4,986 matches
-
unde deprinde caligrafia și pictura bisericească A fost chemat în 1786 la Râmnic de către episcopul Filaret, fiind numit în funcția de eclesiarh al Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Episcopul i-a prețuit talentul de caligraf și cunoștințele de slavonă, turcă și rusă, însărcinându-l să scrie condica episcopiei și a metocurilor ei. După începerea Războiului Ruso-Austro-Turc (1787-1792) și ocuparea Țării Românești de către austrieci (1788), îl însoțește în pribegie, împreună cu Naum Râmniceanu, pe episcopul Filaret, călătorind în Banat, Transilvania și Ungaria, consemnând în
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie inițial, hotărând executarea loviturii principale pe direcția Brăila, de către Armatele 4 și 6 ruse. În urma obiecțiilor formulate de Marele Cartier General Român, rușii au acceptat modificarea din nou a planului, în sensul executării unei lovituri pe două direcții divergente astfel: un grup de 4-6 divizii române aflate în reorganizare, să spargă frontul în sectorul
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
au acceptat modificarea din nou a planului, în sensul executării unei lovituri pe două direcții divergente astfel: un grup de 4-6 divizii române aflate în reorganizare, să spargă frontul în sectorul Nămoloasa dezvoltând ofensiva spre Râmnicu Sărat, în timp ce Armata 6 rusă să atace în direcția Brăila, cum fusese prevăzut inițial. Deoarece marile unități române preconizate a lua parte la ofensivă nu au finalizat procesul de reorganizare, declanșarea ofensivei a fost amânată pentru mijlocul lunii iunie 1917. Forțele româno-ruse erau formate din
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
fusese prevăzut inițial. Deoarece marile unități române preconizate a lua parte la ofensivă nu au finalizat procesul de reorganizare, declanșarea ofensivei a fost amânată pentru mijlocul lunii iunie 1917. Forțele româno-ruse erau formate din 32,5 divizii de infanterie - 26 ruse și 6,5 române, 13 divizii de cavalerie ruse și 2 brigăzi de cavalerie române. Diviziile ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
lua parte la ofensivă nu au finalizat procesul de reorganizare, declanșarea ofensivei a fost amânată pentru mijlocul lunii iunie 1917. Forțele româno-ruse erau formate din 32,5 divizii de infanterie - 26 ruse și 6,5 române, 13 divizii de cavalerie ruse și 2 brigăzi de cavalerie române. Diviziile ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III și V
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
individual din dotare și a artileriei, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu 1 până la 2 zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane (din care 4 destinate direct Chișinăului) au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă, care a determinat fie retragerea lor prin luptă, fie căderea în prizonierat. După eșuarea puciului bolșevic din Chișinău, prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc. În scurtă vreme 4 divizii
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Front - Otdel-ul" au luat măsuri prin comisariatele gărilor Tighina și Chișinău ca unitatea să nu poată sosi în capitală decât pe la orele 5-6 (aceasta dealtfel a și ajuns pe la 5). Trupele bolșevice - comandate de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. A doua zi
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
totuși să treacă de Ungheni (unde se afla o garnizoană rusă semnificativă, bolșevizată) dar numai după ce acesta a fost ocupat de o companie românească de grăniceri. Atacat la Cornești, eșalonul a pierdut pe generalul Nekrasov - comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, iar pe 9 ianuarie în gara Strășeni a fost copleșit de forțe bolșevice. Batalionul carea a trecut Prutul pe la Leova - ajuns în a doua zi la Basarabeasca (localitate pe lângă care trecea linia ferată ce străbătea Basarabia
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
de rezervă (Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad de Comandor (1909), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru”, cl. IV (1892), Medalia „Avântul
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
Nikolai Apollonovici Beleliubski (; ) a fost un inginer constructor, proiectant de poduri și om de știință din Rusia Țaristă. s-a născut la 13 martie 1845, în Harkov, într-o familie nobiliară rusă cu descendență din secolul al XVI-lea. El și-a petrecut copilăria și tinerețea în Taganrog și a absolvit Gimnaziul de Băieți de acolo cu medalie de aur în 1862. În acel an, Beleliubski a intrat la Institutul de Ingineri
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
oastea sa ca să treacă Balcanii, diversiune care i-a reușit cu succes . După care a urmat cucerirea Burgosului și a Aidonului care au creat condiții favorabile armatei țariste în drumul său spre Adrionopol. În noaptea de 19 (7) august armata rusă ajunge în apropierea Adrionopolului, iar în ziua de 20 (8) august aceasta a intrat în oraș, acțiune ce a constituit o amenințare directă asupra capitalei Imperiului Otoman, determinînd guvernul turc să ceară pace. În ceea ce privește operațiile militare din timpul războiului ruso-turc
