8,296 matches
-
a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci Îi era teamă ca nu cumva să-i strice Valentina smochingul. Iar el trebuia să-l țină În ordine pentru mama. Și ea trebuia neapărat să-l vadă frumos ca Micul Prinț. Se luptară, se loviră, se traseră de păr și se mușcară de urechi. În mâinile surorii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Încheietura mâinii și ea tăcu, căci băiatul nu Îi ceruse să-i demonstreze că sentimentele ei pentru el nu erau doar un capriciu, nici nu-i ceruse să-l părăsească pe tatăl lui, iar această confesiune inutilă ar fi stricat totul. Elio nu avea nici vină, nici merit pentru ceea ce se Întâmplase În după-amiaza aceasta. Posibilitatea, finalitatea, obișnuința, abandonul - totul zăcea În ea. Umblară mult, În tăcere, un timp care părea infinit. Din când În când, pe peretele galeriei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după cum promisese. Era măgulită de dorințele lui, îi plăcuse atingerea și îi mai simțea încă mirosul, care semăna cu al crengilor rupte în pragul primăverii. Totuși, nu se punea problema să intre în camera ei, s-o iubească, să-i strice viitorul. Nici măcar nu-l dorea. Adică nu într-atâta încât să fie a lui, să-l lase să-i dea jos hainele. În noaptea de Joimari aproape că nu dormise. Îi era teamă, dar îl aștepta totodată. În zorii zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare din Milano, unde au devenit angajați permanenți, cu contract și viză de ședere. Mircea este bucătar-șef, iar Gabi, magazioneră. Toți anii aceștia, Giulia a rămas în țară, în grija Alinei, sora lui Mircea, o scorpie, care i-a stricat Giuliei viața de liceu. A stat la mătușa ei toată perioada școlii, până în ultima clasă de liceu, într-un bloc din Crângași, unde e drept că avea o cameră, dar apartamentul era mereu aglomerat, căci prin el se perindau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în lume care îți tăie răsuflarea. Răsuflarea mi-au tăiat-o și prețurile! Am trăit același sentiment de încântare, uimire și groază, ca în frumosul Capri, după ce-am servit o înghețată la una din terase! Totuși, grecii n-au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă a noastră, a copiilor: împodobitul bradului. Nu este deloc greu dar emoția și neastâmpărul ne face de multe ori să greșim, să mai stricăm câte un glob, sau să rupem, de unde nu trebuie, câte o crenguță. Să vă spun un secret: la noi la școală există un Centru de Tineret unde copiii au învățat să confecționeze globuri de diferite culori și mărimi, din hârtie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rup de azi, de lume bună și rea, de voi toți, semenii mei! Vreau veacuri de pace binecuvântată în lumea mea, pe un tărâm magic, cu o pădure nebună. De ce?! De ce trebuie cineva, nu contează cine sau cum, să-mi strice visul, să-mi tulbure liniștea, să mă despartă de pădurea nebună a nebunei mele copilării?! Totul se năruie. Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumea din satul vecin când avea ceva pe suflet și nu se mai putea răbda a-i spune cuiva. De harnică, era harnică, nevoie mare, dar gura îi bătea ca o meliță cât era ziulica de mare și asta o strica foarte. Era cam ocolită de femeile din sat, căci, cum sa vă spun, știau ele cu cine aveau de-a face și de o supărau dădeau de dracu` numaidecât. Mărioara, că așa se numea personajul nostru, avea trei iezi, frumoși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște. Vroiam să aduc soarele înapoi. Nu vroiam să mă părăsească. Vroiam ca razele soarelui încă să se joace cu corpul meu și să-mi dea acea plăcută stare de siguranță. Dar brusc, un vânt puternic m-a lovit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei să cumperi o broască râioasă care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic împotriva lui Iacob, știa că el avea să devină patriarhul familiei și ea însăși își dorea copii, ca toate celelalte. Doar că ar fi vrut să facă râul să curgă în sensul dorit de ea. Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus asta și apoi n-a mai adăugat nimic. Luna era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ai vrea cumva să-ți spun unchiule? a șuierat el. Te-am urât de la bun început. Mi-ai luat un post care mi se cuvenea mie și ai crescut în ochii regelui datorită priceperii mele. Acum văd că mi-ai stricat viața încă de la naștere! Mi-ai măcelărit tatăl când era în plină tinerețe. Tu și frații tăi barbari l-ați omorât și pe bunicul, care, deși canaanit, s-a purtat onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
