5,454 matches
-
și pe poteci, se strecoară o armată Întreagă de turci... Căpitanul se gândi câteva clipe, Încercând să refacă, din fragmentele de informații pe care le avea, tabloul acelui Început de zi. Rătăciseră zile Întregi spre Bradu Strâmb, apoi, după spusele sătenilor de la munte, pe urmele voievodului. Iar acum ajunseseră aproape, dar, totuși, departe. Între ei și Ștefan se afla oastea lui Mahomed. - Dacă Înțeleg eu bine, spuse Oană, atunci Ștefan Încearcă să atragă avangarda lui Mahomed spre pădurile Humorului. Și lansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochii ațintiți spre miazăzi. - Spune, Erina... repetă căpitanul. Nu văd până acolo, dar, din câte aud, atacul vânătorilor a zdrobit avangarda spahiilor. Undeva, departe, bat clopote. - Bat, Cosmin... E Sfânta Maria... - Bat clopote În dungă, Erina. E semn de război. Sătenii trebuie să-și ducă femeile și copiii În păduri... Erina nu spuse nimic. Oană o văzu privind atentă, parcă neîncrezătoare, ca și cum ar fi văzut un lucru care nu s-ar fi putut Întâmpla. - Cosmin... spuse, Într-un târziu, femeia. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transilvăneni pentru salvarea lui Ștefan Mușatin. Abia ajunsesem, dar febra acesteri mobilizări m-a cucerit. Nu vezi așa ceva nici la Veneția, nici la Ravenna, nici la Milano. A fost o nebunie. Au sosit, la chemarea fostului voievod muntean, mii de săteni care așteptau să audă vorbă românească. Mulți nu aveau arme, dar păreau dornici să lupte pentru o țară care nu era a lor. Mai precis, o țară pe care o simțeau ca fiind a lor. Vlad i-a angajat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plecării, la lumina făcliilor, câteva mantii albe cu semnul scutului și spadei. Poate că m-am Înșelat. Oastea a mărșăluit din Sibiu spre Sighișoara, coborând apoi spre Brașov și urcând spre trecătorile munților. Peste tot, În satele românești, am văzut săteni venind să se Închine lui Vlad, singurul care a reușit să-l Învingă pe Mahomed, după bunicul său, Mircea. Am urcat munții zi și noapte, mânați de nebunia acestui prinț ciudat. Mesaje veneau și plecau de la cartierul lui general. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă au jurat credință lui Vlad. După chipul victoriei În Moldova, vedeam chipul victoriei În Muntenia. O victorie adusă și de oștenii Transilvaniei. Vedeam, În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stare să realizeze orice. și-a amintit de o Întâmplare din copilăria ei În Irian. O păsăruică gălbuie se lupta cu un șarpe, se tot repezise și-l Înțepase cu ciocul, până când reptila a trebuit să se retragă. Un sătean i-a spus că pasărea Își apăra cuibul de prădători, la care Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj să atace un animal mult mai mare decât ea. Iar săteanul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sătean i-a spus că pasărea Își apăra cuibul de prădători, la care Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj să atace un animal mult mai mare decât ea. Iar săteanul a zis: Nu, nu iubirea o Împinge să facă ce face. E sminteala. Pasărea chiar crede că e mai puternică decât șarpele și că nu i se poate Întâmpla nimic. E o pasăre tare prostuță. Margaret Înțelegea acum că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când mă despart de viață și merg spre neființă Să mă-ngropați sub umbra unui nuc bătrân, Să-mi fie locul meu de veci și de credință. Când vor veni sătenii la mormânt Să vadă de sunt spini sau flori uitate, Vă las în taină un sfânt legământ: Cu lacrimi albe să fie udate, La căpătâi s-aprindeți o lumânare, Să nu vă fie frică să veniți Și de-i furtună
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
află în vacanța de vară. Cum satul Poiana, unde locuiește el, e destul de aproape de oraș, adică la distanța de 17 km și 600 de metri, fără să mai punem la socoteală că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din oraș. Nu-i deci de mirare că și părinții Bărzăunului se numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vor mai fi alți amatori după vrerea lor, să fie admis chiar și Nuțu lui Răstoacă. Ilinca, Bărzăunul și... tristețea A utobuzul avea deja o întîrziere de 15 minute. Bineînțeles că asta nu era ceva ieșit din comun și toți sătenii erau obișnuiți cu astfel de întîrzieri. În stație erau cel puțin zece copii care-și așteptau părinții de la combinat, precum și alte persoane. Undeva, mai într-o margine, părînd gînditor ca