5,680 matches
-
Secretar General...” pentru a-l incrimina pe Dej. Dar Ceaușescu n-a mai insistat. Era uimitor să vezi așa ceva într-un film românesc în 1972. Dar lucrurile se lămuresc dacă ținem seama de un principiu al manipulării (derivat din știința retoricii) pe care Titus Popovici îl stăpânea foarte bine : cu cât mergi mai adânc în negarea unui sistem, cu cât critica e mai realistă și aspră, cu atât mai eficientă se va dovedi „întorsătura” finală de condei prin care sistemul este
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
eforturi spre a le integra în propriile sale interogații, făcînd față diverselor paradigme cu care se confruntă. Dar prin comunicarea politică se înțelege și un procedeu. În acest caz, ea se aseamănă unei truse de instrumente pentru diverse experiențe, de la retorica bazată pe limbajul natural la marketingul direct al campaniilor high-tech. Recursul sporit la aceste tehnici este însoțit de o transformare a spațiului public și a regulilor jocului. CAPITOLUL I CONCEPȚII TEORETICE CONTRASTANTE Noțiunea de comunicare politică așa cum o găsim astăzi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a dedicat, în mod special, studierii mijloacelor media și consecințelor acestora în context electoral. Al doilea autor și-a concentrat atenția asupra problemelor de comunicare în cadrul grupurilor. Cel de-al treilea s-a specializat, în chip experimental, în studiul "noii retorici" a persuasiunii. Cît despre Lasswell, el a impulsionat studiile de propagandă și tehnicile de analiză a conținutului mesajelor. Cu toate acestea, Lasswell este mai cunoscut pentru studiul comunicării văzut ca o sumă de factori: Cine spune ce, cui, prin care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
jur, adică comunicare-reprezentare. Concepția praxiologică, dimpotrivă, înfățișează comunicarea asemeni construirii unei lumi comune prin acțiune reciprocă și care face posibilă imaginarea spațiului public. CAPITOLUL II TEHNICI ÎN SPAȚIUL PUBLIC Comunicarea politică a avut întotdeauna o dimensiune tehnică. În Antichitatea greacă, retorica era manifestarea fundamentală care permitea întrebuințarea strategică a discursului cu finalități persuasive. Pentru mulți sociologi, una din trăsăturile esențiale ale secolului al XX-lea constă în revoluția mediatică și apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică tinde spre
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Barbu, pentru că o găsim formulată încă din 1927, într-un articol de atitudine, intitulat "Pro domo", din care se cuvine să reținem, printre altele, ca semnificativă, si caracterizarea operei literare că "formă vie": Construcția nu poate fi confundată cu arta retorica. Construcția înseamnă organizare deliberată, căci formele vii [s.n.] nu se ivesc, numai ridicol, numai pe cale de procreare sexuală; zămislire a cărei înțelegere d-l F. Aderca o are cu prisosință. Aceasta e perpetuarea, cealaltă e creațiunea. (...) Poezia trebuie să păstreze
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că integrare", text ce propune o poetica cu totul nouă pentru literatură noastră 82. Ideea este centrală și pentru conceptul de poezie dezvoltat de Edgar Poe, dar, autorul american pare să o reducă doar la calitatea emoției generate și la retorica necesară producerii ei, părere lansată, mai întâi, în recenzia Drake și Halleck (1836), unde declară că "un poem nu este facultatea poetica, ci mijlocul de a trezi această facultate în oameni", iar "singura metodă de a testa meritele unui poem
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o altă împrejurare, poetul român apreciază că o "poezie cu obiect (știi că șarada are unul) mi-ar înșela ambițiunea. O poezie cu obiect creează necesar o Fizică sau o Retorică (același lucru) forme închegate față de viață spiritului"9. Ion Barbu refuză, așadar, subiectivizarea actului de creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este tocmai o formulă eficace de a accede la realitatea ideală (domeniul Frumosului), pentru că de fapt, procedeele imaginate de el, în "Filozofia compoziției", construcția în sine a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută de el, revoluția poetica este desăvârșită, explică Ion Barbu, într-o conferință din 1947, de către Jean Moréas, autorul Stanțelor [Leș Stances, I-VI, 1893-1905], a cărui opera constituie un nou moment în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