seamă pentru cele cu echipele de fotbal, pentru afișele filmelor cu indieni și pentru posterul cu portarul naționalei, care avea tipărit pe el și un autograf, trebuiau scoase cu mare grijă, să nu se rupă, mai bine putea să se strice zugrăveala, deci sprijinindu-mă de perete, mi-am băgat palma pe sub ele, le-am desprins pe rând, cu grijă, le-am așezat unul peste altul, pe pat, apoi le-am strâns pe toate într-un sul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
frumos și respectuos să ajungă la rând, să se dea în spate imediat. În timp ce striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi povestească despre Roald Amundsen, celebrul explorator norvegian, că odată Amundsen a traversat pe schiuri toată Groenlanda, dar la un moment dat s-a rătăcit în ceață, n-a mai găsit cabana prietenului său și, crezând că i s-a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar dacă nu și le ia cât mai repede, atunci o să le bea clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii înapoi, poate le dă și-o bere, nu-i strică nimănui o gură de bere, o să vedem ce bine pică după o alergare, curat medicament. Duba cenușie mă urmărea de două zile, dar n-am îndrăznit să spun nimic, conștient că oricum nimeni nu m-ar fi crezut, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prea surprins, niciodată până acum bunicul n-a pomenit de tata, niciodată, și nu suporta nici ca alții să-l pomenească, se purta de parcă nici n-ar fi avut vreodată un fiu, într-atât era de supărat că tata ne stricase reputația, ne făcuse de rușine întreaga familie, semnând acea petiție, toată lumea crezuse că bunicul a semnat-o, pe tata îl chema la fel ca pe bunicul și pe mine, toți întâi-născuții băieți primeau acest nume, și fusese un scandal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea ca să mă distrugi la viitoarele alegeri. - De parcă aș avea nevoie de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai spune! lansă ea plină de fiere. Micul Fifi se crede Rambo! Se făcu a nu lua În seamă Întreruperea. - Am vorbit cu Ronan, sînt la curent În ce privește bebelușul lui Juliette și n-am să te las să le strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a noastră. Am să-i duc departe de aici dacă e nevoie. - Și cum ai de gînd s-o faci? Întrebă ea frecîndu-și degetul mare de arătător pentru a evoca În mod grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plină de fiere. Micul Fifi se crede Rambo! Se făcu a nu lua În seamă Întreruperea. - Am vorbit cu Ronan, sînt la curent În ce privește bebelușul lui Juliette și n-am să te las să le strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a noastră. Am să-i duc departe de aici dacă e nevoie. - Și cum ai de gînd s-o faci? Întrebă ea frecîndu-și degetul mare de arătător pentru a evoca În mod grațios banii pe care el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre mașina Méhari, aproape că smulse portiera și o făcu să se rostogolească pe Gwen, care era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercau același sentiment de satisfacție constatînd cît de repede și de bine comunicau și, de asemenea, că erau destul de complementari. Cu toate astea, fără să se manifeste deschis, nu prea aveau senzația că fac progrese. Vreme de ore Întregi, clădiseră, stricaseră, reconstruiseră, Încrucișaseră ipoteze, dar nici una nu reușea să integreze ansamblul datelor. Nu aveau decît secvențe de soluții care nu se lipeau Între ele. Și mai cu seamă le lipsea un mobil limpede. Doar cîteva informații pe care izbutiră să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amintire. De treizeci și cinci de ani se servește de pretextul ăsta ca să mă țină sub autoritatea lui. Mi-a spus mereu că mama a murit din pricina ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi spus unde se află restul lingourilor. - Faimoasele lingouri din care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]