5,519 matches
-
EMIȚĂTORUL și DESTINATARUL mesajului. ¶Opoziția între cod și mesaj este analoagă, dar mai generală decît faimoasa opoziție saussuriană între LIMBĂ (sistemul limbii) și VORBIRE (gestul individual): tot așa cum sistemul limbii guvernează producția (și receptarea) rostirii individuale, codul guvernează producția (și receptarea) mesajului. 2. Una din "vocile" (modele ale deja-cunoscutului, modele ale realității) din care se țese o narațiune. După Barthes, narațiunea și unitățile sale constitutive capătă o semnificație în funcție de una sau mai multe asemenea voci sau coduri (PROAIRECTIC, HERMENEUTIC, REFERENȚIAL, SEMIC
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ei permite construcția PERSONAJELOR (și a MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și SEM. cod simbolic [symbolic code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei poate dobîndi o dimensiune simbolică; codul care guvernează producerea/ receptarea înțelesului simbolic. Dată fiind o serie de termeni antitetici într-un text, prin asociații și extrapolări reglementate de codul simbolic, codurile pot fi considerate ca reprezentînd opoziții și înțelesuri mai abstracte, fundamentale și generale. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. coda [coda
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și ACTANT. lexie [lexia]. O unitate textuală sau o unitate a lecturii, de dimensiune variabilă, constituind cel mai bun spațiu în care se poate observa înțelesul. ¶Barthes 1974 [1987]. limbă [langue]. Sistemul limbii sau CODUL care guvernează producerea (și receptarea) vorbirii individuale (parole) într-o limbă dată. După Saussure, care a articulat distincția, limba și nu vorbirea constituie obiectul principal al studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prin care INTRIGA, ce oferă mijloacele care ne permit să înțelegem și să dăm un sens timpului uman, e văzută ca o configurație temporală mediind între timpul prefigurat în cîmp practic (cîmpul vieții și acțiunii umane) și timpul re-figurat prin receptarea narațiunii. ¶Poate că nici un alt concept nu a exercitat o influență mai puternică decît imitația în tradiția critico-literară apuseană, fie prin aceea că a încurajat reprezentarea fidelă a vieții, sau că a încurajat imitația lucrărilor clasice și a maeștrilor antici
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mare-artist!" S-a făcut chiar afirmația că acest Ghiță Matheescu ar fi modelul din realitate al celebrului Mitică... Dacă memoria lui Ion Luca este bîntuită de imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la fel de misterioși pictori și prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe limită; Craii de Curte-veche reconstituie un exotism interior aflat sub semnul nocturnului și al vieților duble, deturnînd receptarea tragicului prin semnul carnavalesc al cunoscutei anecdote care constituie primum movens al viziunii romanești în care ne întîmpină galeria personajelor atît de enigmatice al căror nume stă sub semnul aceleași litere: Pașadia, Pantazi, Pirgu, Pena, Pomponel, Păuna, Pulcheria, Papura Jilava
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și colonial, agresiv și dominator), cât și trăsături feminine 98 (caracterul seducător și capricios). Parisul se poate defini în mod diferit în funcție de receptarea de gen: "ainsi la différence est d'un neuvième entre le sort final des hommes et des femmes dans cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mult un pretext pentru a fi împodobit decât pentru a fi iubit: "Leur corps ainsi n'était plus qu'un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri de teatru"), portret (spectaculos), comportament (emfatic), receptare (epatarea spectatorului). Pariziana prezintă indici evidenți de teatralitate și invită la o receptare că o reprezentație bine montată. Creativitatea Parizienei se dezvăluie prin constituirea vieții sale că acțiune de tip dramatic, a unui scenariu propriu și a montării în scenă originale, cu o atmosferă deosebită, climat afectiv, temperatura sensibilă, interioare stilizate, care ne-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui în literatura este însoțită de poetizarea civilizației urbane, de cultivarea mitului Parisului și de o receptare progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
