8,805 matches
-
sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stăm de vorbă... Invitația aceasta mă turbură mult, pentru că, deși puteam circula liber prin toată casa, nu fusesem încă niciodată în odaia Maitreyiei. Ajunsei acolo într-o clipă. Mă aștepta la ușă, cu o față obosită, ochii rugători și buzele straniu de roșii. (Amănuntul acesta m-a frapat: am aflat mai târziu că, de câte ori ieșea în oraș, își vopsea buzele cu pan, după ceremonialul eleganței bengaleze.) ― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea. Rămăsei în ciorapi, și aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amuz numai." "Neașteptată volte-face din partea Maitreyiei. Eu mersesem prea departe, simulând o devoție de copil (credeam că acesta e drumul către inima oricărei indiene). Dar Maitreyi nu e numai o fecioară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie. O dezgustă devoția, adorarea bărbaților, îmi spune (înțelegîndu-mă și pe mine alături de ceilalți admiratori platonici). E comun, e banal, copilăresc. Urăște sau disprețuiește pe admiratori. Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea vorbi, nu se putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o voi cunoaște pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie și din proprie pornire, noaptea, în fața mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deși visam uneori o unire vertiginoasă în împrejurări stranii. Mă lovea, în acest act, tocmai simplitatea și naturalețea lui; fecioara care vine singură în odaia logodnicului, pentru că nimic nu îi mai desparte de acum. Încet-încet, am cuprins-o în brațe, ezitând la început s-o apropii prea mult de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în neștire, cu capul rezemat de cască, de-a dreptul pe lespezi. Aceleași visuri, cu Maitreyi, care mă deșteptau la răstimpuri și mă făceau să tremur de frig, de singurătate. Au venit oameni la fântână, și zgomotul m-a deșteptat. (Straniu, cu toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră stropite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
norocul s-o cunosc, dar de câte ori am ascultat-o, mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată, trăind în lumea noastră, aici, pe pământ - cu toată melancolia ei, cu toată purtarea ei curioasă, neobișnuită, aproape stranie. Nu părea deloc exaltată, n-avea nimic neurotic în ea... Deși, adăugă după o pauză căzând pe gânduri, când, acum vreo doi ani, începuse să se îmbrace numai în negru, și nu se mai farda deloc, de i se spunea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rând, oarecum la întîmplare, apoi întrebă: - Dar voi ce credeți? Doctorii, ei, nici măcar nu știu ce are. Dar voi? Voi credeți că va scăpa cu viață? Se strânseră și mai aproape unul în altul și izbucniră toți, ca o singură voce, puternică, stranie, profundă: - Va trăi! Va trăi! Va trăi! Maria întoarse capul spre Ieronim. - Corul! exclamă solemn Ieronim. Ei alcătuiesc Corul. Singurul Cor autentic pe care-l avem azi în București. Singurul care ar putea fi comparat cu Corul tragediilor grecești... O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem "misterul" ei. Inventa tot felul de întîmplări stranii, așa cum își inventase nu știu câte nume și pseudonime. O chema, de fapt, Zamfira, dar prietenii îi spuneau Marina. Ea pretindea că, de fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
intervenise cu ultima întrebare și fuseseră obligați să-l asculte, cei mai mulți în picioare, unii din ei chiar lângă ușa sufrageriei. Ar fi trebuit să se ridice și el, să arate limpede că s-a pus capăt discuției, dar parcă o stranie, deși plăcută, oboseală îl pironea acolo, în fotoliu. Zâmbea în neștire, încercînd să înțeleagă ce se întîmpla cu el. Laura îi puse mâna pe braț: - Haide, c-am rămas ultimii, șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
necunoscut în vârstă, a fost lovit de trăsnet, și după zece săptămâni arată perfect sănătos și întinerit... Să sperăm că nu se va afla și restul... Două săptămâni în urmă, coborând în grădină, se întîlni față în față cu o stranie frumusețe; frumusețe pe care, pentru motive greu de înțeles, încerca s-o atenueze printr-o voită vulgaritate, fardîndu-se exagerat și neîndemînatec. Așa cum îi zâmbise acum, provocator și totuși cast, necunoscuta îi aminti de unul din ultimele lui vise. Se înclină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pat... - E adevărat? îl întrebă în șoaptă. Apoi suspină, își plecă fruntea pe umărul lui și închise ochii. Câteva clipe în urmă se ridică brusc și, privindu-l ca și cum nu l-ar fi recunoscut, începu să vorbească într-o limbă stranie, cum nu mai auzise până atunci. "Așadar, asta era! își spuse. De aceea a trebuit s-o întîlnesc. De aceea s-au în-tîmplat