crearea unui poem, spre crearea unei lumi, înzestrata cu sens și care, astfel devine "reală" pentru noi. Înțelegem, acum, mai exact, ce voia să spună poetul român, atunci, cănd denunță formulă poetica poescă drept "non-ecuație". Realizat printr-o abila construcție retorica, poemul poesc este doar un "simulacru", ce produce o emoție "înrudită" cu cea generată de contemplația "simetriei divine", dar care nu ne ofera, decat accidental, acces la fluxul vieții. De fapt, Poe chiar spune că lucrarea umană este doar creație
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
63, 66, 67, 86, 87, 88, 89, 94, 99, 103, 132, 137, 143, 156, 158, 163, 180, 181, 183 reciprocitate, 26, 49, 50, 146, 149 reflecție, 54, 82, 163, 166, 178, 184, 194 reprezentare, 43, 84, 104, 125, 138, 173 retorica, 68, 116, 131, 176 revelație, 18, 81 Richard, Claude, 18, 60, 80, 102, 127, 134, 147, 207 Rimbaud, Arthur, 13, 122, 137, 140, 143, 155, 165, 177, 181, 182, 183, 184, 186, 187, 188, 193, 199, 207 ritm, 53, 70
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în România nouă: "Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictură celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvîntului. Poezia înțeleasă că o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și atâtea forme parazitare ale cuvîntului. Poezia înțeleasă că o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorica: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e noua veșnic și multiplă că fetele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental." (Ion Barbu, în Versuri
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
recunoaștere față de Occident. Da, afirmarea prin efortul individual, semn de normalizare -, dar în ce sistem de repere? De unde să vină recunoașterea care ar putea procura satisfacția? "Îmbogățiți-vă" să fi devenit deviza acestei societăți perturbate, ieșită dintr-un comunism devenit retorică egalitară? O imagine posibilă: aceea a unui om cu bolovani legați de picioare, care îl împiedică să alerge, dar având aripi care i-ar permite să-și ia zborul spre cele mai înalte culmi ale speranței. La acest context de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cel puțin riscurile care decurgeau din acest refuz. După 1989, teama a evoluat în direcții diferite și pe durată lungă. Apare bănuiala de a fi manipulat, șantajat de rețelele de informații care funcționează în continuare. Într-o societate în care retorica discursurilor este democratică, în care nimeni nu se poate exprima fără să nu evoce tranziția democratică, în timp ce realitatea puterii nu s-a schimbat, există un mare risc de a cădea în capcană! Această schizofrenie explică multe tăceri privind trecutul, în numele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
publicată la Chicago în 2000. În 2003, statul a fost acela care a decis crearea unei Comisii Internaționale a Holocaustului, prezidată de Elie Wiesel. Trebuia să se pună capăt istoriei falsificate și unei atitudini de negare, susținută de o îndelungată retorică comunistă care proclama poporul român drept eroul luptei și bravurii antifasciste. Raportul Comisiei, terminat în noiembrie 2004, conține date copleșitoare. Decalajul între politica pentru combaterea manifestării antisemitismului și negaționismului, adoptată într-un târziu de autoritățile statului, și vârtejul luărilor de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și de aceea a și fost atât de brutal sufocat. Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că, în 1977, când Goma și-a inițiat acțiunea, sistemul ceaușist funcționa încă la nivel de mase, cu aliajul lui de retorică naționalistă și de făgăduieli de prosperitate minimală. Intelectualii, și mai ales scriitorii, simțeau deja suflul rece al opresiunii, dar se legănau cu iluzia că ar fi accidental și trecător, iar marea majoritate a populației era încă preocupată de perspective foarte
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați în această retorică istorică "de parastas", cum admirabil o numea pe atunci de la microfonul Europei Libere regretatul Vlad Georgescu, consta într-o construcție verbală în trei timpi trecut, prezent, viitor; subiectul acestui construct putea fi "poporul" care a fost, este și va fi