senzațională, purtând însemnele spectaculozității. Ea seamănă cu personajele din teatrul de avangardă al lui Antonin Artaud, care "fac" spectacolul dramatic prin modul de a valoriza tehnică teatrală și de a reprezenta scenic timpul și spațiul. În comedia urbană, conform schemei receptării reprezentării, unii oferă spectacole, alții se prind în jocul lor ori sunt simpli spectatori. Deoarece își propune un scop precis pentru care cei din jur nu sunt decât mijloace, personajele din preajma Parizienei sunt mult mai pale, deseori reduse la simple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o amintire, alta un simbol. Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin anumite detalii: "C'était Mme Correur, avec un chapeau garni d'une botte de roses" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.74]. Anumite obiecte ale toaletei, sugestive în receptarea estetică franceză, cum ar fi pălăria sau mănușile, pot defini eul Parizienei mai mult chiar decât față sau corpul lor399. Elementele miniaturizate importante se concentrează cu precădere în jurul capului și al picioarelor. În opera să, cum menționează E.P.Kuciborskaia [1973
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Culture, The Free Press, Glecoe, 1950 PATAPIEVICI, Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2004 PAVEL Lăură, Ficțiune și teatralitate, Limes, Cluj-Napoca, 2003 PAVIS, Patrice, Dictionnaire du théâtre, Messidor, Editions sociales, Paris, 1987 PAVIS, Patrice, Slovar' teatra, Progress, Moscova, 1991 PAVLICENCU, Sergiu, Receptare și confluenta. Studii de literatură universală și comparată, USM, Chișinău, 1989 PAVLICENCU, Sergiu, Tranziția în literatura și postmodernismul, Editura universității "Transilvania", Brașov, 2002 PERROT, Michelle, Femmes dans la Cité: 1815-1871, Créaphis, Grâne, 1997, p.9-16 PERROT, Michelle, Sortir, în DUBY
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reflectării artistice: „ridiculizarea și compătimirea”, apoi definește comicul și tragicul, umorul, ironia și „spiritualul”. Discipolul dragomirescian, urmând spiritul de sistem al maestrului, reliefează, într-o primă secțiune, trăsături caracteristice ale comicului la I. L. Caragiale („expresivitatea dramatică”, „integralitatea”, „puritatea”) și înregistrează receptarea acestuia în critica românească. Ulterior procedează la ierarhizarea comicului caragialean prin comparare cu acela al unor mari dramaturgi ai lumii: Aristofan, Plaut, Molière, Shakespeare și Kleist. Potrivit estimării concluzive a lui S., comicul scriitorului român ar deține superioritatea prin „integralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
complet consecințele izolaționismului comunist, continuând să fie mai „specifică” decât este rezonabil și util. Așa se explică bizara carieră carpato-danubiană a unor concepții „clare și distincte” în ariile lor de emergență. Bineînțeles, aceasta este soarta tuturor importurilor cultural-ideologice: mediul de receptare e adevăratul creator, localnicii decid până la urmă ce preiau, imită, resping; singurele excepții sunt consecințele neintenționate, parodiile fără voie, hibrizii, aliajele „contra naturii” etc. Culturile, din fericire, nu pot evolua izolat; dar trebuie să recunosc și aici că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cum cărțile de idei sunt dezbătute public mai ales de cronicarii literari și intelectualii publici „generaliști” proveniți din câmpul literar, deși cei mai mulți dintre ei nu au competența necesară. Următorii ani ar trebui să aducă în țara noastră o trecere de la receptarea preponderent publică a cărților savante la aceea preponderent academică. Altfel spus, ar trebui să vedem că dezbaterile declanșate în reviste culturale „generaliste” sunt de regulă (deși în nici un caz nu trebuie să devină exclusiv) prelungiri către domeniul opiniei publice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1994, pp. 171-185); întreaga carte este un instrument indispensabil pentru interpretarea identității românești și a crizelor sale legate de zăbavnicele începuturi ale modernității în România. Modul în care a fost receptat Jurnalul poate constitui în sine o temă de cercetare. Receptarea românească se completează cu cea internațională, cum arăt mai jos. Cea mai recentă contribuție la discuție este inteligentul eseu al medievistului texan Michael E. Hoenicke Moore, specialist în Boethius, apărut ca recenzie a ediției în limba engleză a Jurnalului: „The
