6,992 matches
-
chinurile iadului. Atât demare va fi răutatea lor, încât vor căuta să descopere, atât în stările din pragul morții, cât și prin vămile văzduhului, păcatele vechi aleomului, chiar dacă s-a mărturisit și s-a căit pentru ele. Credința și convingerea spiritualității ortodoxe este că, dacăpână în clipa morții sufletul a avut de înfruntat, pe lângă durerea șisuferința tovarășului său - trupul, în baza unității de ființă dintreele -, ispite la adresa credinței și nădejdii în mila și ajutorul luiDumnezeu, ridicate de pierzătorul de sufletele vrăjmaș
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a fost conferit acestui mare capadocian. În timp ce fratele său, Vasile, era legiuitorul pentru ascetismul răsăritean, iar sora sa, Macrina, juca un important rol în dezvoltarea comunităților pentru femei, Grigorie a suplimentat eforturile fratelui și surorii sale cu o învățătură asupra spiritualității. Dacă Sfântul Vasile a oferit monahismului răsăritean organizarea, Sfântul Grigorie i-a inspirat prezentarea religioasă caracteristică. În privința metodei, Sfântul Grigorie a acordat de departe mai multă atenție ratio theologica decât Sfinții Vasile și Grigorie de Nazianz. El este convins că
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
am subliniat mai sus, mare parte din influența Sfântului Grigorie și-a găsit drumul spre Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) prin intermediul Sfântului Dionisie, despre care Sfântul Maxim scrie un comentariu elaborat. Dar, dincolo de această influență indirectă, putem regăsi mare parte din spiritualitatea Sfântului Grigorie în antropologia Sfântului Maxim, un aspect bine ilustrat de Andrew Louth, în discuția sa asupra tradiției dogmatice a Sfântului Maxim (la pagina 27 din volumul său, intitulat Maximus The Confessor). În introducerea sa la traducerea Sfântului Maxim din
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Filosofia simbolică: poartă spre adevărurile abstracte; 3. Filosofia apofatică: poartă spre realitățile spirituale. Fiecărui ordin de cunoaștere îi corespunde un organ cunoscător: a. Αἴσθησις - pentru aparențe b. Φαντασία καταληπτικη - pentru abstracțiuni c. Πίστις - pentru realități<footnote Pr. Dr. Florea Ștefan, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de Nyssa, Editura Asa, București, 2004, p. 306. footnote>. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentru el
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
limba romînă) a precedat și ea unitatea politică, a cărei idee a menținut-o mereu vie în conștiința romînilor. Puternica înrădăcinare a etonimului romîn, a glotonimului limba romînă și a derivatelor lor romînie, romînesc, romînește etc. în viața și în spiritualitatea poporului din cele trei țări a pregătit și a impus cum nu se poate mai bine denumirea țării reunificate, după multe secole de divizare politică involuntară și forțată. Revenind la ideea creației semiculte, după unii, a numelui Romînia, trebuie să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
imaginația, dar nu și-ar fi putut continua existența fără limba română: „În ochii mei acuma nimic nu are preț, Ca taina ce ascunde a tale frumuseți...” (1886). Datorită căii singulare de cunoaștere a realității în epoca de autodefinire a spiritualității românești . E s-a însingurat, devenind de neînțeles, drept care va fi etichetat ca straniu, iar în cele din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
epocă istorică sau vârstă, omenirea a avut întotdeauna nevoie de joc și de povești metafore ce creează ipostaze ale transformării. Acestea toate fiind forme de activitate și de manifestare umană încă din perioadele matusalemice. Toate popoarele și-au creat întreaga spiritualitate pe poveștile despre zei, spirite sau entități, determinând astfel comportamente, gândire, creație și activități umane specifice. De altfel, dintotdeauna omului i-au plăcut și ne plac în continuare poveștile (în special dacă ele coincid cu sfera noastră de preocupări și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
caracteristici masculine. Astfel, sub infatuarea emancipării, elementul feminin se modifică, alunecând spre polul masculinizării, bravând cu elemente de tipul: ce "femeie-bărbat" este ea... Făcând astfel să se diminueze din atributele feminității, care sunt: tandrețe, afectivitate, dăruire (emisivitate), blândețe, bunătate, maternitate, spiritualitate etc. Pe bărbat, oare, îl atrag calitățile masculine din femeie? Deși o parte din tinerele fete înțeleg feminitatea ca pe un comportament asemănător cu cel al unor pisici în călduri sau în suplimentarea estetică a trupului. Realizând astfel cum le
