32,236 matches
-
s-au profilat trei segmente ale elitei conducătoare, strâns legate una de alta, dar totuși distincte: Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, KGB și complexul militaroindustrial (Albats, 1995, pp. 261-262). În martie 1990, atunci când a fost abrogat articolul 6 din Constituția sovietică ce legitima rolul conducător al Partidului, declinul instituțional al PCUS ca putere federatoare s-a produs în folosul altor segmente ale oligarhiei dominante: responsabilii organelor de securitate și conducătorii unor importante sectoare ale aparatului economic (ibidem, p. 264). Atunci, au
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influență în diferite segmente autonomizate ale vechii pături conducătoare nu s-a terminat nici în Rusia și nici în celelalte republici ale fostei URSS. Așadar, a trebuit să aibă loc mai întâi o zguduire, iar, mai apoi, chiar prăbușirea regimului sovietic, pentru a vedea confirmată și întărită viziunea paretiană a diversității păturilor conducătoare - inspirată din „diversitatea multiplelor grupuri sociale” (Pareto, 1916, § 2025) -, și nu concepția monolitismului totalitar ce făcuse să dispară complet specificitatea diferitelor segmente ale elitei. Mai mulți autori au
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare, stimulând în același timp un grad înalt de integrare morală și socială. Acesta a fost cazul regimului sovietic. O altă tipologie utilă pentru analiza noastră poate fi obținută prin combinarea difuzării puterii (centralizată sau difuză) cu domeniul său de aplicare (restrâns la anumite domenii). Pentru Giddens, exercițiul puterii este autocratic atunci când este centralizat și nu este limitat în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
selecție pot fi cvasiautomate sau mai elaborate. Printre procedeele cvasiautonome, remarcăm principiul senioriei, ce asigură loialitatea față de un anumit ordin instituțional și în final, recompensa. Acest principiu, combinat cu loialitatea ideologică, a jucat un mare rol în sistemele de tip sovietic. El garantează o anumită stabilitate instituțională, dar constituie o piedică în calea adaptabilității sistemului, după cum a arătat-o și istoria ultimilor ani ai Uniunii Sovietice. Procedurile mai elaborate comportă mecanisme de selecție. Acestea sunt în mod frecvent controlate de instanțele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Acest principiu, combinat cu loialitatea ideologică, a jucat un mare rol în sistemele de tip sovietic. El garantează o anumită stabilitate instituțională, dar constituie o piedică în calea adaptabilității sistemului, după cum a arătat-o și istoria ultimilor ani ai Uniunii Sovietice. Procedurile mai elaborate comportă mecanisme de selecție. Acestea sunt în mod frecvent controlate de instanțele conducătoare ale partidelor politice. Într-un regim totalitar cum a fost regimul sovietic, fusese instaurat și un sistem foarte particular: cel al nomenclaturii. La mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
adaptabilității sistemului, după cum a arătat-o și istoria ultimilor ani ai Uniunii Sovietice. Procedurile mai elaborate comportă mecanisme de selecție. Acestea sunt în mod frecvent controlate de instanțele conducătoare ale partidelor politice. Într-un regim totalitar cum a fost regimul sovietic, fusese instaurat și un sistem foarte particular: cel al nomenclaturii. La mai multe niveluri, existau liste - sau nomenclatoare - ale posturilor influente pentru care era necesară aprobarea unei instanțe a Partidului. Trebuia asigurată de loialitatea politică a persoanelor selectate, oricare ar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
combinațiilor economice. În acest caz, circulația elitelor este mai degrabă lentă. Idealul guvernărilor de acest tip este „o națiune încremenită în instituțiile sale”. În această categorie, Pareto include „Sparta, Roma de pe timpul ultimilor împărați, Veneția decadentă”; în secolul XX, Uniunea Sovietică a furnizat exemplul unei societăți încremenite în mare parte timp de șapte decenii. Atunci când guvernările se sprijină înainte de toate pe artificiu și pe viclenie, în rândurile clasei guvernante predomină reziduurile din prima clasă. Astfel, pentru a acționa într-un mod
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cursul deceniului 1990-2000, un adevărat laborator în mărime naturală (Coenen-Huther, 2000, pp. 135-149). Dacă începutul tranziției pe calea căreia s-au angajat țările respective este marcat de evenimentul simbolic al căderii zidului Berlinului în 1989, amorsa poate fi considerată Perestroika sovietică începută în 1985. „Formula politică” sovietică, înglobând un ansamblu de prescripții ideologice relative la organizarea vieții economice, își pierduse definitiv credibilitatea. Mai înainte, perioada Brejnev, calificată ulterior ca „perioadă de stagnare”, cuprinsă între 1966 și 1982, a fost caracterizată nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în mărime naturală (Coenen-Huther, 2000, pp. 135-149). Dacă începutul tranziției pe calea căreia s-au angajat țările respective este marcat de evenimentul simbolic al căderii zidului Berlinului