5,506 matches
-
sunt vizibile fina observație a comportamentului uman și o bună cunoaștere a artei antice. În lucrarea "Alungarea din paradis", a aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor bidimensionale să le confere iluzia spațiului tridimensional. Cei mai mulți pictori ai perioadei timpurii a Renașterii, printre care Paolo Uccello (1397?-1475), Piero della Francesca (1420?-1492) și Andrea
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
(n. 26 februarie 1808, Marseille - d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist. În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada "Saint-Denis" din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar - ori de câte ori poate - sculptează și pictează. În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
atunci al Aviației Militare, g-ral mr. Ion Stan, a g-ral mr. Constantin Mereu, inspector pentru aviație în Statul Major General și a arhiereului vicar Irineu Slătineanul a fost dezvelit un bust de bronz al cpt. av. Alexandru Șerbănescu realizat de sculptorul Musta Alin. Odată cu înmânarea noilor drapele de luptă s-a anunțat că Baza 91 Aeriană Deveselu va purta numele cpt. av. Alexandru Șerbănescu. Această bază a fost dezafectată în 2002. În anul 1994, în baza acordului nr.222/1944 al
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
toamna anului 1916 un număr special. Directorul de la ""Moderne Galerie"", Franz Martin Haberditzl, îi cumpără mai multe desene și un portret al lui Edith. Schiele devine din ce în ce mai cunoscut. Se gândește la un proiect de înființare a unei asociații de pictori, sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Chiriac Bucur cuprinde următoarele volume: În pregătire: "Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani În aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu, înființează Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" ce are ca membrii fondatori pe sculptorii Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin Neamțu, Cella Neamțu, Ion Murariu, Teodor Bogoi, Gheorghe Ciobanu; scriitorii Radu Cârneci, Marin Sorescu, Dumitru Tranca, Alecu Ivan Ghilia, Alexandru Oprescu; alte personalități
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
(n. 29 iunie 1900, Charlottenburg, Germania - 1979, București) este pseudonimul artistic al lui Mihail Filip, care a fost un sculptor și grafician român. A urmat cursurile "Școlii de arte frumoase" din București, apoi pe cele ale "École des Beaux-Arts" și "École du Louvre" din Paris. A continuat cu cursul de istoria artelor la Sorbona și lucrări practice la manufacturile de
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
anii 1932-1933. A lucrat în special sculptură, dar s-a ocupat și de arte decorative, costum și decoruri pentru spectacole de balet. A fost profesor la Facultatea de Belle Arte și la cea de Arhitectură din București. În anul 1926, sculptorul s-a căsătorit cu balerina Floria Capsali. Printre lucrările sale decorativ-monumentale se numără "Tătăroaica din Mangalia", fațada Facultății de drept din București, Pavilionul Expoziției românești de la New York. În 1935, împreună cu Dorin Pavel și August Schmeidegen, a realizat mozaicurile reprezentând zodiile
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
basoreliefuri mari, sculptate de Mac Constantinescu în stilul artei fasciste promovate de Mussolini, ca o glorificare a muncii fizice. Tematica lucrărilor fiind și pe placul comuniștilor, acestea au rămas la locul lor până în prezent. Mac Constantinescu a fost unul din sculptorii care au executat lucrările ce decorează Arcul de Triumf din București. Mozaicul mural "Geneze" de pe fațada Casei de Cultură Mangalia (1959-1962), este semnat de maestrul Jules Perahim și Mac Constantinescu. Pentru a finaliza mozaicul cu o suprafață de 300 mp
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