toate câte s-au întîmplat..." Încet, fără grabă, ca să n-o sperie, se îndreptă spre birou și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sumeriană. Coborâm tot mai adânc în trecut... Documente pentru Arcă, adăugă, zâmbind. Ce n-ar da lingviștii dacă le-ar putea studia acum. Dar până unde vom ajunge? Până la protolimbajele nearticulate?... Și apoi?... La jumătatea lui decembrie avu cea mai stranie experiență. Din fericire, era puțin înainte de miezul nopții, încă nu adormiseră. Veronica izbucni într-o serie de țipete guturale, preumane, care-l exasperară și-l umiliră totodată; i se părea că o asemenea regresiune în animalitate nu ar fi trebuit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de care am crezut că sunt îndrăgostit erau străine, erau din altă parte... Fata plecase brusc privirile, căci i se păru că cei de la masa vecină se pregăteau ca să-i asculte. - Poate să fie numai o întîmplare, continuă Antim. Ce stranie întîmplare când îți voi spune că nici una din acele dragoste nu s-a împlinit. Mai mult, am rupt, deși nu din vina mea, trei logodne. Și toate astea pentru o povestire. Da, Maria Daria Maria, spuse ridicând ochii și privind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mai mult, am rupt, deși nu din vina mea, trei logodne. Și toate astea pentru o povestire. Da, Maria Daria Maria, spuse ridicând ochii și privind-o, brusc emoționat, pur și simplu pentru o povestire. E adevărat, o povestire cam stranie, și probabil scrisă de un autor destul de obscur, pentru că i-am uitat de mult numele, și nimeni nu auzise nici de el, nici de povestirea aceasta, spune-i, dacă vrei, nuvelă, deși era destul de scurtă, era mai degrabă o schiță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl ascultase zâmbind tot timpul și, spre mirarea lui, nu părea surprins. În fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în uniforma asta de general român, tânăr și zvelt, și, o știi și dumneata, mai frumos decât are dreptul să fie un bărbat, semeni mai degrabă cu un erou romantic, din Byron sau din Pușkin. Ieronim păli ușor și o stranie tristețe îi întunecă deodată privirile. - Vasăzică, numai atâta ați înțeles: că voi apărea pe scenă în rolul fantomei și mă voi plimba în uniforma asta de general, așa cum mă vedeți acum!... Și doar am precizat că montăm Hamlet în teatrul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
felul de forme ciudate, în diferite culori, încep să apară în fundul oglinzii. Unele din aceste forme sunt de o rară frumusețe, de parcă n-ar fi de pe lumea asta... Înțelegi ce vreau să spun? - Înțeleg, mon General. - În timp ce altele par mai stranii, seamănă cu peșterile de munte, sau cu rocile din fundul mării, sau cu vreo gaură de vulcan după erupție... Înțelegi toate cuvintele? - Înțeleg, mon General. - Și când vom da draperia la o parte, și te vei trezi deodată în fața atâtor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exuberanțelor ferite de ofilirile spațio-temporalului. Și totuși, un astfel de schimb existențial între realitate și erosul unui basm paralel acesteia, o asemenea pendulare ce implică intense trăiri conferă celui îndrăgostit, dincolo de imaginea unui visător lipsit de rigorile seriozității cotidiene, o stranie și magnifică forță de a trăi. Sub incidența sa, fiecare moment din viața celui pătruns de eros, înflorește ca oglindire a basmului ce își întârzie mereu sosirea înnoitoare. Această forță reverberantă îngrijorează vigilența societății. Conștientă de incapacitatea sa de a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să cânte sau să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu reflexe arămii ! Ce formidabil de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vadă cât de greu articulezi cuvintele. La sfârșit, două-trei aplauze ironice, ai dat a lehamite din mână, ai trecut în salonul mic și de acolo ai ieșit în balconaș ; fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un mesaj al lumilor celeste, s-a risipit de mult, s-au zgârcit și delicatele flori în formă de mână cucernică, cu degetele cuviincios lipite... Este ultima, penultima noapte prăfoasă și caldă a verii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și, într-adevăr, cum să-ți vie a plânge citind ordonanțele regale pe care lucizii le critică în fel și chip, iar mulțimea le ignoră, alergând fiecare zăpăcit printre cobilițele oltenilor sau la coadă la brutărie ? Astfel, orașul arăta destul de straniu, fiind aproape lipsit de mijloacele obișnuite de circulație. Abia seara mi-am dat seama cât am fost de norocoși, aflând că nenumărate automobile, trăsuri, chiar și taximetre au fost rechiziționate în stradă și trimise spre Turtucaia. Semn că totuși lucrurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]