KorAP: Find »[drukola/base=savant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...197 198 199 ...260 >

6,494 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657

ideile mele privind tema „De la mit la epopee”, pentru care literatura kurdă cred că are de dat lucruri interesante. Am avut parte de o călătorie magnifică cu un cargou suedez și am fost primit cu cea mai mare ospitalitate de savanții francezi din Beirut și Damasc. Am fost fericit să-l cunosc pe Daniel Schlumberger, conducătorul săpăturilor franceze în Afganistan, care tocmai a terminat o recenzie la șlucrarea mea despreț Mithra, care va apărea în Siria, și care se interesează mult

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
grăbesc să vă trimit această scrisoare, ca să puteți s-o duceți pentru a cere viza. Sunt sigur că nu veți avea nici o dificultate în a o obține. Deja ați mai vizitat o dată Suedia la invitația Universității din Lund și un savant cu renumele dvs. va fi întotdeauna bine venitlanoi. Soția mea și cu mine vă transmitem urările noastre cele mai bune și ne dorim din toată inima să vă vedem curând. Cordial, al dvs., Stig Wikander* XXXIXtc "XXXIX" ELIADE către WIKANDERtc

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
să-l întâlnesc pe Schneider 1, aici la Ascona, și să mă informez. Nu mai înțeleg ce vor: Taubes insistă pentru „un tânăr” susceptibil de a rămâne în America tot restul vieții; ȘUnionț Theological Seminary ar vrea mai curând un savant renumit. Acum opt luni erau presați să găsească un profesor, chiar și „visiting”. Acum nu mai știu, sunt în întuneric... Ringgren mi-a scris, trist și disperat. Nu-mi spune nimic de Marburg, lasă de înțeles că de-acum în

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de altă parte la nivelul epic (i.e. Draupadș, rezultat al transpozitiei, dar cu afinități pentru funcțiunea a treia), vezi J.W. de Jong, „The Study of Mah³bh³rata. A Brief Survey (Part II)”: „Când șDumézilț observă că transpoziția operată de vechii savanți indieni își are limitele ei și că este o bucurie să vezi câtă libertate imaginativă în privința detaliilor este combinată cu grijă pentru a păstra liniile majore, nu poți să nu fii cuprins de un anumit sentiment de neliniște că o

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
am primit de la CNRS un «ajutor» urgent de 25.000 franci. Dar, ca să evite o eventuală opoziție a Legației, Alphonse Dupront a socotit oportun să informeze pe Stoilov. Fără îndoială, ministrul și-a făcut datoria. Spre surprinderea mea - și indignarea savanților francezi care-mi elogiaseră activitatea - am aflat, la 3 decembrie 1950, că cererea fusese respinsă” - cf. Memorii II, pp. 91-92. 9. La 4-7 septembrie 1950, a avut loc la Amsterdam cel de-al șaptelea Congres Internațional de Istorie a Religiilor

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de la CNRS grație intervenției lui Louis Massignon: „În 1951, Louis Massignon va «redeschide dosarul»; de data aceasta, cu deplin succes” - cf. Memorii II, p. 92. Foarte probabil, intervenția lui Massignon nu a fost eficientă numai datorită staturii sale impozante ca savant, ci și rolului său de „bun samaritean”, consecvent jucat și în activitatea diplomatică pe plan internațional. În 1954, bunăoară, aflându-se la Teheran cu ocazia unui congres despre Avicenna, a intervenit pe lângă șahul Iranului pentru eliberarea savantului iranian Gholâm-Hoseyn Sadighi

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
sale impozante ca savant, ci și rolului său de „bun samaritean”, consecvent jucat și în activitatea diplomatică pe plan internațional. În 1954, bunăoară, aflându-se la Teheran cu ocazia unui congres despre Avicenna, a intervenit pe lângă șahul Iranului pentru eliberarea savantului iranian Gholâm-Hoseyn Sadighi (1905-1991), mare specialist în domeniu, autor al cărții Les mouvements religieux iraniens au IIe et au IIIe siècles de l’Hégire, Paris, 1938, ministru de Interne în momentul loviturii de stat din august 1953 și închis din

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Suède, în 1949, pentru a-mi oferi exemplarele cărților sale, Le baptême de feu și Ignis divinis. Se concentrase asupra literaturii și simbolismului focului. («Il brûle tout», mi-a spus Stig Wikander)” - cf. Jurnal II, 17 august 1970. Unul dintre savanții suedezi, asemenea lui Wikander sau Alf Ahlberg,care a scris despre Eliade- vezi „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin - New York, 2001, pp. 194-209, și „Ros, ris och undran om Eliade. En forskarantologi”, SRÅ 1