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Sheremetyevo, Domodedovo și Vnukovo este MOW) . În 2015, aeroportul manipulate 31,612,402 pasageri și 256,104 mișcări de aeronave, ceea ce face cel mai aglomerat aeroport al Federației Ruse. Aeroportul a fost construit inițial că un obiect militar numit Sheremetyevsky (rusă: Шереметьевский), numit după o înțelegere cu același nume. Decretul privind construcția Airdrome central al forțelor aeriene în apropierea așezării Chashnikovo (rusă: Чашниково) la marginea Moscovei a fost emis la 1 septembrie 1953 de Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice. Aeroportul
Aeroportul Internațional Moscova Sheremetyevo () [Corola-website/Science/337337_a_338666]
-
face cel mai aglomerat aeroport al Federației Ruse. Aeroportul a fost construit inițial că un obiect militar numit Sheremetyevsky (rusă: Шереметьевский), numit după o înțelegere cu același nume. Decretul privind construcția Airdrome central al forțelor aeriene în apropierea așezării Chashnikovo (rusă: Чашниково) la marginea Moscovei a fost emis la 1 septembrie 1953 de Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice. Aeroportul a devenit operațional la 7 octombrie 1957 la a sărbători a 40-a aniversare a Revoluției din Octombrie. După ce să decis
Aeroportul Internațional Moscova Sheremetyevo () [Corola-website/Science/337337_a_338666]
-
(rusă: Космос Арена) este un stadion de fotbal în construcție în orașul Samara, capitala Regiunea Samara, subdiviziune administrativă în Federația Rusă. În conformitate cu decizia FIFA, stadionul va găzdui mai multe jocuri la Campionatul Mondial de Fotbal 2018 a. Dimensiunile terenului a fost
Cosmos Arena () [Corola-website/Science/337423_a_338752]
-
1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de Cavour", urmată în 2011 de către " Două povești de dragoste,", o interpretare liberă de povestea a doi renumite perechi de îndrăgostiți, Crimilde și Siegfried, Tristan și Isolda. Multe dintre românele sale au fost traduse în engleză, franceza, germană, portugheză, poloneză, rusă. El a murit în Torino pe 7 iulie, 2016, pentru complicații din cauza lui boală lungă. Înmormântarea mirenilor au avut loc pe 11 iulie, 2016 în Cimitirul monumental din Torino; rămâne, după ce a fost incinerat, a fost îngropat la Exilles în
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său. Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta Dunării. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumătate din armata sa lângă orașul Sviștov
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
(în lituaniană: "Kuršių nerija", în rusă: "Ку́ршская коса́ (Kurshskaya kosa)", în germană: "Kurische Nehrung", în letonă: "Kuršu kăpas") este un cordon litoral din dune de nisip, îngust și curbat, lung de 98 km, care desparte de coasta Mării Baltice. Porțiunea sa sudică se află
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
fie vizitat frecvent de păsările acvatice migratoare. Între 10 și 20 de milioane de păsări zboară pe aici în perioadele de migrație de primăvară și toamnă și multe se opresc aici pentru odihnă sau reproducere. Ambele părți ale cordonului litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele șase sunt pe partea lituaniană, în timp ce ultimele trei sunt pe partea rusă. Partea rusă a cordonului litoral al Curlandei aparține al regiunii Kaliningrad
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Radarul P-3 (în rusă „Пегмантит-3” sau „Дурачок”, după clasificarea NATO „Dumbo”) a fost o stație de radiolocație (radiotelemetru) sovietică de descoperire și dirijare exploatată din anul 1945 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea Armatei României din anul 1952. În anul 1969 acest
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
fiul ei în vârstă de 5 ani, care ajunge astfel în grija muzicianului ceh. La început Louka și Kolja au dificultăți de comunicare, deoarece niciunul dintre ei nu vorbește limba celuilalt, iar existența mai multor cuvinte diferite în cehă și rusă, dar care se pronunță asemănător, sporesc confuzia. Treptat se formează însă o legătură între Louka și Kolja. Copilul se îmbolnăvește de meningită și trebuie să fie îngrijit cu atenție pe bază de antibiotice. Louka este amenințat apoi de autorități cu
Kolja () [Corola-website/Science/335906_a_337235]
-
scris în 1974, prima apariție - neintegrală - în 1982, ediția 2-a integrală în 2014) • "Séta gramofonzenére" (apărut în română cu titlul “Promenada cu femei și țapi”, cu postfața lui Mircea Nedelciu, 1996; prima ediție: 1985, publicat și în germană și rusă, si in poloneză, în pregătire în cehă) • "Oszlik a bál" (apărut în română cu titlul “Va binecuvântez cu gloanțe”, în 1998; scris în 1986, prima ediție: 1990, a apărut și în rusă, în pregătire în germană) • "Utóvéd" (Ariergarda, prima-ediție: 1987
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]
-
prima ediție: 1985, publicat și în germană și rusă, si in poloneză, în pregătire în cehă) • "Oszlik a bál" (apărut în română cu titlul “Va binecuvântez cu gloanțe”, în 1998; scris în 1986, prima ediție: 1990, a apărut și în rusă, în pregătire în germană) • "Utóvéd" (Ariergarda, prima-ediție: 1987, în pregătire în engleză) • "Ki látott minket meztelenül?" (“Cine ne-a văzut în pielea goală?” Prima ediție: 1998, în pregătire în franceză și română) • "Székely Jeruzsálem" („Ierusalimul secuiesc”; prima ediție: 2000, a
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]