5,850 matches
-
înfipt în inimă, în gând, în amintiri. Nicăieri nu pot să mă detașez sufletește de Fălticeni. Este și motivul pentru care munca mea în domeniul artei aici și-a găsit spațiul potrivit. Fiindcă tot ce am făcut pe cale spirituală, pe cale sentimentală de aici pornește. Toată opera mea este închinată acestui târg modest altădată, care prin condiția lui de focar al spiritualității românești s-a ridicat în conștiința neamului pe o treaptă deosebit de înaltă 36. Viața cultural-intelectuală gravita în jurul Liceului Nicu Gane
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Neosămănătorismul renaște în interbelic autoproclamându-se, în spirit naționalist, ca unică modalitate de expresie a autenticului tradiționalist. Naționalismul iorghist se autodefinea ca "o anume concepție a vieții de stat" ce își slujește poporul "privit ca ființă organică"; "nu e un colorit sentimental, pentru orice credință politică; el e însuși o credință, și una exclusivă"5, o concepție bazată pe crearea omului și a lumii, pe ideea existenței unui suflet unic al poporului ce provine din rasa din care poporul s-a dezvoltat
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
grupe mai multă știință și puțină bunăvoință. Dacă omul din capitală ar înțelege că mișcarea nu e întotdeauna o garanție pentru o viață bogată și autentică și că liniștea pare o fericită condiție pentru lecturi, pentru meditații, pentru o trăire sentimentală mai continuă și mai fidelă. Precum și dacă omul din provincie ar vrea să vadă că acolo unde sunt oameni numeroși și ciocnirea ideilor și fecunditatea artistică sunt mai firești și deci mai actuale. Provincia degajă o anumită doză de monotonie
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Mihai Pânzaru, Emil Ianuș, Rădăuți, o perlă a Bucovinei, Editura Pro Basarabia, Rădăuți, 2001, 128 p. 7 Ștefan Ciubotaru, Monografia orașului Botoșani, Editura Axa, Botoșani, 1997, 397 p. 8 Paul Miron, Grigore Ilisei, Fălticeni, mon amour; o scurtă istorie aproape sentimentală, Editura Polirom, Iași, 1996, 104 p.; Eugen Dimitriu, Orașul muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Editura Bucovina istorică, Suceava, 2002, 262 p.; Mircea Vlădică, Vatra Dornei - plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Editura
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau alta la marea dezbatere dintre politic și estetic a deceniului "-"; participă toți, bineînțeles, în chipuri foarte personale..." . Perpessicius - s-a observat demult și ideea a devenit un loc comun - practică o critică artistă, cu ocoluri, eufemisme, precizări erudite, considerații sentimentale, amânându-și strategic verdictul, învelindu-l în straturi groase de formule protocolare. În controversata sa Istorie..., Ion Rotaru ne previne în legătură cu critica lui Perpessicius: "Bunăvoința numai curtenitoare față de unii pare oarecum insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Ă, Shakespeare ("Hamlet face parte dintre capodoperele care descurajează critica de la documentația completă" Ă, Rainer Maria Rilke ("spiritualizare anonimând violențele contururilor" Ă, André Gide, cel mereu actual prin tipul uman și literar pe care l-a reprezentat, Pierre Daninos ("umoristul sentimental"Ă, Maiakovski (autorul unei opere unice, ce se comunică prin "cuvinte proiectile, prin versuri pârâitoare ca o mitralieră, prin poeme care sunt tot atâtea guri de foc, de calibru neobișnuit, în continuă deflagrație" Ă, Esenin, al cărui scris era "un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
așa mi-a apărut întâia oară Vladimir Streinu, într-o iarnă bucureșteană, cu lumina gri, într-un local popular pestriț, apariție insolită și calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă." Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu a fost și a rămas unul dintre poeții și criticii noștri literari de seamă, ce a lăsat poporului său lucrări de mare valoare critică și poetică." Banalitățile rostite pe ton grav, volutele sentimentale și considerațiile liricoide subminează în cazul lui Virgil Carianopol bunele intenții. În foarte doctul studiu monografic dedicat "Revistei Fundațiilor Regale" , Mioara Apolzan consacră lui Vladimir Streinu câteva pagini substanțiale. Criticul a fost un colaborator fervent al periodicului amintit, semnând cronici
