5,253 matches
-
jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu diseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa. Am aflat de incident, l-am informat pe ministru, i-a telefonat lui Ulici cerându-și scuze și discuția a avut loc. După câteva zile am fost chemat în biroul ministrului pentru a cunoaște pe viitorii atașați culturali, între patru ochi ministrul precizându-mi că trebuie să plece la post "în maximum două săptămâni", nemaifiind nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
poate", de la cabinetul secretarului de stat a venit același răspuns și contactându-l pe directorul general acesta mi-a spus: "Macovei, dă-i tu masa, ești director la Europa de Vest, Vaticanul e în vest, așa că pofta bună și vezi cum îl scuzi pe ministru". Masa a fost pe cinste, fiind aprobată la barem de ministru, discuția plăcută, reprezentanții Vaticanului, de la Sfântul Petru încoace, fiind bine școliți în toate cele și domnul Pleșu a primit binecuvântarea. Ne-am bucurat de revedere, Nunțiului i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
numai de transport se ridică la 4-5000 de dolari, sumă care reprezintă venitul anual al unei familii modeste uruguayene. O persoană care dispune de suma respectivă este cerșetor sau face parte dintr-o mafie care exploatează copii și sentimentele oamenilor? Scuzați, domnule ambasador, nu m-am gândit la aspectele menționate de dumneavoastră. Aveți perfectă dreptate! În 2004, după ani de audiențe, intervenții și uși bătute, am reușit să obțin anularea necesității vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în Uruguay. Cine credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Charles Manșon sau Amin Dada, masacre teroriste la Jocurile Olimpice, ce mai Înseamn) manuscrisele cu miniaturi, ce mai Înseamn) capodoperele din fier forjat, ce mai Înseamn) locurile sfinte? Ajungem curând la discuții despre problemele contemporane. Arhiepiscopul este chemat la telefon; se scuz) În dou) limbi și, când se Întoarce, ne spune c) a vorbit cu unul dintre prietenii s)i libanezi, care l-a sunat din Cipru sau din Grecia. Se așaz) și ne explic) faptul c) influența lui Yasser Arafat sl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mă prezint. „Complimenti, decorul è bellissimo!“, Îmi spune și mă bate pe umăr, după care Îl invit pe scenă. De acum credeam că va fi ușor de convins să se adapteze concepției noastre, dar nu a fost să fie așa. „Scuzați-mă, dar eu sunt obișnuit să cânt doar la avanscenă. Vă admir decorul, dar nu e pentru mine!“ La premieră, Lucia cânta de pe munte, rostogolindu-se pe stânci În căutarea iubitului, dar iubitul cânta de lângă fosă. June se ascundea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
urgent distribuiți studenților. Îmi scoteam pașaportul ca să-l prezint grănicerului, care m-a recunoscut și el („I-ați cam supărat pe unii! Am citit În ziare“...), când cineva mă bate pe umăr din spate. Era Gabriel Liiceanu, sosit inopinat, gâfâind, scuzându-se că a Întârziat (deși era doar opt dimineața). Nu Îl cunoscusem bine, dar gestul lui m-a impresionat. „Doream să vă strâng mâna. Atât.“ E tot ce mi-a spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru Sărbătoarea tuturor sfinților (În fr. În orig.). . Punct pe linia mediană a frunții, imediat deasupra sprâncenelor. . Un... ndee, un... de pleci (În rusă În orig.). . Castelul (În fr. În orig.). . Sunt o silfidă În comparație cu ea (În fr. În orig.). . Scuzați-mă, zâmbeam la tristele-mi gânduri (În fr. În orig.). . Culmea (În fr. În orig.). . Plouă mereu În Elveția (În fr. În orig.). . Celei care a știut Întotdeauna să se facă iubită și nu va ști niciodată să se facă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite ale altor popoare ce s-au putut înălța în lumina culturii și civilizației occidentale. Suntem ce-au făcut din noi vremurile haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acțiuni represive, dar necesare, normale pentru epoca feudală? Așa-zisa "cruzime războinică" a lui Ștefan, "La război ca la război", are o motivație în refuzul compromisului, în intransigența față de tot ce lovește obiectul dragostei și al datoriei sale: Moldova. Scopul scuză mijloacele". Și eu m-am străduit să văd în Ștefan "omul" desigur, mare, excepțional, un erou, dar nu "sans peur et sans reproche"; și, dimpreună cu cronicarul, am glăsuit: "...Și Ștefan Vodă fost-au încă om cu păcate...". Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
