5,168 matches
-
era un tip căruia i se spunea Galbenu’. Galbenu’ era numit așa din cauză că avea ten gălbui, cu aspect hepatic. Era un bărbat scund, firav, care-și trăgea un picior. Opera dintr-un bar de lîngă sediul Uniunii Sindicatelor Marinei și sorbea din cînd În cînd cîte-o bere ca să-și justifice șederea-n bar cîteva ore pe zi. În vremea aia era eliberat pe cauțiune și cînd dosarul lui a ajuns În instanță, a luat doi ani. A urmat o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se vedea cât de colo că preocuparea principală nu-i fusese dormitul. L am îndemnat, bineînțeles, să ia și el un pahar din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a plescăit din buze și, deodată înviorat, a rostit următoarele vorbe: — Măi băieți, știți că nu e rău? Înscrieți-mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din Drumul Taberei nepoții și rudele care-l îngrijiseră în ultimii ani, cerându-le să aducă șampania. S-au umplut paharele, profesorul a ciocnit cu toți, a sorbit din paharul său și, privindu-i, le-a spus: — Dragii mei, eu plec, a venit timpul, vă las cu bine. L-au ajutat să se întoarcă în camera sa și să se întindă în pat, iar după o oră a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cele patru Evanghelii după Luca în special, din care s a inspirat V. Voiculescu în realizarea poemului, fapt pentru care, de necrezut, va răspunde, cu propria sa libertate, în fața judecătorilor nedrepți în 1958, fără să-și găsească apărător atunci. El sorbea de data aceea, chiar până la fund, paharul, cupa slăbiciunilor omenești, precum odinioară Iisus Hristos, de care se va simți răspunzător până la moarte... Și tot din Poeme cu îngeri, Sonetul CLXX(16) rămâne și el memorabil în mintea și sufletul celui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd firele ascunse care leagă sferi de sferi. Că-nțeleg legea eternă, aud iarba care crește, Zbor pe aripa luminei care lumea ocolește. Văd, simțesc și pricep toate, sorb a tainelor izvoare, De pe ochi-mi, de pe minte, vălul gros acum dispare. Iar în neatinsul centru celor mii și mii de stele, Văd un soare nou: e dorul, idealul vieței mele Cum frumos mi se arată prin lumini de curcubeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
coloarelor de la roș stacoșiu pănă la galbănul de aur; se auzea prin fânațe sunetul coasei, muzică melancolică, prevestitoare zilelor de toamnă; aerul răcoros încărcat cu miros de iarbă tăietă dându-mi intuițiunea apropiatelor griji ale iernei, mă predispunea parcă să sorb cu mai multă poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Fiica mea Elena, care era pe atunci mică de tot, alerga cu entuziasm prin toate odăile, dând de știre tuturor fraților și surorilor în limba ei: "tata zugăveti, tata zugăveti!" La glasul ei, imediat se adunau toți în juru-mi și sorbeau din ochi cu pasiune fiecare trăsătură de penel. Tată, ici parcă trebuie ceva mai roș, dincolo ceva mai verde, îmi observa câte unul în naiva lui pricepere, și, zău, că uneori avea dreptate micul critic de la spatele meu, căci pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și, plecând din sufletul meu, mi-a zis: «Plec din casa asta pustie»” . Locul său este luat de stoicism, deoarece se pare că Cehov cunoștea foarte bine punctele de vedere ale lui Marc Aureliu. Tot stoicismul pe care Cehov îl sorbise din cărțile lui Marc Aureliu și Epictet, doctrina lui Tolstoi care-l îmbătase cândva, filosofia creștină a purificării prin suferință, toate aceste teorii menite să stingă flacăra acțiunii, să-i lege pe oameni și mai strâns de tihna unei vieți
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Biruit-au gândul Gând cu gând am sorbit din slove, Peste veacuri multe pășind, Biruit-au vrerea-mplinirii Ce să dea lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
pescuit pe lacul Mein, nu pun în cârligul undiței fragi cu smântână care îmi plac mie, ci un vierme gras, pe placul peștelui”. Fiind vorba de comportare, trebuie să știi să folosești tacâmurile la masă, să nu faci zgomot când sorbi ciorba, să nu elimini zgomotos gazele stomacale după ce ai mâncat, să nu-ți sufli zgomotos nasul în timp ce mănânci la o masă cu alți oameni, și multe alte reguli și recomandări cuprinse în Codul Bunelor Maniere (aflat în prezent la îndemâna oricui
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
adreseze priviri dezarmante, pline de lumină, de căldură, de bucurie sinceră. O punte nevăzută se înfiripează dintr-odată între sufletul meu și cel al copilului. În acele clipe simt că mă topesc, uit tot ce e rău în lume și sorb cu nesaț lumina și căldura din ochii lor. Se spune că mulți dintre acești copii, din generația nou născută, sunt mai evoluați spiritual decât noi (unii îi numesc „copii indigo” și „copii de cristal”), și chiar dacă aceștia nu pot vorbi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
just spirit de observație, mi l-a arun cat deunăzi În spinare, și pe bună dreptate, ca pe un supliment adăugit neseriozității mele, de ordin totdeauna voluptuos... (Cineva de aproape mi-a găsit vină și pentru felul pofticios cu care sorb un pahar cu apă rece; iar horoscopul - În care Tacit pretinde că „eroarea stă alături cu adevărul“ și pe care am să-l consult mereu În aceste pagini pline de Îndoieli asupră-mi - mi-atestă, sub semnul ascendent al Leului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