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care spera să-l trăiască, eliberat cîndva. Discursul lui Cioran cel din Histoire et utopie, dar și cel din Schimbarea la față a României nu este deloc unul al rigorii epistemologice, al sistematizării intenționate, ci este întreținut de o rațiune sentimentală, rafinată în bolgiile biologicului transfigurat, argumentat sau exacerbat, după cum e cazul, de o nestăpînită erezie subversivă. Viul, sau Viața, este cel ce domină. Prin vinele silogismelor sale pulsează, ca și prin spiritul autorului, globulele Asiei, și nu claritatea și ispita
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau dialectica grupurilor “-ață în -ață”. Orice grup inițiator al unui proiect are tendința de a exagera - explicabilă prin atașamentul sentimental, prin dorința de convingere și de prozelitism, pentru sensibilizarea -actorilor de decizie sau a sponsorilor. Dar de cele mai multe ori se găsesc și opozanți care, de asemenea, au tendința de a exagera cu contra-argumente - dictate de conservatorism, de invidie, de pregătirea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
complexe drept mumii) la atitudinea față de iluștri înaintași. Nici nu știi cum să reacționezi: să te rușinezi că el nu are rutina minimă a exercițiului de admirație față de un purtător al valorii, sau să te revolți devastator? Astfel de furtuni sentimentale sunt complet ineficiente, am învățat. Trebuie să-l iei pe elev exact de acolo de unde se află. Poate umorul mai salvează ceva, dacă nu e condamnat și el să alunece în sarcasm, ceea ce e omenește dar distructiv. Trebuie să îmbraci
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cheltuiești în experiențe futile sau deconcertante. Cariera se construiește metodic, selectiv. Noi oamenii obișnuiți însă, nu suntem ființe foarte organizate, uneori citim doar de dragul lecturii, fără vreun profit imediat. Nu suntem niciunul dintre noi doar ființe logice ci și profund sentimentale, deci se poate găsi în sertarul secret al preferințelor noastre de cititori consecvenți și împătimiți, o listă cu te miri ce lecturi neesențiale, dar care ne-au fermecat. Deși cărțile foarte bune sunt în număr impresionant, nu întotdeauna ajungem la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dacă e dublată de conștiința propriei valori?: „Deaș avea măcar un pic de pâine! O pâine mică, gustoasă, de secară, din care să poți mușca în timp ce colinzi străzile. Foamea mă chinuia puternic, doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându-se, în cea mai infamantă goliciune, în goliciunea sărăciei extreme, dar, ca un făcut, de fiecare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fiecare proceda cum putea, de la caz la caz, à ses risques et părils. Noi spărgeam o blocadă, mențineam de bine de rău legăturile intelectuale cu Occidentul. Dar... psihologia omului de litere român era mai puternică... 4. Alunecat pe panta confesiunilor sentimentale, să adaug, în sfârșit, și o ultimă să-i spun întâmplare, pe care nu vreau s-o iau în tragic. Cuvântul exact este însă altul. Este vorba de o reacție strict personală și nu de una impusă de contextul istoric
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au jucat o perioadă rolul de tovarăși de drum. Apoi au fost aruncați la coș sau puși, mulți dintre ei, în situații penibile, umilitoare. Personal am trăit din plin această realitate, care a făcut ravagii 3. Naivitate a vârstei? Idealism sentimental? Pur și simplu mă uluiau afirmații gen: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis. Revelația acestui cinism este greu de descris. La Iași, tot prin 1945-1946, auzeam elucubrații și mai mari: Regimul comunist este cel mai științific din lume
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său, să se explice cât mai limpede cu putință. Rezultă un dialog strâns, pasionant, edificator și de o mare densitate. Ne exprimăm, încă o dată, satisfacția că autoarea n-a căzut nici în discursul politic, nici în literatură, nici în vagul sentimental contestatar, verbios, inevitabil adesea în astfel de împrejurări. Este mărturia unei intelectuale adevărate, cu o conștiință precisă a idealurilor și valorilor în care crede. Acestea sunt enunțate în mod direct, tăios și cu insistență. Cuvintele sale de ordine sunt: o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și au asigurat o continuitate a literaturii de valoare. Este un punct de vedere strict istoric, de evaluare finală. El poate dezarma, uneori, la limită, orice fel de rezistență. Dar istoria (și cea literară) nu e însă nici morală, nici sentimentală. De acord. Că Villon, escolier, de pildă, a ucis unul-doi oameni ce importanță mai are azi? Dar dacă în Parisul medieval toți s-ar fi ucis unul pe altul... cred că ar fi avut. în planul legalității și eticii epocii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din ultimele decenii a devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai mult în evidență realitatea brutală, uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor două Românii: comunizată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
