6,798 matches
-
larves. Apidologie, 15(3): 303-314, 1984. 33. Lercker, G; Capella, P; Conte, L S; Ruini, F; Giordani, G, Components of royal jelly: I. Identification of the organic acids. Lipids 16: 912-919, 1981. 34. Lercker, G; Capella, P; Conte, L S; Ruini, F; Giordani, G, Components of royal jelly: II. The lipid fraction, hydrocarbons and sterols. Journal of Apicultural Research, 21(3): 178-184, 1982. 35. Lercker, G; Vecchi, M A; Piana, L; Nanetti, A; Sabatini, A G, Composition de la fraction lipidique de la
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
1989; Petre Bakevski, Poeme, Craiova, 1989; Florica Ștefan, Experiența nonpoetică, Novi Sad, 1990; George Astaloș, Robespièrre, Drobeta-Turnu Severin, 1991; Mimmo Morina, Marettimo, Craiova, 2000; Oliver Friggieri, Ritual în amurg, Craiova, 2001; Casimiro de Brito, Caligrafii, Craiova, 2001; Eugenio de Andrade, Ruinele amintirii, Craiova, 2001; Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea), Poezii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Blaje Koneski, Ion Deaconescu. Spre zilele copilăriei, CL, 1982, 5; Al. Raicu, Viziuni pictate pe un vas de brumă, R, 1985, 8; Dan Orian, Extazul
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
cea Mare, București, 1949; Lazăr de la Rusca, București, 1949; Poezii. Cântec pentru slava lui Gheorghi Dimitrov, București, 1949; În numele vieții, București, 1950; Minerii din Maramureș, București, 1951; Versuri alese, București, 1953; Cuvânt despre sergentul Belate Alexandru, București, 1956; Cântec de ruină, București, 1957; Ceva mai greu, București, 1958; Lazăr de la Rusca. Minerii din Maramureș, București, 1959; Poeme. Lazăr de la Rusca. Minerii din Maramureș. Pe viață și pe moarte. Despre oțel, București, 1961; Cercuri de copac, București, 1962; Poezii, București, 1962; Minunile
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
al Academiei Române (1883) și președinte al Ligii Culturale. În publicistică s-a făcut cunoscut odată cu apariția „Revistei contimporane” (1873), din al cărei comitet de conducere făcea parte, dar preocupările sale literare sunt anterioare. Încă în 1857 publicase O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, „tablou” într-un act, un fel de alegorie, neizbutită, pe tema Unirii Principatelor. Succesul în teatru l-a obținut cu Revizorul general (1874), localizare a piesei lui Gogol, după versiunea franceză a lui Prosper
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și un studiu (O cronică inedită) despre cronica versificată a lui Zilot Românul. SCRIERI: O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, București, 1857; „Convorbiri literare” și „Revista contimporană”, [București], [1873]. Traduceri: N.V. Gogol, Revizorul general, București, 1874. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 179-180, 278-292; Mihai Eminescu, Despre cultură și artă, îngr. D. Irimia, Iași, 1970
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
sistemelor de valori ne-critice mi se pare semnificativă În cel mai Înalt grad. Luc Ferry, Într-o carte din 1996, Marcel Gauchet În Dezvrăjirea lumii, iar pe de altă parte cîțiva sociologi au Încercat să defrișeze jungla crescută pe ruinele sistemelor religioase tradiționale. Pe de altă parte, francezii, laici, au manifestat ca singură atitudine la adresa credințelor i-raționale disprețul (sectanții reioniștilor din romanul Cherokee de Jean Echenoz, 1983, sînt o gloată de fantoșe avide după legume fierte). Houellebecq schimbă macazul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
originile, pentru a regăsi, cu un cuvînt uzat dar corect accentuat de Houellebecq, iubirea. La fel ca În finalul Extinderii domeniului luptei, al Particulelor și al Platformei, sfîrșitul Posibilității unei insule Îl găsește pe protagonist singur și fără speranță pe ruinele unei lumi deja distruse. Sigur, În cazul acestui ultim roman, decorul ocupă mult spațiu romanul urmează să fie ecranizat și Houellebecq n-a Încasat degeaba un milion trei sute de mii de euro pentru roman plus scenariu dar contează ideea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă a unor vieți care au fost. Printre ruinele babelienelor construcții textualiste bântuite de spectre, abandonate, personajele anilor ’90 se strecoară pline de candoare - copii, uneori, copii Întârziați (persoanajele lui Rouaud nu sunt altceva), tineri excentrici sau fecioare trufașe, dezrădăcinați ce-și găsesc aici o terra incognita. Ceea ce-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modelul englezului James Thomson, C. a dat o poezie a anotimpurilor. Descrierea naturii se face în notele ei foarte generale, conform tiparului pastoralei clasice. Urmând linia programatică recomandată literaturii naționale de „Dacia literară”, reia tema „ruinurilor” în O noapte pe ruinele cetății Neamț, imprimând meditației un accentuat caracter patriotic. „Bărbăția” trecutelor vremi este invocată spre a redeștepta la urmași mândria, iubirea de țară. Cu scop educativ este mânuită și satira în „caractere” (Poetul, Ipocritul). C. îi prețuia pe I. Heliade-Rădulescu și
CUCIURAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]
-
va preda la Universitatea „San Marcos” din Lima (Perú). Scrie la „Astra”, „Ateneu”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Viața românească”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Revista română”, „Dacia literară” ș.a. Publică, după evocarea cetăților medievale din Dincolo de ruine, debutul său din 1959, volume de istorie și critică literară - Întoarcerea la literatură. Printre clasici (1970), Miorița (De la motiv la mit) (1999), Întoarcerea la literatură. Aplicații (2000), Pro Eminescu (2001), Printre contemporani. Oameni și cărți (2003), de teorie a artei
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
îngăduie o lărgire a sensului („Hanul Ancuței” și „Banchetul”, Luceafărul și Meșterul Manole, Ultimul Decheneu). Cultivând o conștiință activă a identității noastre etno-culturale, devotat memoriei vii a acesteia, H. repune în discuție miturile esențiale în definirea sufletului românesc. SCRIERI: Dincolo de ruine. Cetăți medievale, București, 1959; ed. Iași, 2003; Intoarcerea la literatură. Printre clasici, Iași, 1970; Curs de estetică, I-II, Iași, 1978; Ars longa, București, 1980; Metapoetica. Prolegomene, București, 1983; Izvoarele artei. Ad fontes, București, 1988; Irenikon, Cluj-Napoca, 1990; Ideea europeană
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
odinioară, Timișoara, 2000; Pro Eminescu, Iași, 2001; Tradiții naționale (în estetică și filosofia artei), Iași, 2001; Printre contemporani. Oameni și cărți, Iași, 2003. Antologii: Coșbuc văzut de contemporani, București, 1966 (în colaborare cu Georgeta Dulgheru). Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Dincolo de ruine”, „Făclia”, 1959, 4069; Iordan Datcu, „Coșbuc văzut de contemporani”, GL, 1966, 37; Poezia ieșeană contemporană, îngr. I. Popescu-Sireteanu, pref. Virgil Cuțitaru, Iași, 1968, 264-270; Zaharia Sângeorzan, Redescoperirea clasicilor, RMB, 1979, 10748; Grigore Smeu, Resursele unei sinteze estetice, „Revista de filosofie
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
ar trebui studiat Titu Maiorescu, N. Iorga, Ceva despre presa română după 1866, Șt. Bezdechi, Ovidiu și soția sa), eseuri filosofice (Lucian Blaga, Simboluri spațiale, Nicolae Mărgineanu, Cultură și națiune). Petre Grimm traduce din Robert Browning (Evelyn Hope, Iubirea printre ruine), iar Const. Z. Buzdugan transpune în românește Cântul III din Divina Comedie a lui Dante și poezia Frumusețea de Baudelaire. M.V.
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
viță nobilă, căutând parcă o compensație autobiografică în destinele lor, e conștient de declinul acestora, se îndurerează în fața inevitabilului sfârșit al ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de vedere, romanul are și o altă semnificație. El
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Franța ocupată, București, 1986; Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii, I-III, București, 1986-1993; Michel del Castillo, Noaptea verdictului, București, 1987; Martin Grey, În numele semenilor mei, București, 1988; Julien Green, Tărâmuri de departe, București, 1990; Alexandre Jardin, Fanfan, București, 1991; Hubert Nyssen, Ruinele Romei, București, 1991; Michel Droit, Întâlnirea de la Elchingen. Singur la părinți, București, 1992; Patrick Mondiano, Scutit de pedeapsă, pref. trad., București, 1994; Albert Simonin, Nu v-atingeți de mengoți!, București, 1994; Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții, București, 1995; Henry
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
Peisajul des întâlnit în spațiul românesc: deplasări zilnice de autobuze către țări europene cu români ce-și încearcă șansa găsirii unui loc de muncă. Pe traseu se pot întâlni case nelocuite, copii și bătrâni abandonați, clădiri industriale în stare de ruină, drumuri impracticabile, suprafețe uriașe de păduri defrișate, întinse câmpuri arabile necultivate. Cu această priveliște sumbră ei se îndreaptă spre Europa ca spre un Eldorado. Avem aici imaginea unui anumit dezinteres pentru spațiul național asociată cu o neputință în a da
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
XI.1885, București), poet. Provenea dintr-o familie de mici boieri scăpătați: tatăl, Mihai Lixăndrescu, sameș și vistier, mama, Maria (n. Fusea), cu înaintași pomeniți în documentele vremii lui Constantin Brâncoveanu. A copilărit la Târgoviște; era un hoinar visător și ruinele vechii curți domnești îi hrăneau himerele. La dascălul Rafail, împreună cu Vasile Cârlova, a învățat greaca modernă, apoi „elinica”, în școala lui Mitilineu. Având o memorie prodigioasă, putea reproduce scene din Sofocle și Euripide, îl știa pe de rost pe Anacreon