(n. 7 ianuarie 1953) este un pictor, sculptor și regizor american. S-a născut la 7 ianuarie 1953 în Brooklyn, New York și a crescut în Long Island, într-un cartier fascinant înconjurat artă: film, televiziune, magazine și cărți comice, care continuă să-i influențeze arta. Longo a început
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
din Grădina Ghetsemani când înfrângerea somnului este cea mai dură confruntare inițiatică, deoarece ea urmărește transmutarea condiției profane, obținerea imortalității. La Ghetsemani, “veghea inițiatică” - deși limitată la câteva ore - s-a dovedit mai presus de puterile omenești. Robert Longo este sculptor la rădăcini, lucru evident prin monumentalitatea și sculpturalitatea operei sale. Cum era de asteptat, în 1987 lansează expoziția de instalații “Obiecte fantomă”. Deși în 1982 a mai avut o expoziție intitulată “Combinații”, unde au fost prezentate atât instalații, sculpturi dar
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
. Sculptor. S-a născut la (n. 1 noiembrie 1958, Iași). Absolvent al Academiei de artă "George Enescu", Iași, secția sculptură (șef promoție, 1992, cănd primește și titlul de "masters"). Expune încă din timpul studenției la saloanele anuale ale Filialei ieșene a
Constantin Crengăniș () [Corola-website/Science/316221_a_317550]
-
mucenici (1992-1993, marmură); Statuie "B.P. Hașdeu", Iași (1994, marmură); "Mihail Sturdza", Iași (1995-1996); Monument "Mihail Eminescu", Soroca, Republica Moldova (1997, bronz); Statuie "Haralamb Vasiliu", Podul Iloaiei, Iași (1998, bronz); Relief "Aurel Vlaicu", mănăstirea Cetățuia, Iași (1997, bronz); Monumentul "Unirii Mari", creație sculptor Olga Sturdza donat orașului Iași 1927 (vechea locație: Fundația Ferdinand Copou, distrus 1947), reconstituit (1995- 1999, 1 Decembrie, marmură, locație nouă - Piața Națiunii în fața Universității de Medicină și Farmacie Iași); Monumentul "Împăcării" (Reconstituirea giulgiului lui Crist), Iași (2001, marmură, h
Constantin Crengăniș () [Corola-website/Science/316221_a_317550]
-
Ștefan Procopiu, Traian Bratu, Veniamin Costache, Simion Barnutiu", Aleea Rectorilor, Universitatea A.I. Cuza Iași (2009-2010, bronz); Monument "Alexandru cel Bun" (2009-2010, bronz); Monumentul "Prieteniei româno-elene", Piața grecească, Iași (marmură, h=3.50 m, în lucru). Mai multe lucrări ce aparțin sculptorului pot fi vizualizate pe http://www.constantincrenganis.com Lucrări de for public
Constantin Crengăniș () [Corola-website/Science/316221_a_317550]
-
, pe numele lui civil Petre Bălănică, (n. 27 ianuarie 1936, Brăila — d. 21 aprilie 2008, Canada) a fost un sculptor român. A absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în 1964. Prin calitățile artistice de excepție ale lucrărilor, s-a afirmat de la debut ca desenator și sculptor original, de mare valoare. Pînă în 1980 a trăit și a creat în
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
n. 27 ianuarie 1936, Brăila — d. 21 aprilie 2008, Canada) a fost un sculptor român. A absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în 1964. Prin calitățile artistice de excepție ale lucrărilor, s-a afirmat de la debut ca desenator și sculptor original, de mare valoare. Pînă în 1980 a trăit și a creat în România. A publicat desene, încă din studenție, în revistele Luceafărul, România Literară, Săptămâna, Viața Românească, Albina, Ifiumuncacs. A ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balș, Libertatea de a
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
la Măgura Buzăului: A fost aici, odată... (1971), Zăbală și paloș (1979), iar la Tîrgu-Jiu a realizat decorația exterioară de la sediul primăriei (32 capitele). La 15 iulie 1980, data la care a părăsit România, creația sa de desenator și de sculptor, realizată între 1962 - 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară. Plecarea din România i-a fost favorizată de invitația la Simpozionul de sculptură în marmură