în 1989, amorsa poate fi considerată Perestroika sovietică începută în 1985. „Formula politică” sovietică, înglobând un ansamblu de prescripții ideologice relative la organizarea vieții economice, își pierduse definitiv credibilitatea. Mai înainte, perioada Brejnev, calificată ulterior ca „perioadă de stagnare”, cuprinsă între 1966 și 1982, a fost caracterizată nu numai prin epuizare economică, ci și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai recentă, cu calificări adaptate mai bine exigențelor epocii (ibidem, pp. 647-648). Dincolo de întinerirea elitei conducătoare, strategia gorbaciovistă a putut fi privită ca o tentativă pragmatică de adaptare la logica globalizării capitaliste, care amenință să marginalizeze complet economiile de tip sovietic. Așadar, era vorba despre o ruptură de facto cu o „formulă politică” discreditată de două decenii în chiar ochii celor care continuau să beneficieze de ea, însă care se temeau că nu vor mai putea beneficia multă vreme de ea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1916, § 2179). Analiza a trei generații de conducători politici (generația Brejnev, generația Gorbaciov și generația Elțîn) arată că, la mijlocul anilor ’90, aproximativ 75% dintre membrii guvernului și mai mult de 80% dintre elitele regionale erau constituie din membri ai nomenclaturii sovietice. În generația Elțîn, mai mult de 30% dintre conducătorii de la nivelul național sau regional își începuseră cariera de nomenclaturiști sub Brejnev. Cât despre elitele regionale din aceeași generație, proporția celor care își începuseră cariera pe calea nomenclaturii sub Brejnev se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a reorganizării unui sistem de putere oligarhic și autoritar, combinând o mare parte a continuității globale (atenuată, la prima vedere, prin efecte de generație) cu procese de circulație accelerată în chiar sânul elitei conducătoare. În celelalte state plasate în orbita sovietică, procesele care anticipau cu mult înainte evenimentele din 1989 au fost, de asemenea, de o pertinență incontestabilă. La modul absolut general, cu variante corespunzătoare fiecărei țări în parte, am asistat la emergența treptată a unei noi elite (atât politice, cât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de funcție. Și, după cum această distincție este luată în considerare sau nu, putem fi înclinați să diagnosticăm destul de diferit capacitatea de adaptare a elitelor comuniste în cursul deceniului postcomunist. Dacă ne centrăm atenția asupra partizanilor necondiționați ai regimurilor de tip sovietic instalați la putere în Europa Centrală și Orientală după cel de-al doilea război mondial, putem fi tentați să aderăm la teza circulației elitelor. Dacă, în schimb, examinăm și situația noii elite (mai calificată și mai tânără) apărute la începutul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
comunitățile însele și elaborarea de planuri locale de dezvoltare. Multă vreme s-a pus un semn de egalitate între planificarea și managementul centralizat al dezvoltării sociale și economice. Abordarea cea mai radicală o întâlnim în societățile socialiste. Odată cu victoria revoluției sovietice, a fost inițiat un plan național de dezvoltare, având ca bază ideologia partidului comunist, ce s-a concretizat în planuri cincinale transpuse în fiecare domeniu de activitate. Efortul de transformare a fost determinat de regândirea societății pe baza principiului intervenției
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
că acești doi termeni sunt foarte des folosiți cu referire la schimbările socioeconomice contemporane. Tranziția (vezi tranziția ca proces istoric în Eurpa Centrală și de Est) vizează întregul proces de schimbare a formei de organizare socială de la modelul de tip sovietic la modelul de tip occidental. Pentru studiul acestui proces istoric a fost promovată o disciplină nouă, tranzitologia (vezi teorii asupra tranziției economice și politice de sistem, de la socialism la capitalism), ca domeniu de graniță între economie, sociologie și politologie. În
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
promovată într-un ritm mult mai rapid, având în vedere complexitatea mult mai redusă a schimbărilor. Necesitatea și contextul reformei: România la sfârșitul anilor ’80 Lansarea reformei la începutul anilor ’90 în țările central și est-europene, foste componente ale blocului sovietic, a avut ca surse două elemente: înțelegerea firească a necesității unor schimbări structurale economice, sociale și politice după prăbușirea vechilor regimuri și situația de criză economică. Problemele economico-sociale structurale ale acestor țări, vizibile încă din anii ’80, erau legate în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