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din fosta Securitate. Aceștia se supuseseră, de voie sau de nevoie, noii puteri încă din 22 decembrie 1989. Odată însă cu evenimentele de la Timișoara și Târgu-Mureș, din supuși resemnați, ei devin partenerii puternici ai regimului Iliescu. Acest pact marchează profund retorica și comportamentul politic al FSN. Evenimentele lunii martie 1990, de la Timișoara la Târgu Mureș, marchează momentul în care regimul Iliescu își asumă deschis tezele național-comunismului. Până la această dată, într-adevăr, sloganurile naționaliste fuseseră repuse în circulație de diferite grupuri și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Balcani. Adevărata cotitură în această istorie recentă, punctul de ruptură în soarta României postdecembriste nu ar fi existat probabil niciodată fără conjuncția dintre factorul intern reprezentat de prima alternanță la putere, în 1996, când nomenclatura cât de cât convertită la retorica democrației a pierdut definitiv monopolul absolut asupra puterii și de factorul extern a cărui ipostază vizibilă a fost desmembrarea tragică a fostei Iugoslavii între 1995, anul acordurilor de la Dayton, și 1999-2000. Din pricina dramei iugoslave, marii decidenți internaționali au fost nevoiți
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cât și prin impactul pe termen lung pe care l-a avut în cristalizarea unui imaginar politic distinct, exprimat într-un discurs radical diferit de stereotipele moștenite de partidele de opoziție din propria cultură politică interbelică, și mai ales de retorica formală, patriotardă și redundantă, cultivată de liderii FSN. AC a oferit partidelor de opoziție nu atât un simplu vector de transmitere a propriilor idei, cât o transpunere a acestor idei într-un cod acceptabil și accesibil unei mari părți a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
normele Consiliului Europei, încrederea minoritarilor, și mai ales a maghiarilor, în FSN și în succesivele sale avataruri era foarte limitată. Ion Iliescu și susținătorii lui arborau la suprafață un idiom democratic și european, dar în discursul intern foloseau din plin retorica național-comunistă, și, mai grav, în raporturile politice concrete cu minoritatea maghiară, refuzau sistematic aplicarea cu bună credință a principiilor pe care le acceptaseră de formă. Minoritarii maghiari, al căror grad superior de structurare politică și de consecvență în urmărirea propriilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în vreun fel nici integritatea teritorială sau suveranitatea statelor din regiune, nici soliditatea tratatelor internaționale pertinente. Moștenind dividendele acestei operații de mare risc întreprinse cu temeritate și consecvență de administrația Constantinescu, toate guvernele care i-au urmat au uitat de retorica "patriei în pericol" și și-au asociat într-o formă sau alta UDMR la guvernare, cu unica eclipsă a anului 2009, provocată de considerente strict conjuncturale, legate de campania pentru alegerile prezidențiale: în 2010, UDMR a revenit în majoritatea guvernamentală
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unor regiuni cu tradiție, ca Lombardia sau Rhône Alpes. Valorificarea tradițiilor regionale, care ar putea da cu totul altă consistență procesului, suscită temeri legate de revendicările de autonomie ale vechilor Ținuturi Secuiești. În fapt, e vorba din nou de o retorică a patriei în pericol, și adevărata cauză a rezistenței față de o reorganizare de fond a structurii administrative moștenite de la Ceaușescu este aceea că elitele politice județene și-au consolidat în asemenea măsură baza de putere locală, încât se tem că
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
apasă tot mai mult asupra unei administrații centrale și locale hipertrofiate și cel mai adesea corupte, dar curajul politic al unei adevărate reforme în acest domeniu lipsește tuturor decidenților politici. Deciziile guvernelor succesiv conduse de Emil Boc, reformiste doar în retorică, nu au vizat decât să facă cât mai mult loc, în condiții de aparentă austeritate, propriei clientele politice. Incapacitatea totală de reformă a guvernării PDL s-a vădit exact prin măsurile politice prezentate ca reformiste: în mai 2010, președintele Băsescu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îl împingea vizibil câtre o poziție strict decorativă prea puțin conformă cu energia sa inepuizabilă a devenit emblematică pentru întregul partid al acestor pseudo-socialiști căpătuiți. PSD a uzurpat în acești ani eticheta socialiștilor europeni, dar nu le-a preluat nici măcar retorica, și cu atât mai puțin politicile de stânga. Într-adevăr, PSD se distanțează brutal de poziția stângii europene, nu preia nici măcar una dintre temele stângii europene, de la ecologie la drepturile minorităților sexuale, trecând prin apărarea laicității instituțiilor statului sau prin
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]