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
D. Suciu și A. Zamfir, ALL, București, 1996). 6. Așa își încheie recenzia Michael Lind: „Saving Liberalism: A Book Review of John Gray’s Two Faces of Liberalism”, Los Angeles Times, 24 decembrie 2000. Deși nu îmi propun să analizez receptarea cărții lui Gray, adaug câteva repere utile mai substanțiale: recenziile lui Alan Ryan („Live and Let Live”, The New York Review of Books, 17 mai 2001) și Glenn Newey („How do you like your liberalism: fat or thin?”, London Review of
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
The Dean’s December 5. În paginile de față, voi prezenta rapid intriga subțire din Ravelstein, încercând să limpezesc pentru cititorul român ce persoane reale se află îndărătul personajelor și care sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1. Intrigă, fiere și iubiretc "1. Intrigă, fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prea mult amânată, „despărțire” de trecut prin asumarea lui critică (Vergangenheitsbewältigung), fără de care viitorul nostru colectiv este compromis. Dar Eliade trebuie judecat moral pentru ceea ce a făcut într-adevăr, nu (și) pentru ceea ce i se pune calomnios pe seamă. 4. Receptarea cărțiitc "4. Receptarea cărții" După o pauză de vreo paisprezece ani, Saul Bellow a revenit în librării cu un roman. Născut în 1915, Bellow a scris Ravelstein la 84 de ani, ceea ce rămâne în sine o performanță, chiar pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despărțire” de trecut prin asumarea lui critică (Vergangenheitsbewältigung), fără de care viitorul nostru colectiv este compromis. Dar Eliade trebuie judecat moral pentru ceea ce a făcut într-adevăr, nu (și) pentru ceea ce i se pune calomnios pe seamă. 4. Receptarea cărțiitc "4. Receptarea cărții" După o pauză de vreo paisprezece ani, Saul Bellow a revenit în librării cu un roman. Născut în 1915, Bellow a scris Ravelstein la 84 de ani, ceea ce rămâne în sine o performanță, chiar pentru un om de excepțională
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
romanul a fost lăudat mai mult decât merita - în special de amici ai lui Bellow, cum ar fi scriitoarea Cynthia Ozick -, uneori pentru calități pe care nu le are, dar scrisul lui Bellow le-a ilustrat totdeauna din plin. Temele receptării internaționale a romanului sunt acelea pe care am încercat să le abordez și eu, atât până acum, cât și de aici încolo, în secțiunea finală: romanul cu cheie; figura lui Allan Bloom și semnificațiile sale cultural-ideologice; Mircea Eliade și dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din jurnalul lui Sebastian. Merită reținută replica relevantă a lui „Chick”: „Nu, nu ne putem permite să instaurăm un Index Evreiesc. Fie și pentru că nu l-am putea impune niciodată, nici măcar cititorilor evrei”. 15. Nu pot face o sinteză a receptării romanului. Cititorul poate merge pe Internet la www.complete-review.com/reviews/bellows/ravels.html, unde sinteza a fost deja făcută. Nota dată acolo este B (în sistemul american, A e nota maximă, iar până la B mai există A- și B
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recent, Cahnman și-a adunat într-o carte mai multe studii apărute în periodice: Weber & Tönnies: Comparative Sociology in Historical Perspective, Transaction, New Brunswick, N.J., 1995. O bună introducere rapidă în problematică, utilă prin analiza contextului de emergență și a receptării în Germania, este prefața lui J. Leif la ediția franceză a cărții de bază, Communauté et société. Catégories fondamentales de la sociologie pure, P.U.F., Paris, 1977. Ediția franceză se bazează pe versiunea definitivă din 1922 a acestei lucrări; autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]