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în țară. Plecarea din România i-a fost favorizată de invitația la Simpozionul de sculptură în marmură de la Skironio (Grecia), organizat de soția sculptorului Costas Polichronopoulos, în memoria acestuia. După o scurtă perioadă petrecută în Grecia și în Italia, în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto. Deși a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supraviețui, în ascuns a
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
publicat Nicăpetre despre Nicăpetre, volum alcătuit din fragmente selectate din autobiografia Brăilița - Downtown via U. A. P. S-a stins din viață pe la 72 de ani, în dimineața zilei de luni, 21 aprilie 2008. Petru Comarnescu a intuit cel dintîi valoarea sculptorului Nicăpetre. În 1969, în cronica primei expoziții personale de sculptură, criticul scria, despre autorul ei, că "va deveni un foarte original și mare sculptor". Încă de la debut, Nicăpetre și-a afirmat atașamentul la modernitatea clasică, așa cum a fost ea definită
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
ani, în dimineața zilei de luni, 21 aprilie 2008. Petru Comarnescu a intuit cel dintîi valoarea sculptorului Nicăpetre. În 1969, în cronica primei expoziții personale de sculptură, criticul scria, despre autorul ei, că "va deveni un foarte original și mare sculptor". Încă de la debut, Nicăpetre și-a afirmat atașamentul la modernitatea clasică, așa cum a fost ea definită de Brâncuși, prin adoptarea cioplirii directe, prin urmarea modelului formelor artei arhaice și prin subordonarea materialului față de idee. De atunci, din 1969, Nicăpetre și-
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
matrice stilistică originală". În ianuarie 1980, Nicăpetre a deschis ultima sa expoziție în țară, o expoziție de desen - crochiuri după model - ce atingea o culme a artei sale de desenator. Călin Dan remarca, cu acel prilej, preferința pentru grafică a sculptorului Nicăpetre, "domeniu unde el reușește să-și creeze o notă aparte, mai constantă poate decît în sculptură". Perceperea, cu toate simțurile, a mișcării nudului de femeie și încremenirea ei fluidă și voluptoasă într-o imagine, dau măsura înzestrării sale ca
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
sculptura) sau expresia directă a formei esențiale (desenul). Prin motivul cuplului, numit succesiv: Adam și Eva, Faun și Nimfă, Artistul și Natura, exaltă bucuria de a trăi, cu mintea clară, mîna sigură și sufletul luminos, asemenea unui artist al barocului. Sculptorul își asociază trăirea cu "bucuria lui Dumnezeu, cînd a creat cerul cu stelele, cînd a împrăștiat întunericul și s-a făcut lumină, cînd a creat totul din nimic". Nicăpetre afirmă aceeași concepție în sculptura în lemn. Comentatorii canadieni ai operei
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
ființei. Există trei etape de referință în creația lui Nicăpetre, stadii ale devenirii ideii, ale dezvoltării registrului expresiv într-un repertoriu formal constant. Prima etapă, 1965 - 1980, cuprinde lucrări cioplite în piatră, realizate în România. În ele se reflectă atașamentul sculptorului pentru geniul pietrarilor țărani și pentru frumusețea formelor arhaice. Prin arhitecturi de volume simetric articulate, dinamizate de accente decorative exprimă unitatea dintre formă și structura materialelor. De asemenea, anunță viitoare forme de expresie nonfigurativă. Etapa a doua grupează sculpturile cioplite
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
în Canada. Impune forme simbolice, inepuizabile ca sens și expresie, exprimate monumental, printr-o metodă proprie, care îmbină ordinea arhitecturii cu libertatea sculpturii. Muzeul Brăilei, prin secția de artă, și-a fixat ca obiectiv crearea unui loc în care opera sculptorului să se întregească. Întrucît o parte din lucrările rămase în țară au putut fi salvate de sculptor și expuse, din 1998, în grădina Casei Colecțiilor de Artă, sub genericul "Sculpturi recuperate", am propus ca această clădire să devină sediul Centrului
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]