5,117 matches
-
caz. Acesta e, în sine, un subiect care merită o dezbatere, însă nu despre asta vreau eu să vorbesc aici. Cred, totuși, pentru viitor, că o selecție a unui consiliu de coordonare, bazată pe competență, și nu pe amiciție sau servituți, ar fi de dorit. Se face, de asemenea, prea des, confuzia între prestigiul literar (sau muzical, artistic, publicistic etc. - oricum discutabil și subiectiv, mai ales în ceea ce îi privește pe contemporani) și competența strategic-administrativă ca atare. Capacitatea de a gândi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
elibereze din captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și autoconstrucția. Arcul de cuvinte creat În spațiul intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
indecenței (Delta of Venus, Incest, Little Birds, A Spy in the House of Love), jurnalul e o Învălmășeală de senzații, asemănătoare celor Încercate de fumătorul de opiu care-și pregătește drogul. Ca practică a creației, jurnalul intim se debarasează de servituțile câtorva dintre genurile clasice. El e mult mai mult decât „spontaneitate eliberată de orice tehnică, simplă manifestare a nevoii de a scrie”26. El e și un ritual, o mecanizare a procesului creator. Fără obstinația de a scrie au jour
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unghiului de receptare. Din perspectiva cititorului, jurnalul intim este o fatalitate. Nici o șansă de răstălmăcire, nici un centimetru sacrificat orgoliului hermeneutic. Cuvintele jurnalului intim - neverificabile - ajung sub ochii indiscreți ai cititorului ca o sentință. O sentință irevocabilă. A spune, a inventa Servituțile jurnalului pornesc de la neajunsul practic - verificat În cazul oricărei forme de literatură - că se pot reprezenta doar lucruri date, modele exterioare și, totodată, anterioare textului 55. Lipsa de imaginație a jurnalului este evidentă. Libertatea de mișcare se vede constrânsă la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sfârșește ca ideologie inconștientă a textului. Ca „artă”, ca elaborare, jurnalul (și, odată cu el, autorul) nu are conștiința clară a direcțiilor pe care le va urma. Scopul său inițial e delimitarea spațiului practicii literare 60, adică al eliberării artei de servituțile funcției de reprezentare. Autorul de jurnale intime trișează Întotdeauna În interiorul legilor pe care și le-a fixat singur. El profită tocmai de avantajul oferit de surplusul temporal ivit din neadecvarea perfectă a două momente care fac posibil jurnalul intim. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Goldblatt, 119-55. London and New York: Routledge, in association with The Open University, 2000. GRIFFIN, Roger, "Ideology and culture", In The Meaning of Ideology. Cross-Disciplinary Perspectives , edited by Michael Freeden, 75-98. London and New York: Routledge, 2007. HAYEK, Friedrich von, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1993. HECKATHORN, Douglas D., "Collective action, social dilemmas and ideology", în Rationality and Society (vol. 10, 1998. HINDESS, Barry, "No end of ideology," în History of the Human Sciences, Sage: vol. 9, no. 2, 1996. HOROWITZ, Irving
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Petre Andrei, Sociologia revoluției (Editura Polirom, Iași, 1998), pp. 165-166. 15 Idem, p. 183. 16 Giovanni Sartori, op. cit., p. 184. 17 Idem, p. 186. 18 Carl Friedrich, Totalitarianism (Harvard University Press, Cambridge Mass., 1954). 19 Friedrich von Hayek, Drumul către servitute (Editura Humanitas, București, 1993), pp. 109-110. 20 Apud Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz (eds.), Political Behaviour. A Reader, The Free Press of Glencoe, 1956, p. 39. 21 Giovanni Sartori, op. cit., p. 191. 22 Idem. 23 Terence Ball, Richard Dagger
