5,383 matches
-
a abdicat și a fost înlocuit pe tron de Bolingbroke, care a devenit regele Henric al IV-lea. În secolul al XV-lea, nu s-a construit prea mult la Turnul Londrei, dar castelul a rămas un loc important de refugiu. Când susținătorii răposatului Richard al II-lea au încercat o lovitură de palat, Henric al IV-lea s-a adăpostit în Turnul Londrei. În această perioadă, castelul a mai întemnițat câteva persoane de vază. Moștenitorul tronului scoțian, viitorul rege Iacob
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
al lui Basarabă" precum și în Anexa 1 a cărții. Împiedicarea expansiunii spre est a influenței Bisericii Romano-Catolice necesita reafirmarea credinței ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată și locul unde se formau funcționarii cancelariilor domnești și locuri de refugiu. Ca orice sfânt, Nicodim a avut parte de o istorisire a vieții sale scrisă în slavonă „chiar de ucenicii sfântului”. Păstrată la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
să-l, lase liber. Deci mărturisind pe Christos a adormit în pace în 29 martie. Dăm aici istoria sa, scoasă din registrele publice: Marțian, om consular, porunci să aducă la sine pe episcopul Acachie, care era privit ca scutul și refugiul țării din cauza iubirii sale nesfîrșite, ce avea către toți. Cînd a fost în prezența sa, el îi zice: "Fiindcă ai fericirea să viețuiești sub legile romane, trebuie să iubești și să cinstești pe împărați, care sunt protectorii noștri, Acachie. Dintre
Acachie mărturisitorul () [Corola-website/Science/308839_a_310168]
-
predat luni sau chiar ani de zile. Până în 1945, ca urmare a unei campanii submarine a Statelor Unite, flota comercială japoneză fusese distrusă în cea mai mare parte, iar vasele care nu fuseseră încă scufundate au fost obligate să-și caute refugiul în porturi, cele mai multe importuri de pe continentul asiatic încetând. Marina și aviația japoneză suferea de pe urma lipsei de combustibil, puținul combustibil rămas urmând să fie folosit în luptele pentru respingerea invaziei iminente. Economia de război a Japoniei se afla în pagul colapsului
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel - în ) din Wehrmacht, armata germană). După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de "Ricardo Klement", emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentineană Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în
Adolf Eichmann () [Corola-website/Science/309866_a_311195]
-
veto-ul pe care îl emisese contra decretului din 9 noiembrie al Adunării, care avea drept scop să contribuie la încetarea emigrației masive (încurajate de preoți și de nobili), amenințând prinții germani cu represalii, dacă vor continua să servească de refugiu armatei prinților (contele d’Artois și prințul Condé). Adunarea este atât de satisfăcută de munca sa încât, printr-o derogare formală a uzanțelor, ea îi ceru ca, în fruntea unei deputății de 24 de membri, să meargă să-și citească
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
deja dărâmat; la 10 decembrie, Hexamilinul nu mai era decât un morman de ruine, iar apărătorii săi-uciși sau luați prizonieri. Despoții Constantin și Toma au izbutit cu greu să scape din măcel. 300 de oameni care fugiseră și-și găsiseră refugiu pe culmea unui deal numit Oxy, lângă kenchreai, au fost păcăliți să se predea și au fost tăiați până la ultimul. Pinii erau scăldați în sânge. Profeția se dovedise greșită. Apoi sultanul și-a împărțit oastea. Turhan-Bei comanda o divizie având
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
castel în stil romantic - renascentist construit la sfârșitul secolului al XIX-lea pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau de lângă Füssen (în sud-vestul Bavariei, Germania). Palatul a fost comandat de regele Ludovic al II-lea al Bavariei ca un refugiu și ca un omagiu adus lui Richard Wagner. Contrar părerilor comune, Ludovic a plătit lucrările de construcție ale palatului din averea sa personală și împrumuturi extinse, nu cu fonduri publice bavareze (vezi mai jos). Palatul s-a dorit a fi