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
timp ca să filozofezi. Mihai nu i-a mai răspuns nimic. Acest semn de întrebare a început să nu-i dea pace și să caute răspunsurile. A început să caute cărți, să discute cu prietenii, să urmărească la tv. emisiunile de spiritualitate și psihologie. Răspunsul și ajutorul nu-i venea, dar descoperea alte lucruri extrem de noi, de interesante. Mai ales îi dădea senzația că descoperă adevărurile subtile, ascunse ale vieții de care fusese privat în tot ceea ce învățase până atunci în meseria
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la a privi, acea privire a turistului în grabă. Să încerci să intri cu sufletul tău în spiritul acelor vremuri și zone. Va trebui să realizezi o întâlnire cu peisajele, cu clădirile, locurile, cu documentele. O reconstrucție a oamenilor și spiritualității, a mentalităților și obiceiurilor. Să încerci să simți și să gândești ca ei. Ca mijloc și scop de reflexie, de posedare intelectuală și spirituală a locurilor prin care treci. După o scurtă pauză continuă: După ce vei acumula această experiență culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
care încape și trecutul și prezentul. Când vei simți așa, să știi că abia atunci vei avea percepția corectă a timpului. Abia atunci va fi momentul ca tu să începi să creezi o lume a ta, un timp și o spiritualitate a ta. În vreme ce sensul timpului materiei este către degradare (numește-o și transformare). Timpul spiritual lucrează în favoarea lui proprie, în sens ascendent al evoluției lui. Timpul spiritual se folosește de materie pentru a crea o nouă treaptă, o nouă spirală
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
parcă începea să se trezească dintr-un somn adânc și limitat. Avea senzația că transcende materia. Intuia că începe să meargă pe un drum mult mai luminat, mai relaxant și lipsit de încrâncenare. Apoi, îi venea în minte aproape obsesiv spiritualitatea și viața tibetană așa cum o înțelesese la niște emisiuni TV. La următoarea ședință, printre altele, îl întrebă pe Ion Mihai: Dar totuși bucuriile materiale, plăcerile materiale. Cum? Să nu mă mai bucur și eu de una de alta... ale vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
afectivitate. Isus știa pentru ce se sacrifică și cât de importantă este ea pentru echilibru uman. În lipsa afectivității, îngerașii din noi se revoltă pentru tendința de exagerare, și spun: "nu e voie așa ceva" și apare, creează pulsiunea, care, în funcție de cultura, spiritualitatea fiecăruia, îl face să se manifeste compensatoriu. Proiectându-se la polul celălalt, începând exagerările. Sau, cum îi mai spun unii, și-a găsit o găselniță în a se simți bine. Apoi, atunci încep să apară domnișoare și domnișori exhibiționiști, care
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
să lucreze pentru schimbarea manualelor de religie, în special de liceu. Cu un conținut atractiv, ușor asimilabil și nu doar informativ cu o serie de date și cunoștințe ca pentru studenții la teologie. Să fie axat doar pe probleme de spiritualitate. Până în clasa a X-a religia obligatorie, apoi, în clasele a X-a, a XI-a și a XII-a opțional. Studenții la teologie să fie acceptați în facultate și ca urmare a calităților sufletești și spirituale și morale. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
BOR ideile? Ca o blasfemie, fiind destul de distrugătoare pentru credința creștin-ortodoxă de la Sfinții Părinții. Deși, după părerea mea, dacă nu încercă să-și completeze cunoașterea și stilul, oamenii se vor îndepărta de religie și-și vor găsi alte forme de spiritualitate cu care să interacționeze și să-și completeze această nevoie. Hm. Deși, după câte văd eu, ar trebui să iasă o țară de inițiați spiritual. Și ce e rău în asta? Crezi că nu dă bine să fie un al