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cea a titraților universitari, a celor cu studii superioare. Cei mai mulți sunt angrenați în viața politică doar în calitate de simpli partizani, de militanți într-un partid sau altul. Ei formează o categorie medie, fără un deosebit relief personal, supusă tuturor exigențelor și servituților partizanatului politic. Urmărind obiective practice imediate, multe de ordinul ambițiilor pur personale, această aliniere se face fără complicate procese de conștiință. De altfel, o prea mare complexitate interioară este total improprie vieții politice. Mulți nu țin seamă de această realitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o evidentă publicitate. Și atunci, în conștiința unui astfel de intelectual, apare dilema, uneori atroce, de care aminteam: ce este mai important pentru el: să-și urmeze doar vocația sau să respecte, în continuare, și cu orice preț, condițiile și servituțile, uneori umilitoare, ale unui partizanat, care îi dau din toate motivele enumerate insatisfacție? O astfel de analiză (deocamdată sumară) 1 este departe de a fi doar una academică. Ea surprinde o realitate pe care au cunoscut-o toate partidele. Fenomenul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
RSR, București, 1970. Gwartney, James D, Richard L. Stroup, Dwight R. Lee, Liberalismul economic, Editura Humanitas, București, 2008. Habermas, Jürgen, Discursul filosofic al modernității, Editura ALL, București, 2000. Haret, Spiru, Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001. Hayek, Friedrich, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1997. Hayek, Friedrich, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. Hayoun, Maurice-Ruben, Iudaismul, în Jean Delumeau-co., Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. Hegel, G.W.F., Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
un prieten". René Papoin, consilier municipal și secretar al Federației socialiste din Mayenne, îl descrie pentru Laval Demain ca pe un militant pasionat și sincer, "eu-ropean convins, cavaler, respectîndu-și adversarul de bună-credință, idealist, sentimental, luptător pentru eliberarea omului de toate servituțile sale. Ziarul Ouest-France îi laudă umanismul și activitatea în favoarea țărilor subdezvoltate: "...Ti-nerilor le plăcea verva lui caustică și entuziasmul, alții îl apreciau în primul rînd pe lansatorul de idei, pe "deschizătorul de drumuri", iar alții prețuiau spiritul său deschis oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
remarcat că munca liberă este mai inteligentă și mai productivă, stăpânii și-au spus: să nu uzurpăm în mod direct facultățile sclavilor noștri, să acaparăm produsul cel mai bogat al facultăților lor libere și să dăm acestei noi forme de servitute frumosul nume de protecție. Mai spuneți că societatea este interesată să garanteze proprietatea. Suntem de acord; doar că eu merg mai departe decât dumneavoastră, iar dacă prin societate înțelegeți guvernul, eu afirm că singura sa misiune, în ceea ce privește proprietatea, este de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se face și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică latină (1962), precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny (Servitute și grandoare de ostaș), pe care le și prefațează. Mai traduce, mai ales în colaborare, din Axionov, Ilya Ehrenburg, Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții din scrierile lui Anton Pann, G. Sion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
salt mortal, București, [1970]; Rainer Maria Rilke, Auguste Rodin, București, 1970 (în colaborare cu Emil Manu); Raymond Quéneau, Amicul meu Pierrot, pref. Val Panaitescu, București, 1971; Vladimir Șefner, Fericitul ghinionist, București, 1971 (în colaborare cu Gabriela Lebiti); Alfred de Vigny, Servitute și grandoare de ostaș, pref. trad., București, 1971; Roland Dorgelès, Cruci de lemn, pref. trad., București, 1972; Karel Capek, Povestiri dintr-un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
n-avem ce vinde...”. Și în Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă (1996) vocea este a unui sceptic deziluzionat: „Nimic nu e prea nou sub soare,/ poate doar ochii cu care contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
pietate doar amintirea tatălui, care, ca și Luțica, a fost un om puternic, un învingător, fiind nevoită să privească cu un vădit dezgust la existența pur vegetativă, de simplu deșeu uman, a propriei mame, femeie fără personalitate, modelată exclusiv de servituțile condiției biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alături cu suflet de soră", îi mărturisea el, prudent), Mili se întoarce în București și-i face o vizită, oferindu-i în dar un serviciu de ceai, de care însă bărbatul nu fu bucuros "din teama unei obligații, a unei servituți". Respinsă discret, femeia speră totuși ca omul iubit "să vină la Rădeana de Paști, să le arunce împreună bucăți de pâine crapilor", chiar dacă, pe moment, el refuză s-o ia de braț și o conduce tăcut, gândindu-se la cealaltă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orice formă de amor curtenesc are la bază, după cum arăta Norbert Elias în Procesul civilizării, un sentiment de frustrare generat de conștiința inferiorității sociale și economice a adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul preponderent pe care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
