5,909 matches
-
asiatică a Irtîșului, fiind un râu care curge în regiunea de graniță dintre Kazahstan și Rusia. Tobolul ia naștere în regiunea de graniță dintre Kazahstan (Qostanai) și Rusia (regiunea Orenburg) prin unirea pâraielor Bosbiie și Kokpektisaipe ce curg pe versanțiil sudici ai munților Ural. De aici traversează platoul Turgai și după ce a alimentat 7 lacuri de acumulare, la 320 km traversează orașul Rudnâi (Kazahstan) și Câmpia Siberiei de Vest. După ținutul Qostanai din Kazahstan, traversează regiunile ruse Kurgan și Tiumen și
Râul Tobol () [Corola-website/Science/320012_a_321341]
-
este a doua insulă ca mărime din Insulele Marchize, în Polinezia Franceză, teritoriu francez din Oceanul Pacific. Este cea mai mare insulă din grupul sudic al arhipelagului. Din punct de vedere administrativ, insula face parte din comuna (municipalitatea) , subdiviziune a Insulelor Marchize, alături de trei insule nelocuite, Mohotani, Terihi și Fatu Huku. Atuona, situată în partea de sud a insulei, este centrul administrativ al comunei. Pe
Hiva Oa () [Corola-website/Science/320082_a_321411]
-
un motiv pentru a prelungi spre sud frontiera până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, ar deveni frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță de ostrovul Limba și de malul sudic al golfului Musura așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Un nou litigiu a apărut astfel, traseul care va fi
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
Antanta nu s-a arătat dornică să satisfacă această cerere, considerată excesivă. Antanta a admis ca Grecia să obțină controlul asupra regiunii din jurul Smyrnei și Ayvalıkului din Anatolia apuseană. Debarcările elenilor au avut loc mai înainte de debarcările italine de pe coasta sudică a Tuciei din regiunea Antalya. Prin permisiunea acordată grecilor să debarce la Smyrna, puterile occidentale sperau să blocheze expansiunea italiană în Anatolia. Pe 28 mai, grecii au debarcat la Ayvalik. Acest oraș mic a fost ales doarece fusese locuit de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
sub comanda generalului Hitoshi Imamura. În septembrie 1943, ca rezultat al eșecului în tentativa de a stopa avansul Aliaților în Noua Guinee și în Insulele Solomon, Cartierul General Imperial a hotărât să restrângă perimetrul defensiv al Japoniei din Pacificul central și sudic la o nouă linie ce se întindea de la Marea Banda la Insulele Caroline. Imamura a fost însărcinat cu apărarea porțiunii sale din această linie, care includea și Insulele Amiralității și păstrarea lor cât mai mult timp posibil pentru a permite
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
au deschis focul pentru a economisi muniție și pentru a camufla pozițiile. Ezaki a ordonat oamenilor săi să nu se deplaseze și să nu deschidă focul pe timp de ziuă. Locul ales pentru debarcare era o mică plajă pe malul sudic al limanului Hyane lângă aerodromul Momote. Aerodromul putea fi cucerit rapid, dar zona din jurul său era o mlaștină cu mangrove, iar intrarea în liman avea doar lățime. „Cum întreaga operațiune era oricum una riscantă,” observa Samuel Eliot Morison, „măcar să fim
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
ca făcând parte din apele sale teritoriale până la digul Nord al brațului Sulina, dig care astfel, la răsărit de farul Nord, a devenit "de facto" frontalier. Partea română susține însă că frontiera trece la echidistanță între Ostrovul Limba și malul sudic al golfului Musura, așa cum erau în anul 1997 în momentul semării Tratatului frontalier de la Constanța, apoi la echidistanță de talvegul brațului Chilia-Stambulul Nou și de digul Nord al brațului Sulina. Traseul care va fi adoptat "de jure" la rezolvarea acestui
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
grup de insule erau ocupate de facto de italieni încă din timpul războiului italo-turc din 1911 - 1912. La sfârșitul acestui război, Italia se obligase să retrocedeze insulele Imperiului Otoman, dar ele rămăseseră sub controlul italian. O regiune întinsă din Anatolia sudică și central-apuseană (de-a lungul litoralului mediteranean), inclusiv portul Antalya și orașul istoric Konya, au fost declarate zonă de influență italiană. În reginea Kurdistan urma să se organizeze, în conformitate cu Secțiunea III, articolele 62-64, un referendum prin care locuitorii urmau să