un om cu probleme, aștepta și Bărzăunul. Numai că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dragoste de sat și de oameni. Așa să faceți, dragii mei! Iar pe mine lăsați-mă să-mi urmez drumul alături de voi... ca un pensionar ce mă aflu către apus. * * * Cine nu ascultă de bătrâni rabdă de foame, discutau doi săteni din Dumbrava vecină privind la solele Societății Agricole Bahna. Lanurile de cartofi în floare și de porumb verde-crud, fără nicio buruiană se răsfățau până către zare. Aspersoarele tocmai își încheiau udarea de către seară. Culturile se prezentau în toată splendoarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul unei vești aruncate de un sătean că oamenii legii scotocesc șatră cu șatră, nu-și găseau liniștea și nici un loc pentru a-și așeza tabăra, fie și pentru puțină vreme. Bașa, un bulibașă venit de curând pe aceste locuri, când tocmai se pregătea cu ai lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-și recupera copilul. După ce află pricina acestei nebunii, el îi trimise vorbă lui Ciontu: - Eu am hotărât, îmi duc șatra la marginea satului Bălășești, unde oamenii ne așteaptă. Nu am a mă teme de nimic! Toamna bate la ușă și sătenii au mare nevoie fie de noi cazane de țuică, fie de spoit cele vechi, de tingiri și câte și mai câte. Este de lucru berechet! Zis și făcut. Aflând pricina alergării lor, bulibașa Iorgu Stănescu porunci să se oprească la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a-și trage sufletul. După o vreme Iorgu se gândi să urce o parte din noapte în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi chemau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tu că înainte de’89 și chiar câțiva ani după, când satul era plin de tineri și bărbați în floarea vârstei, de primăvara și până toamna, când vremea era frumoasă, duminica se ține pe maidanul din centrul satului hora, care pentru săteni era o tradiție. Preotul de singurătate, de plictiseală, vorba vine, că gurile rele spun că femeile fac rând la spovedit, a propus să se reia hora tradițională la care să participe cei care mai sunt în sat. În biserică, la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ca să pună capăt molimei și s-au mutat pe șes, la apa Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a întors privirea spre imașul care era gard în gard cu cimitirul și s-a uitat, și s-a uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea care venea din sens opus, peste vârful dealului, a apărut un sătean, care o luase și el pe scurtătură spre satul Olteni, fiindu-i mai la îndemână decât drumul care șerpuiește la ieșirea din sat, până sus, deasupra, de unde se întinde domol câmpul spre Valea Lohanului. Aproape dând nas în nas cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din sat, până sus, deasupra, de unde se întinde domol câmpul spre Valea Lohanului. Aproape dând nas în nas cu străinul, îi dădu bună ziua. Străinul i-a răspuns cuviincios, scoțându-și de pe cap șapca de ofițer. Apoi l-a rugat pe sătean să-i spună al cui este bucata aceea de imaș de lângă gardul cimitirului și dacă l-ar putea cumpăra. Bărbatul i-a spus că este al unei femei bătrâne, văduvă din primul război și că are casa chiar pe partea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
împotriva faptului că își găsise nevasta lăsată la plecare pe front cu un alt bărbat adus în gospodăria lui. Doar el a știut și a plecat în mormânt cu secretul. Locul acela acum este o ruină, asemenea unui suflet pustiit. Sătenii aproape că l-au și uitat. Doar când merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am crescut mare ca să pot înțelege, mi-a spus că era însărcinată cu mine în luna a șaptea. Și, deși era însărcinată, deci mă purta în burtica ei, împreună cu mama ei, adică bunica Marghioala și cu încă o bătrână căreia sătenii îi spunea baba Ioana au mers la prășit pe un ogor pe tarlaua Țurchea, cam la un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frații mei și cu copii de aceeași vârstă. Am însă și amintiri dureroase. Îți voi vorbi despre tatăl meu Manolache, străbunicul tău. odihnească-se-n pace, deși se odihnește de peste 60 de ani. Era un bărbat inteligent, apreciat de toți sătenii și nu numai. Cunoștea mai multe meserii pe care le învățase de la o vârstă fragedă, când bunicul meu Gheorghe l-a dat să învețe o meserie. Prima a fost de tâmplar, cea de a doua de dulgher, cea de a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]