incapacitate de finanțare a unui asemenea consum de import, din cel puțin două motive. Primul ține de evoluția externă, respectiv de pierderea piețelor externe prin desființarea CAER, un organism oarecum similar Pieței Comune la care participau țările de sub influența Uniunii Sovietice, respectiv de intrarea în disoluție a însuși statului sovietic. În cadrul CAER, schimburile economice nu se făceau în dolari sau alte valute occidentale, ci în ruble transferabile. Așadar, importurile României din acest spațiu au trebuit să fie trecute în dolari, ceea ce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din cel puțin două motive. Primul ține de evoluția externă, respectiv de pierderea piețelor externe prin desființarea CAER, un organism oarecum similar Pieței Comune la care participau țările de sub influența Uniunii Sovietice, respectiv de intrarea în disoluție a însuși statului sovietic. În cadrul CAER, schimburile economice nu se făceau în dolari sau alte valute occidentale, ci în ruble transferabile. Așadar, importurile României din acest spațiu au trebuit să fie trecute în dolari, ceea ce a accentuat criza de valută. Al doilea motiv este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
decât reflecția unei tendințe culturale către corupție sau capitalism politic. Tranziția ca proces istoric în Europa Centrală și de Est - Iulian Stănescu Termenul tranziție se referă la procesul istoric de schimbare a formei de organizare socială de la modelul de tip sovietic la modelul de tip occidental. Acest proces implică transformări în ceea ce privește sistemul politic, modul de funcționare al economiei, structura socială și sistemul de valori. În cazul sistemului politic, schimbările au vizat trecerea de la monopolul asupra puterii al partidului comunist la pluripartitism
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
statelor occidentale. Pactul de la Varșovia era o alianță militară de tip defensiv, în cotraponderea cu NATO. CAER a fost o organizație interstatală economică, echivalentul Comunității Economice Europeane, care, ulterior, avea să devină UE. După prăbușirea regimurilor socialiste, organizate după model sovietic, din ECE, în anul 1989, respectivele organizații interstatale au intrat în disoluție. Datorită întinderii geografice a blocului statelor socialiste și a diferențelor structurale dintre aceste state, se operează o distincție între trei categorii: - statele din ECE, foști sateliți ai URSS
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
continentul european. Pentru a dobândi calitatea de stat membru al Consiliului Europei, fostele state socialiste au implementat o serie de reforme în administrație și justiție. Instalarea unor noi guverne postcomuniste în 1989 și 1990 în fostele state satelit ale Uniunii Sovietice, iar după 1991 și în noile state apărute ca urmare a destrămării URSS, în special în Rusia și în statele baltice, a oferit prilejul unei ferestre de oportunitate pentru lansarea unor vaste programe de reformă a sistemului economic. Formularea acestor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ce domină fiecare o anumită parte a sistemului; se pot raporta ideologic și militar una la cealală, ajungându-se la o cursă a înarmărilor; situația bipolară tipică este cea a „războiului rece”, cu Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ca singure puteri mondiale. — Multipolaritatea - implică existența a cel puțin trei Mari Puteri care să domine sistemul, fiind adesea considerată o configurație stabilă a sistemului internațional; istoricii relațiilor internaționale consideră îndeobște că sistemul internațional a fost multipolar între Pacea din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o parte, și acțiunile statelor, pe de altă parte. În primul rând, pentru prima dată în istorie, la începutul anilor 1930, sistemul internațional era dominat de trei Mari Puteri diferite de tipul tradițional de putere europeană: SUA, Germania și Rusia sovietică. Configurația sistemului era una tripolară, extrem de instabilă, după cum apreciază Randall Schweller (1994, pp. 72-107), și asta cu atât mai mult cu cât doi dintre acești poli (Rusia și Germania) erau revizioniști. În al doilea rând, un aspect important îl reprezintă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
când Rusia își construiește și ea propria armă nucleară. În al patrulea rând, cele două superputeri își împart întregul glob pământesc în sfere de influență. Prin intermediul politicii de „îngrădire” (containment) a Statelor Unite și a uneia de expansiune teritorială a Uniunii Sovietice, cele două superputeri ajung să-și delimiteze sferele de influență la nivel global, ajungând „să aibă granițe comune”. Astfel că, din acest moment, nu se mai pune problema câștigării de noi teritorii, ci de convertirea lor la propria parte. Acest
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
până în Triest, în Adriatica” (Kissinger, 1998, p. 388). Al doilea moment semnificativ îl reprezintă iulie 1947, când Foreign Affairs publică articolul „The Sources of Soviet Conduct” semnat de George Kennan, atașat al ambasadei Statelor Unite la Moscova, care susține că Uniunea Sovietică urmărește o politică expansionistă deliberată (confirmând temerile lui Churchill că sovieticii duceau o politică imperialistă) și recomandă politica „îngrădirii” (containment) ca mijloc de a stăvili și învinge Uniunea Sovietică. Aceasta, alături de politica extinsă de alianțe pe care se baza containment-ul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]