degetul și cu mult zahăr tos pe deasupra, sau iaurt și brânză tele mea la un loc, sau două ouă la capac, tot În același preț. Alteori, capuținărul, adică paharul Înalt cu cafea cu lapte și cu farfurioara cu caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies, În suflet flacăra nădejdii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
de ce spunea Ezequiel Martínez Estrada, un alt mare argentinian, despre jurnalul de campanie al lui José Martí: „Aceste emoții, aceste senzații nu pot fi descrise sau exprimate prin limbajul poeților sau al pictorilor, al muzicienilor sau al misticilor; ele trebuie... sorbite fără cuvinte, cum fac animalele, cu ochii lor contemplativi și vrăjiți.“ O comparație Între Episoade și Jurnalul de călătorie ne arată că, deși Între ele au trecut mai bine de zece ani, cel din urmă a fost un model literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Orice morală bazată pe „agreabil“ (extremul eudaimonism) se izbește de acest obstacol: „evitarea dezagreabilului“ este în sine un „dezagreabil“! De asemenea, Mihai îmi vorbea de factorii care contribuiseră decisiv la propria lui formare. În primul rând - muzica, pe care o sorbise parcă odată cu laptele mamei, simplu, de la sine... Alice - maică-sa - era o bună pianistă, iar el, la rândul său, primise arcușul în mână din cea mai fragedă copilărie. De aceea, la ei în casă, în exotismul provincial al Brăilei ori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
O zi de coșmar kafkian. Toți aprozii sunt fonfi fatalmente! Viața și a spus Viața: — Lăsați oamenii să vină la mine, să se joace! Să se iubească, să se urască pe săturate, ca să poată muri în pace... Lăsați oamenii să soarbă tot vinul Bucuriei și al Tristeții mele: să-și coacă sufletele în spuza tăciunilor mei, până s or rumeni și s-or împlini! Către voi, cărturari, legiuitori și judecători ai pământului, grăiesc astăzi: — Lăsați oamenii să fie vii! 7 noiembrie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale, sorbeam din tării și ne simțeam extrem de bine cu toții, tocmai datorită acestui neprevăzut, acestei improvizări care ne reunise însă într-un emoționant și temeinic consens... Ticki strălucea, Mircic îi ținea isonul făcând bufonade și până și proaspăta lui consoartă - femeie tare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
procedura rigidă a trădătorilor de țară. Este adevărat că în aceste condiții judecata nu dura mai mult de două-trei zile, desfășurându se însă în condiții foarte grele, de dimineața și până seara. Alice a fost prezentă tot timpul la dezbateri, sorbindu-l din ochi pe Mihai, care, la rândul lui, se uita în direcția ei și îi zâmbea cu zâmbetul său sfios... Ca apărător al său a fost angajat fostul lui coleg Costel Vișinescu, dar Alice a rămas foarte nemulțumită de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe Mihai și pot s-o strig oricât de tare. O floare de cicoare pentru cei zece ani care i au adumbrit mormântul... Bogdan Moroianu București, 1971“ „și m-am îndestulat cu un singur fir înrourat de cicoare: I-am sorbit adânc, nespus de adânc, Culoarea, mireasma și grația...“ Pe coperta interioară a exemplarului pe care l am primit de la Alice și de la Mișu, o dedicație: Lui Pierre... Petia... Petrușka Lacrimile tale la vederea acestei cărți s-au unit cu ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi mare, destul de sec și neașteptat: Carl Sagan. Pe vremea copilăriei mele optzeciste, emisiunile saganiene chiar își meritau numele de emisiuni educative. Îmi amintesc și acum de camera cu caloriferele înghețate în care, bine învelit cu două rânduri de pături, sorbeam fiecare cuvânt și fiecare imagine din serialul acestuia, Călătorie în univers. Iar după două ore de melodii patriotice cu Ceaușescu, muzica lui Vangelis din serial era o adevărată binecuvântare. Pluteam printre stele înfășurat în pături de lână. Imagini arhetipale din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mort în misiunea în Africa, pe când încerca să răspândească fumatul... L'obsession du saucisson maison nr. 3. După ce bucătăria s-a golit, am dezlipit cu atenție eticheta colorată a cutiei de fasole cu cârnați Iată ce era scris pe cutia sorbită cu grăbire de Thierry, un fel de rezumat al Franței, țară unde și conserva de fasole cu cârnați se transformă în obiect de artă culinară. Des véritables saucisses de Toulouse et des savoureux morceaux de porc, accompagnés des traditionnels haricots
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vizibil la intrare) este specializat în ciorbe și supe. Se oferă ciorbe de potroace, linte, pui, iaurt, carne într-un spațiu redus ca suprafață, dar extrem de animat, plin de fum și muzică. Clienții, ce par a fi cu toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-i cadă negrului în vine, o caschetă imensă îi obstrucționează câmpul vizual, panglici și lanțuri nichelate dau nota finală. Se oprește și schimbă câteva fraze cu alți trei africani care tăiau frunza la câini prin zonă. Aceștia din urmă îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]