7 puncte, oferă doar condițiile minimale (pp. 287-288). Examinarea acestor perspective care pentru unele cercuri radicale ale opoziției par a veni de pe altă planetă ar cere încă o analiză, cel puțin la fel de dezvoltată. Deocamdată, autoarea constată (obiectiv? științific? resemnată? decepționată? sentimentală mai ales?) realitatea indiscutabilă a celor două Românii: Pentru electoratul românesc din 1990 vechea Românie era o țară străină. Pe de altă parte, cei ce au trăit toată viața activă în regimul comunist cu care se identifică în bună măsură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
continuitate, nici marele efort constructiv, sunt dublate de un dezechilibru profund, de substanță, care explică foarte multe alte aspecte negative ale culturii actuale. Este vorba, în esență, de predominarea sentimentelor asupra ideilor, intuiției și gustului asupra analizei raționale, adeziunilor pur sentimentale asupra deciziilor reci, lucide, argumentate logic și obiectiv. Ni se va răspunde, desigur, cu un formidabil aparat de referințe și citate din moraliști celebri, că omul, în genere, nu este o ființă rațională, că afectivitatea, amorul propriu, instinctele și deprinderile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
contrar, prin subiectivism excesiv și iraționalism predominant, are urmări culturale profund negative. Ceea ce ni se pare recomandabil este deci reechilibrarea acestui raport. Prin urmare, pe cât posibil, inversarea dezechilibrului actual de forțe: de la o cultură, să spunem, de tip liric și sentimental, la una de tip rațional, ideologic, cu faze intermediare, chiar dacă oscilante, de (dez)echilibru foarte sensibil. Nu credem că un astfel de program este exorbitant sau în afara necesităților culturale obiective și realiste. Corectarea unor abuzuri vădit sentimentale, adesea stridente, se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tip liric și sentimental, la una de tip rațional, ideologic, cu faze intermediare, chiar dacă oscilante, de (dez)echilibru foarte sensibil. Nu credem că un astfel de program este exorbitant sau în afara necesităților culturale obiective și realiste. Corectarea unor abuzuri vădit sentimentale, adesea stridente, se impune cu forța evidenței. Două fenomene atrag atenția, mai ales după 1989. Este izbitoare, în primul rând, lipsa criteriilor obiective, mai ales, în judecățile civice, etice, publice și altele de acest gen. Românul intelectual nu judecă, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Două fenomene atrag atenția, mai ales după 1989. Este izbitoare, în primul rând, lipsa criteriilor obiective, mai ales, în judecățile civice, etice, publice și altele de acest gen. Românul intelectual nu judecă, în genere, în mod abstract, juridic, ideologic, ci sentimental și, nu odată, resentimentar. O normă generală, de fapt, nici nu există. Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză tot. A bate în ușa celulei, de pildă, și a te oferi voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
apoi instrumentele sale. Deci, întâi cauza și apoi efectele. Ei, bine, obsesia generală, adesea morbidă, cu aspecte evidente de patologie socială, este doar denunțarea informatorilor și nu a sistemului ideologic-politic-social, care l-a produs în proporții de masă. Repulsia etic sentimentală trece, în acest caz, cu mult înaintea negării raționale și argumentat-ideologice a sistemului comunist. O astfel de reacție are, evident, o justificare profundă. Doar că ordinea priorităților etico-judiciare ar trebui inversată. Ceea ce nu se întâmplă nici pe departe. Un al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
instanțele narative care folosesc numele imediat, cerând lectorului o "acomodare" și cele care sunt în poziția de observator, revelând numele după apariția individului, revelație ce funcționează ca indice de focalizare pentru text. Studiind prin comparație uzajul lui Flaubert în Educația sentimentală și cel al lui Zola în Thérèse Raquin, Corblin arată că raportul dintre nume și alți designatori în lanțuri (referențiale) permite constituirea a două sisteme: desemnarea rigidă pentru lanțuri constituite exclusiv din ocurențe de nume proprii și pronume, și desemnarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]