta!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, V, traducere, introducere, note și indici
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Jaspers, care poate scrie fără jenă : "Ce frumos e în Italia!". "Un spirit plat rămâne plat și dacă-l trimiți în paradis și-l pui să stea de vorbă cu bunul Dumnezeu. Tot platitudini îți spune și după excursia în rai. Jaspers se miră că Heidegger nu îi răspundea uneori la întrebări, întrebări la care nu ai ce răspunde când sună așa: "Ce credeți despre Dumnezeu?"" 12 noiembrie - 19 noiembrie 1978 Duminică, 12 noiembrie 1978 " Nevoia unei maxime concentrări" - acesta este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Existăm în orizontul Ideii, întru Idee, și fiecare Idee e sporită de orice nou individual care apare și există întru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, și vulgaritatea de a vorbi despre o cezură care ar rupe realitatea de "raiul Ideilor" este efectul derivat al adaptării lui Platon la imperativele teologiei care-l preia. Istoria preluării este însă remarcabilă și este articulată pe următoarele capitole: Origene, Grigore de Nisa, Augustin, Pseudo-Dionis, Maxim Mărturisitorul, hesychasm și palamism. O să aveți nevoie de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este și cel mai răspândit; și că atunci când nu este înțeles așa, vulgaritatea respectivă este înlocuită prin alta, prin traducerea lui psihologistă sau logic-"realistă" (Ideile sânt concepte logice sau abstracții psihologice, detașate din analitica procesului gândirii - rădăcina profană a "raiului platonic" etc.). " Dacă îl înțelegi pe Platon în sensul unei transcendențe a Ideilor, atunci o interpretare atât de grosolană nu ar putea să explice răsunetul milenar al platonismului. Dar nu numai atît: o asemenea înțelegere mi se pare absolut aberantă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]