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
ca un omagiu adus lui Richard Wagner. Contrar părerilor comune, Ludovic a plătit lucrările de construcție ale palatului din averea sa personală și împrumuturi extinse, nu cu fonduri publice bavareze (vezi mai jos). Palatul s-a dorit a fi un refugiu personal al regelui retras, dar a fost deschis pentru publicul plătitor imediat după moartea sa în 1886. De atunci, peste 60 de milioane de oameni au vizitat . Peste 1,3 milioane de turiști îl vizitează anual, cu un maxim de
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției din 1905. Diferite surse amintesc de „frățiile pădurii” din această regiune, care erau ori țărani răsculați, ori învățători cautând loc de refugiu în păduri. Estonia, Letonia și Lituania și-au cucerit independența în 1918, după prăbușirea Imperiului Rus. Ideile naționaliste și ale autodeterminării au devenit foarte populare în regiune, ca și de altfel în alte părți ale globului. Declarațiile politice ale Aliaților
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
de la Hamburg la Londra pentru a participa la un sezon de șase săptămâni de operă germană - singura sa vizită în Marea Britanie. Mahler va refuza ulterior asemenea invitații, deoarece era nerăbdător să rezerve verile pentru compoziție. În 1893, a achiziționat un refugiu în Steinbach, pe malul lacului Attersee, în partea de nord-vest a Austriei și a stabilit un model ce va fi aplicat pentru tot restul vieții sale; astfel, verile vor fi dedicate compoziției la Steinbach sau la refugiile sale ulterioare. Acum
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a achiziționat un refugiu în Steinbach, pe malul lacului Attersee, în partea de nord-vest a Austriei și a stabilit un model ce va fi aplicat pentru tot restul vieții sale; astfel, verile vor fi dedicate compoziției la Steinbach sau la refugiile sale ulterioare. Acum, aflat puternic sub influența colecției de poeme folclorice "Wunderhorn", Mahler a compus la Steinbach Simfoniile nr. 2 și nr. 3. Interpretările lucrărilor lui Mahler erau încă destul de rare. Pe 27 octombrie 1893, la sala de concerte Ludwig
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Itacăi. În anul 31 î.Hr., a avut loc bătălia navală de la Actium, în apropierea insulei Leucada. "Maio de Monopoli" (1197-1260), care a fugit din Apulia, împreună cu unii însoțitori, ca urmare a uciderii unei persoane de rang înalt, și-a găsit refugiul pe insula Cefalonia, pe care au luat-o în posesie. Apoi, a reușit să cucerească insulele Zakynthos și Itaca, devenind conte. Descendenții lui Maio au controlat Zakynthos, Cefalonia și Itaca, până la începutul secolului al XIV-lea. Corfu a devenit teritoriu
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
devenit italofonă (propriu-zis, vorbeau dialectul venețian al limbii italiene). Totuși, majoritatea populației a rămas atașată de limba și de cultura greacă, cât și de religia ortodoxă. Odată cu emergența naționalismului grec în secolul al XVIII-lea, Insulele Ionice au devenit un refugiu pentru intelectualii și luptătorii indepedentiști, cât și pentru simpatizanții lor. Anexarea insulelor de către Franța revoluționară în 1797, odată cu semnarea Tratatului de la Campo Formio, a condus la crearea a trei departamente franceze din Grecia denumite: Corcyre, Ithaque și Mer-Égée. Ultimele două
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
asociații și organizații de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de primul război mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți etc. „Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
mijloc de locomoție se adopta piciorul". În același an, la Cluj, a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