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Mithra și divinitatea numită de iranieni An³hit³, iar de greci Anaitis: „În lumea romană, în afara Asiei Minor, Anaitis nu apare nici ca paredros al lui Mithra, nici în vreun alt context” - cf. op. cit., p. 6. Pentru receptarea acestor Études de către savanți ca L. Renou sau É. Benveniste, vezi Addendum II. Lucrarea, necontinuată, a fost controversată. Curând după apariție, a fost criticată de colegul său Widengren, cf. „Stand und Aufgabe der iranischen Religionsgeschichte”, Leiden, 1955. Contrar lui Widengren, Richard Gordon, unul dintre

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Cumont and the Doctrines of Mithraism”, în John R. Hinnells (ed.), Mithraic Studies, University Press, Manchester, 1975, îi scria acestuia din urmă: „În orice caz vă sunt recunoscător: ați început un proces al chestionării ce pare să câștige teren printre savanții tineri (în contrast cu Alföldi sau Widengren - nu poți decât să te minunezi de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială însăși realitatea fenomenului „mithraism”, calificându-l drept o invenție terminologică a savantului belgian - vezi S. Wikander, „Les -ismes dans la terminologie historico-religieuse”, în Les syncrétismes dans les religions grecque et romaine, PUF, Paris, 1973, pp. 9-14. 8. Nu este exclus ca Eliade să fi împărtășit cu Wikander și interesul pentru opera autorului

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și orientale” (p. 170) - cf. Geo Widengren „La méthode comparative”, Numen XVIII (1971), fasc. 3, pp. 161-172. „În notele sale despre lucrările lui Mircea Eliade, care tratează despre diferite aspecte ale cercetării fenomenologice, Pettazzoni a reacționat violent împotriva atitudinii acestui savant, pe care îl caracterizează ca anti-istoric” - cf. op. cit.,p.170. Xtc "X" 1. Karol Kerényi (1897-1973): fost elev și ulterior prieten al lui Walter Otto - vezi K. Kerényi, „Walter Friedrich Otto - Erinnerung und Rechenshaft”, introducere la W. Otto, Die Wirklichkeit

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
de istorie a religiilor, extensia tentaculară a competențelor sale în câmpul religiilor și limbilor iraniene și semite, al studiilor maniheene și gnostice. Complexitatea operei sale se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
macedonean, de la Mediterană până în India. Explorase civilizațiile Iranului și ale țărilor învecinate, fiind, ca și maestrul său Nyberg, deopotrivă iranolog și semitist” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, „Geo Widengren (1907-1996)”, StIr 25 (1996), pp. 263-272. Necrologul restituie cu reverență profilul aristocratic al savantului traversând aproape întreg secolul învingător și ale cărui pasiuni cavalerești amintesc discret de participarea sa ca ofițer, din partea armatei suedeze, la războiul ruso-finlandez (1941). 2 Vezi scrisoarea lui Eliade către M.P. Nilsson, cf. Addendum III, în volumul de față. XVIItc

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
în pofida intențiilor anunțate de cel dintâi. În Arhiva SW, după corespondența cu Eliade și Kaj Barr, ca dimensiuni, se clasează cea cu Höfler. Pentru legăturile strânse dintre Wikander și Höfler înainte de război și ulterioarele lor consecințe nefaste, cel puțin pentru savantul suedez, vezi Introducerea în volumul de față. 5. Pentru o recentă tratare comparativă a conceptului de „oportunitate”,vezi Eugen Ciurtin, „Cartografii ale oportunității: kÌaña, kairos, fortuna”, Archævs I (1997), fasc. 1, pp. 7-60, și mai ales „A propos du «moment

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
înainte și după război, și descoperirea treptată a simpatiilor față de Garda de Fier ale lui Eliade, care devenise tot mai influent în cercul de la Ascona. Acestei insinuări, Moshe Idel i-a răspuns foarte prompt: fostele opțiuni politice ale celor doi savanți nu au influențat în nici un fel relația lor - cf. Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist der Eranos, p. 206. „Dar în ultimii doi ani Olga nu-l mai invitase să conferențieze la Eranos și Kerényi bănuia că aș fi influențat

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
care-i va facilita întâlnirea cu Eliade. „Amintiri: emoția cu care am acceptat să scriu studiul introductiv la cele trei volume Histoire des Littératures, în colecția Pléiade. Eram abia la începutul «carierei» mele în Franța - și, totuși, dintre zecile de savanți, Queneau mă alesese pe mine”- cf. Jurnal II, 26 octombrie 1976. Vezi și scrisoarea lui Queneau către Eliade, 28 martie 1952, cf. L’Herne Mircea Eliade, p. 285. 3. Vezi Encyclopédie de la Pléiade (dirijată de Raymond Queneau), Littérature orale - Littératures