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Oamenii se comportau altfel. Nu mai aveau cea mai scăzută medie de viață din Europa. Erau mai prosperi, mai mândri de țara lor. Devenise o țară foarte vizitată de străini, ca fiind mai specială și cu un grad înalt de spiritualitate. Dar mai ales nimeni nu reușise să pună stăpânire pe ea sau pe ce era al ei. Bibliografie 1. Dafinoiu Ion, Vargha Jeno-Laszlo, Psihoterapii scurte, Editura POLIROM, 2005 2. Dafinoiu Ion, Personalitatea, Editura POLIROM, 2002 3. Dafinoiu Ion, Elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tot pe această măsură, a încrederii și credinței față de aceste spirite protectoare prezente în templul lui Asklepios din Epidaur, la sanctuarele din Atena, Corint, Cos, unde erau văzuți frecvent pelerini, preoți, interpreți de vise. În această sete de mai multă spiritualitate și înseninare spirituală, sugestia și sugestionarea explică reușitele terapeutice care fără îndoială au existat. În cea de-a 60-a carte din Corpusul lui Hippocrate, înțeleptul medic face aluzii la Asklepios, dar onorează medicina laică. El nu respinge preocupările preoților
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domeniu n-a unit mai bine umanismul antic cu cel medieval și cu cel renascentist, considerăm necesar să amintim în încheierea acestui capitol și de umanismul poporului român greu încercat de istorie în secolele XV și XVI, dar a cărui spiritualitate este după circumstanțe, sincronă Renașterii. În primul rând în spiritul Renașterii trebuie subliniată lupta românilor pentru libertatea națională și independența față de turci. Este epoca lui Mircea cel Bătrân, a lui Alexandru cel Bun, Vlad țepeș, Mihai Viteazul și a lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor prin frecvență și prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne rămâne decât să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu de "inaderența lui Caragiale la spiritul românesc"8, ci de profunda aderență a spiritualității românești la caragialism. Literatura noastră însăși, infirmând teoria lui E. Lovinescu, dovedește trăinicia materialului în care geniul caragialian și-a împlântat "mirabila sămânță" care rodește încă, de mai bine de un veac. Bibliografie 1. Opere Adameșteanu, Gabriela, Dimineață pierdută, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
80 De altfel, "mitologia este mai mult decât o poveste frumoasă, ea este interpretare și adecvare la realitate, după cum este o formă de participare la memoria și imaginarul comunitar".81 În ciuda evoluției științifice și tehnologice a umanității, zonele profunde ale spiritualității, misterele abisale, dacă putem să formulăm astfel în conceptele lui Vasile Lovinescu, se dovedesc a vehicula aceleași teme, simboluri și matrice: reprezentările mitice, legendele și povestirile superstițioase se plasează, mai mult decât alte categorii narative, "în zonele difuzului", după cum afirmă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu corespunde unor funcții fiziologice, aceleași pentru toți oamenii, ci unor funcții psihologice colective care, dacă sunt comune unor grupuri particulare, nu pot fi însă raportate la întreaga umanitate."89 Pentru Frazer, mitul ar corespunde deci fazei religioase a traiectoriei spiritualității omenești, în care lumea este dominată și ordonată de forțe personalizate, spre deosebire de magie și știință, care operează cu forțe impersonale.90 Joseph Campbell observă și el că Frazer plasează sursa mitului și a magiei în psihologie (prin cele două principii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
noastră și cea mai stabilă istoric între toate sistemele spirituale, este totodată cea mai fluctuantă în vibrația ei orientativă, deoarece omul îi umple neîncetat golurile informaționale cu mituri."127 Deși este reticent în privința miturilor "moderne" ca fundamentale expresii noi ale spiritualității umane, Kernbach e de părere că mituri se nasc permanent, însă datorită "ignorării cauzalității complexe a genezei substanței susceptibile de a se transforma în mit" și care se reia mereu în alte arii ale cunoașterii umane.128 În vastul material
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
identifică istoricul francez este asocierea miturilor și a mitologiei dimensiunii religioase ori literare a existenței și a activității umane, îngreunând încercările de cartografiere, compilație, analiză și critică a miturilor ca instrumente pentru cunoașterea "lumii de dincolo".210 Specializat în studiul spiritualității grecești din perioada antică, Vernant atrage atenția asupra unor aspecte teoretice vitale în privința propriei sale discipline, dar valabile pentru întreaga arie științifică dedicată cercetării mitului. Astfel, în prima jumătate a secolului al XX-lea istoricii considerau religie doar forma organizată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]