oricărei persoane se manifestă și se definește printr-un anumit fel de a "privi"166, ceea ce înseamnă că orice relație erotică presupune mai întâi contactul dintre două "priviri", dintre care una e menită să o subjuge pe cealaltă. Intuind pericolul servituții erotice și, subsecvent, pe acela al disoluției personalității, bărbatul preferă să privească fără să fie, la rândul său, privit, pentru a putea "poseda" în voie, imaginar, pe femeia dorită. Într-unul dintre studiile sale de tinerețe 167, Ioan Petru Culianu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-a spart satul, Înfățișa, cu meritul noutății primelor investigații, sufletul țăranului sărac, ezitând Între vorba mieroasă a unchiului bogătan care Încerca să-l mențină În starea de servitute de dinainte și Între conștiința de clasă pe care partidul i-o trezește. Istoria crimei În Dușmănie, a lui Petru Dumitriu adâncea o astfel de situație, prezentând un sat bântuit de teroarea chiaburului Înfrățit cu Vasile - membru de partid, trădător
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de guvernare orășenești le-au precedat pe cele ale statului de drept modern. Aici, competiția pentru libertățile politice și economice s-a manifestat cu deosebită virulență. În confruntarea cu episcopii și cu principii, pentru obținerea de privilegii și scoaterea de sub servituțile de tip feudal, „asociațiile de meșteșugari și comercianți se transformă dintr o putere privată într-una politică - comuna”. În cadrul consiliilor orășenești sau al asociațiilor și breslelor de tot felul, locuitorii reușesc să impună cadre juridice compatibile cu propriile lor interese
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a fost nevoită să scoată la vânzare moșia Mărăței. Profitând de ocazie, Primăria orașului Piatra Neamț a reușit să cumpere o bună parte din această moșie, restul fiind trecut în proprietatea unor particulari. Fenomenul imigrației evreiești, detașarea treptată a locuitorilor față de servituțile ce decurgeau din practica plății bezmănului, dezvoltarea industrială din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și, nu în ultimul rând, sporul natural de creștere demografică au adus orașul în rândul centrelor urbane mari din Moldova - în anul 1899
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Colombes, Courbevoie și Puteaux, mananți în aceste sate la vremea concesionării acestei libertăți, împreună cu femeile lor și cu urmașii născuți sau care se vor naște în viitor din propriul lor corp. I-am eliberat pentru totdeauna de toate sarcinile de servitute la care erau obligați înainte, adică de formariaj, de șevaj și de mînă-moartă și de orice alt gen de servitute, oricum s-ar numi, și îi dăm vieții libere. Totuși, nu-i considerăm scutiți de respect și de alte îndatoriri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sau care se vor naște în viitor din propriul lor corp. I-am eliberat pentru totdeauna de toate sarcinile de servitute la care erau obligați înainte, adică de formariaj, de șevaj și de mînă-moartă și de orice alt gen de servitute, oricum s-ar numi, și îi dăm vieții libere. Totuși, nu-i considerăm scutiți de respect și de alte îndatoriri pe care, din cauza patronajului, legea le cere de la eliberați față de autorii eliberării [...]. Păstrăm de asemenea asupra indivizilor de ambele sexe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
populație înarmată și, la nevoie, gata de acțiune. De aceea, la Versailles, mișcarea este luată în seamă. Și, în noaptea de 4 august, se decide abolirea privilegiilor, o abolire nuanțată întrucît sînt suprimate doar drepturile feudale care au caracterul unei servituți personale, celelalte putînd fi doar răscumpărate dar totuși abolire. Societatea celor trei ordine nu mai există. În sfîrșit clerul, această forță morală și politică, pentru că are bunuri, iar statul are nevoie de bani, se vede privat de aceste bunuri la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]