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7, și Muhammed, the Apostle of God, and his Ascension, UUÅ, 1955:1. Din punctul de vedere al extensiei comparative între tradiția iraniană și cea siriacă, tentative complementare lucrărilor lui Widengren se regăsesc în cercetările savantului francez Philippe Gignoux, strălucit discipol al lui Jean de Menasce. Vezi, bunăoară, Philippe Gignoux, „Sur quelques, relations entre chrétienset mazdéens d’après des sources syriaques”, StIr 28 (1999), fasc. 1, pp. 83-94. 2. Vezi Hanna Rydh, „On Symbolism in Mortuary

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Valéry puteau fi scrise de orice critic literar eminent, fără să fi avut vreun contact cu istoria religiilor” - cf. M. Eliade, „Modele culturale și istoria religiilor”, în Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, p. 13. În 1967, alături de alți câțiva redutabili savanți, É. Benveniste, Jaan Puhvel, Manfred Mayrhofer, Jacques Duchesne-Guillemin, a participat la al X-lea Congres Internațional de Lingvistică, organizat la București, 28 august - 2 septembrie, la secțiunea Poetică, cu o comunicare: „Théorie et pratique du langage chez Paul Valéry” - cf.

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
directă legătură cu definiția șamanismului propusă de Ohlmarks, Otto Paul (în „Zum Geschichte der iranischen Religionen”, ARW) și Walther Wüst (în „Bestand die zoroastrische Urgemeinde wirklich aus berufmässigen Ekstatikern und schmanisierenden Rinderhirten der Steppe?”, în ARW 36, același an), doi savanți cu indubitabile convingeri și afilieri naziste, au criticat „erezia” lui Nyberg, aceea de a fi caracterizat ramura iraniană a arienilor (propagandistic declarați „întemeietori și premergători” ai ordinii celui de-al Treilea Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli iraționale, isteria arctică. În ’36, Nyberg se convinsese deja de eroarea ideologiei germane. Stig Wikander a preluat, în teza sa despre comunitățile de războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst au continuat până în ’41. Foarte probabil, acesta este episodul care întemeiază, retrospectiv, atitudinea negativă a lui Wikander față de Ohlmarks, acest „savant șarlatan” (cum îl va numi Nyberg în prefața la cea de-a doua ediție germană a

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Heiler, iar pentru ’56-’57 fusese propus numele meu” - cf. Memorii II, p. 151. 2. După congresul internațional, Eliade a susținut o conferință la IsMEO despre „Centre du Monde, Temple, Maison”, lucrare publicată într-un volum conținând conferințele mai multor savanți invitați la Institutul de studiu al Asiei Centrale și Extreme (IsMEO) prezidat de Giuseppe Tucci, precum R. Bloch, J. Daniélou, M. Griaule, C. Hentze, C. Lévi-Strauss, Ch.H. Puech. Vezi Le symbolisme cosmiques des monuments religieux, Serie Orientale Roma XIV, IsMEO

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
conferința despre Centre du Monde” - cf. Memorii II, p. 151. 4. Donum natalicium H.S. Nyberg oblatum, Uppsala, 1954, a fost editat de Erik Gren, Bernhard Lewin, Helmer Ringgren și Stig Wikander. Multe dintre articolele publicate în acest volum, semnate de savanți prestigioși precum Harold W. Bailey („Ariana”), Émile Benveniste („Avestica”), Jacques Duchesne-Guillemin („V.-p. qarmiÍ «comble» et les noms iraniens en -mi-”), Georges Dumézil („Karña et les P³ñĂava”), Wolfgang Lentz („Das motivische Bild von Yasna 47”), Richard N. Frye („An Early

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
urmă să i-o transmită lui Wikander - vezi Addendum II, în volumul de față. 3. Al. Rosetti (1895-1990) a colaborat la revista Studia Linguistica, fondată de Wikander și Bertil Mamberg, elev al lui Alf Lombard, în 1947, la Lund. Dintre savanții suedezi de la Lund, legătura cea mai strânsă și mai îndelungată a avut-o cu romanistul Alf Lombard - cca 800 de scrisori trimise reciproc între 1934 și 1990. Foarte probabil, grație prieteniei sale cu Lombard, Rosetti se întâlnea cu Wikander în

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Chicago, Alf Hiltebeitel, cf. Addendum II. 2. Atât Eliade, cât și Wikander au participat la al X-lea Congres Internațional de Istorie a Religiilor: „În fond, Congresul de Istorie a Religiilor a fost destul de mediocru. Nu înțeleg de ce aproape toți savanții francezi au lipsit. Heiler a încurajat delegațiile orientale și, mai ales, o atmosferă vagă, mistică, teosofică. Simțindu-mă rău, nu am fost în stare să ascult decât câteva prezentări (Wikander, C. Hentze, Duchesne-Guillemin, Kuiper), dar mi-am putut da seama

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]