noiembrie 1902 la Iași, inițiată de un grup de intelectuali ieșeni amatori de educație fizică, sporturi, muzică și drumeție, printre care: Gheorghe Balș, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Paul Bujor, Constantin Meissner. S.G.S.M. a avut importante realizări turistice prntre care construirea a două refugii, casa de adăpost Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană din beton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, "Călăuza Ceahlăului", precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932). Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Buletinul România Pitorească. La 18 martie 1934 s-a înființat Clubul Alpin Român (C.A.R.), ocupat cu precădere de ascensiunile grele în munți. A realizat marcajele pe o serie de poteci pe versantul sudic al munților Bucegi, a construit refugiul Coștila și Căminul Alpin, a tipărit „Buletinul Alpin”, „Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990. Clubul Turistic Bănățean, fondat la 16
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
de 275,4 ha. Fondul forestier constitue 800 ha. Prima atestare documentară a orașului datează cu anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
Dunăre. Versiunea pare a fi cea mai plauzibilă pentru că pe parcursul sec.XIV-XVIII, în contextul relațiilor internaționale, romănii migrau în cadrul Țărilor Românești. O atare deplasare a fost din Muntenia spre Moldova, grație așezării geopolitice favorabile. Multe familii de țărani își găseau refugiu de sub jugul turcesc pe teritorii puțin populate din Basarabia. Această versiune este justificată și prin numele pur românești a primilor locuitori ai satului - Casapu și Cașu - care ar fi păstrat denumirea locului de unde au venit, din câmpia Bărăganului. Dramaticul an
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
demonstreze anume această ipoteză. E un fals, pentru că urmele acestor așezări duc spre perioada tracică din secolul VIII-VI î. Hr., la fel ca și cele 3 sate părăsite din sec. II-IV e.n., cele 9 așezări rusești cu cetățuie rotundă de refugiu în centru, stabilindu-se, că așezarea fusese întemeiată în sec. X de către niște triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
bazinele rîurilor Bug și Nistru. Cei care s-au mutat pe malul drept al Nistrului, au luat cu forța un sat al băștinașilor, instalîndu-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă comună cu băștinașii, ulicii au făcut această cetățuie de refugiu, unde se ascundeau în caz de atac al băștinașilor sau a migratorilor. Ulicii au locuit în așezarea de la Alcedar pînă în secolul XII, cînd au fost nevoiți să părăsească localitatea definitiv. Lîngă Alcedar s-au mai descoperit urme a două
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a numeroși sârbi din Banat în Bărăgan. ("Vedeți și: Deportările din Bărăgan"). Deportaților li s-a permis reîntoarcerea la casele lor după anul 1956. Stăpânirea otomană la sud de Dunăre a făcut ca numeroase comunități ale slavilor sudici să caute refugiu în Valahia care, deși aflată sub suzeranitatea formală a turcilor, se bucura de o mare autonomie internă. Aceste grupuri sunt trecute în sursele timpurii muntene ca "sârbe", un termen aplicat tuturor slavilor sudici, indiferent de naționalitatea lor sau de țara
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
înseamnă "frumos", nume dat de tribul evreiesc Dan, locul fiind intradevar foarte frumos și azi făcând parte din municipiul Țel Aviv-Yafo. Fiind situat într-un golf bun de ancorat, portul Jaffa a fost folosit încă din epoca bronzului și că refugiu din calea furtunilor fiind menționat și în scrierile egiptene încă din 1470 BC. În Biblie se pomenește că prin Jaffa a fost adus lemnul de cedru din Liban pentru construirea Templului lui Solomonși chiar pentru construirea celui de Al Doilea
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
Aidoma multor așezări din "Island of Montreal", calea ferată denumită [the] Grand Trunk Railway, care a atins orașul în 1855, a devenit deosebit de atractivă în atragerea multor familii înstărite, cele mai multe de origine Anglo, care utilizau locul pentru a avea un "refugiu de vară". Față de un număr de 12.853 locuitori în 1955, Dorval numără azi peste 17.500. Île Dorval, colonizată în 1860 și situată la mai puțin de un km de țărm față de Dorval, este o comunitate de cabane de
Dorval, Quebec () [Corola-website/Science/306113_a_307442]