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
poemul - un scenariu care pune în discuție, uneori stângaci, cu patetism însă, valorile sub semnul cărora omul există. Confesiunea intimă (apetitul ei i-a fost deschis de lectura romanticilor: Lamartine, Byron) tinde spre adevărul trăirii, chiar dacă, uneori, fundalul nocturn, decorul ruinelor, gestul damnării sunt invocate convențional (Miezul nopții). Tristețea în fața nestatorniciei fericirii (motivul central al liricii lui A., nu străin de modelele de circulație în epocă, cel lamartinian în primul rând, însă susținut de o înclinație temperamentală depresivă și alimentat de
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
autor care, sprijinit pe multitudinea predispozițiilor native și solicitat de circumstanțe, a trebuit să-și asume roluri de pionierat. SCRIERI: Pantomima za nedeljno poludne [Pantomimă pentru o după-amiază de duminică], Novi Sad, 1968; Bărbatul în stare lichidă, Pancevo, 1970; Rus [Ruine], Novi Sad, 1970; Casa deșertului, Pancevo, 1971; Noaptea de hârtie, Pancevo, 1971; Vara cailor, Pancevo, 1974; Liman trei, Pancevo, 1978; Labirintul rotativ, Pancevo, 1983; Mutația punctului, Pancevo, 1986; Piticii au uitat să crească, Pancevo, 1987; Poeme, pref. Mihai Ungheanu, Craiova
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său latin vespertilio) și pentru că bântuie prin locurile solitare și printre ruine. Locurile solitare sunt desemnate în hărțile folclorice prin două aripi de liliac".19 Ia astfel naștere o imensă tradiție, cu o autoritate care aproape că nu mai poate fi combătută nici în ziua de azi, când, deși decorativ, motivul (căci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
limbilor. În anul 2248, o călătoare comentează în jurnalul ei intim peisajele pe care le vede și monumentele pe care le întrezărește în călătoria cu balonul de-a lungul Statelor Unite ale epocii. Ea descrie într-un vocabular greu de recunoscut ruinele a ceea ce a fost New York-ul, meditând pe teme politice legate de continentul Kanadaw, de "vranțuji, ingleji și amricani". Filozofează pornind de la reflecțiile "hindusului Aries Totel" și ale lui "Cant"107. Autorii de SF sunt și ei interesați de ceea ce
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
centrul unui univers oniric, dar, asemenea peisajelor tehnologice ale lui J. G. Ballard, acest univers nu este pur și simplu un univers personal. Acolo se descoperă mituri, atât cele ale unei lumi străvechi, cât și cele dintr-un "viitor apropiat". Ruinele aparțin totodată străvechilor lumi ale imaginarului și speculațiilor pe termen scurt sau mediu. Personajele întrevăd în ele fărâme de realități necuviincioase, provenite din mii de muzee imaginare. Aceste "obiecte" necunoscute și întâlnirile lor produc imagini de care nici suprarealiștii nu
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
tot niște figuri, dar fixate de uz prin clișeizare. În locul metaforei va fi preferată catacreza ("efuziune de lacrimi", "păcătosul de mine") iar în locul asocierilor construite după rețete savante - atracțiile comune, automatizate în obișnuințele vorbitorilor (cum sunt asocierile dintre "furtună" și "ruine", "naufragiu" și "incendiu"). În al doilea rând - și aici implicațiile sunt mult mai importante - e vorba de frazare. Geniul limbii franceze fusese conceput în secolul al XVI-lea în jurul ordinii naturale a cuvintelor în frază: s-a insistat atunci asupra
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
evocă, vorbind despre fapte trecute, cât și prin aspectul lor impunător 18. La începutul secolului al XVIII-lea, anticarii și amatorii de artă au produs o primă deplasare a acestei definiții, interesându-se de abundența obiectelor recuperate de pe siturile în ruină din Egipt sau din Italia: fragmente de sculpturi sau de clădiri antice, piese disparate care nu puteau fi restituite într-un ansamblu identificabil. Toate acestea erau în continuare vestigii ale trecutului, ceea ce justifica includerea lor în categoria monumentelor. Însă nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
experiența unui prezent și de caracterul său pasager. O viață care în același timp e lipsită și de forță modelatoare, și de profilul individualizant care dă valoare existențelor moderne: de fapt, o substanță vitală fără formă, alta decât cea a ruinei sale. Aceste percepții ale caducității, ale inconsistentului, ale clipei și ale fragilității trăirii au putut să orienteze raportul cu obiectele de artă și să încadreze experiențele estetice. În fond, arheologia și folclorul au fost modalitățile "tehnice" prin care timpul care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]