risipește. Ce spui? o apucă Ștefan de bărbie și o privește în adâncul ochilor albaștri. De Sânziene pare-mi-se fetele dau flori și flăcăii le sărută "ca vraja florilor să nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spus? Apoi, te-ai înclinat înaintea maică-mi ce plângea înăbușit: "Doamnă... Nu vă temeți... Nu vă fac nici un rău!"... Apoi, ai poruncit să fim urcate într-un rădvan și duse la Suceava "ostatice"... "La război, ca la război", se scuză Ștefan, ridicând din umeri, ca o fatalitate. De doi ani, ostatică în turnul din latura de miazăzi a cetății, mă străduiam să te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plaga, se întristează Batista cu mâna pe inimă. Presto, subito! Don Batista medicare, vindecare... Grazie Don Giovanni! îl îmbrățișează cu căldură Ștefan. Grazie! Măseaua! își împunge el apoi cu degetul falca. Dente-molare! Madonna mia!... Dar n-am avut timp, se scuză Ștefan. Turcii-n sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pildă și învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. Vreau o țară curată! Un domn n-are dreptul să facă ce vrea sau ce pohtește, el trebuie să facă ce e de folos țării sale. N-am încotro. Scopul scuză mijloacele", mă mângâi eu... Aș fi curios ce-ai face tu, de-ai fi în locul meu? Numai domn să nu fii... Tace. Se duce la fereastră. Privește cerul... Vorbește cugetând: Și-apoi, ce este îngăduit și ce nu este îngăduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea de pomină de la Baia, când l-ai lăsat gol-goluț, orfan de făloasa-i oștire și cu o săgeată în spinare, biruit, rănit, umilit? A venit cu sabia... Doar nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ședința din 11 martie din sala „Dinamo” au început obișnuitele tracasări, jocul de-a șoarecele și pisica: repetate convocări la sediul UTM pe facultate, discuții, false dovezi de bunăvoință din partea lor, mici lașități din partea mea, încercând să explic, să-mi scuz cumva „ieșirea”, luându-mi un aer „pocăit”. Supărase mai ales agresivitatea mea față de „asistentul D”, la mâna căruia mă aflam acum. Cea mai absurdă întâmplare din această perioadă a constituit-o serata literar-distractivă pe care grupa noastră - din inițiativa cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se învață ce-ar trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți în cap de toate culorile. Că nu se învață și suntem prea comozi. Ne-am învățat să ne scuzam în tot felul și să dăm vină pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet, să facem ceva bun și frumos ca să-L bucurăm pe Dumnezeu. Acolo, la acea peșteră, se mai păstrează și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ar fi înghițit ca niște zmei toată știința lumii, dar și ei au, fatalmente, lacune enorme ; noi vedem numai știința lor uriașă, care ne dă gata, nu și ignoranța lor inevitabil nu mai puțin uriașă. Nu spun aceasta ca să-i scuz pe ignari (și nici pe mine însumi), ci dimpotrivă. Cultura ar trebui să ne facă modești, dacă suntem sinceri, după pilda unor Gordon Craig, Borges și Thomas Mann (sau David Hume, care nu s-a jenat să scrie - poate ironic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu respectivul titlu, ci de viziunea balzaciană în total). Cu o săptămână înainte, în același ciclu, vorbise Ralea, care, așezat la pupitru, se adresa publicului cu o agreabilă familiaritate. Cu ușorul său accent moldovenesc declarase de la început că e „gutunărit”, scuzându-se pentru timbrul alterat al glasului, pe care și-l dregea tușind din când în când, în timp ce ̀ și ducea la gură batista albă din buzunarul de la piept ; ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
puțin superioare este agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la ideea că, în orice caz, tragicul este elementul care consacră nivelul înalt al unei culturi. Și că acolo unde nu e tragic, cultura
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și ascultării nuanțelor secundare, vibrațiilor afective celor mai infim sesizabile ale cuvântului sau scurtei sintagme. „Cuvântul, răscrucea ecourilor !”, citim la pagina 53. Îmi înfrâng o firească jenă îndrăznind cu toată modestia cuvenită să mă autocitez, dar poate că voi fi scuzat dacă gestul acesta nu va părea nepotrivit : mi s-a întâmplat să scriu, e mult de-atunci, că aforismul poate fi și un element al poeziei. Cartea postumă a lui Marius Robescu ̀ mi confirmă această părere. Asta are în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nevoie -, dar nu am decât distanță și discordanță. Cuvintele, frazele, gândurile nu sunt decât indicii abstracte ale unei voințe concrete. Fericirea resimțită când mă gândesc la tine este de netradus în cuvinte și totuși, bietul de mine, încerc... Mă vei scuza că l-am luat pe Stendhal ca referință, dar e mereu mai ușor să vorbești despre tine având ca acoperire viața „marilor oameni” ai literaturii! Te las, sufletul meu, așteptând zile mai bune! Sper că tot ce ți-am scris
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
țară. S-au dus cu toții în noapte în acel loc. Acolo, iubitul fetei a dispărut, și prietenii au violat-o pe fată. Fata a reușit să scape și să ajungă la gară plină de vânătăi și sânge, iubitul a apărut scuzându-se de comportarea „prietenilor”, fata l-a pălmuit, cerând ajutorul cuiva de la gară, care a înțeles imediat ce s-a întâmplat, ajutând-o să ajungă la Roma. Andrei a fost zguduit de ce s-a întâmplat fetei compatrioților noștri și i-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în mod radical e nou la mine! Mon amour, capul îmi e complet vid, inima groasă și grea, mâna mea e de plumb; scuză-mi această scrisoare puțin coerentă! Nu mă uita! Nu ne uita! René. Ianuarie Acest an, 1994, a început febril, cu neliniște, cu reproșul pe care mi l-am făcut mereu că nu m-am concentrat mai mult, risipindu-mă în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]