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X-lea, s-a statornicit numele de bulgar pentru a denumi poporul nou-format, atât în vorbire cât și în scris. Răspândirea cunoașterii limbii slavone vechi a prevenit asimilarea slavilor sudici în țările vecine, susținând crearea unei identități bulgare. a devenit cunoscut sub denumirea de Bulgaria de la recunoașterea de către Imperiul Bizantin în 681. Unii istorici folosesc, de asemenea denumirile Bulgaria Dunăreană sau Primul Stat Bulgar. Între 681 și 864, Bulgaria a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a fost învinsă în estul Mării Mediterane. Prima incursiune în Africa de Nord a fost ordonată de către califul Uthman bin Affan în 647. Mărșăluind din Medina, Arabia, 20.000 arabi s-au unit în Memphis, Egipt, cu
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
corpului construcției. Cele trei abside au fiecare câte trei ferestre terminate la partea superioară în arc de cerc, dispuse astfel: una în axa absidei și celelalte două simetric față de aceasta. Biserica mai are încă patru ferestre similare, două în peretele sudic și două în peretele nordic. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși de intrare: una în peretele vestic al pridvorului, una în peretele sudic al acestuia și una în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
celelalte două simetric față de aceasta. Biserica mai are încă patru ferestre similare, două în peretele sudic și două în peretele nordic. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși de intrare: una în peretele vestic al pridvorului, una în peretele sudic al acestuia și una în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are dimensiuni mult mai reduse decât restul corpului construcției, fiind practic lipit de peretele vestic al pronaosului
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
are încă patru ferestre similare, două în peretele sudic și două în peretele nordic. Lăcașul de cult este prevăzut cu trei uși de intrare: una în peretele vestic al pridvorului, una în peretele sudic al acestuia și una în peretele sudic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are dimensiuni mult mai reduse decât restul corpului construcției, fiind practic lipit de peretele vestic al pronaosului.
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
există câte o cruce. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), fără contraabsidă, cu absidele laterale pentagonale și cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției. Accesul în interior se realizează pe două uși: una dispusă în peretele sudic al pridvorului și alta dispusă în peretele sudic al absidei altarului. Cele două uși sunt confecționate din lemn și sunt vopsite în culoarea maro. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este situat
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
formă de cruce), fără contraabsidă, cu absidele laterale pentagonale și cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției. Accesul în interior se realizează pe două uși: una dispusă în peretele sudic al pridvorului și alta dispusă în peretele sudic al absidei altarului. Cele două uși sunt confecționate din lemn și sunt vopsite în culoarea maro. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este situat în partea de sud-vest și are o formă
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
Cele două uși sunt confecționate din lemn și sunt vopsite în culoarea maro. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este situat în partea de sud-vest și are o formă pătrată. În peretele sudic se află o ușă de intrare, iar în pereții laterali de est și de vest există câte o fereastră terminată la partea superioară în arc de cerc. Din pridvor se realizează accesul în pronaos. Acesta are o formă dreptunghiulară. Naosul
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
laterale pentagonale în axa cărora se află dispusă câte o fereastră terminată în arc de cerc, de dimensiuni mai mari decât ferestrele din pereții laterali ai pridvorului. Altarul prezintă o absidă pentagonală decroșată, cu o ușă de acces în peretele sudic și cu o fereastră către est, în axa absidei. Această fereastră are forma și dimensiunile celor două ferestre din absidele laterale.
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
formă poligonală, precum și pridvorul pătrat, sunt decroșate față de restul corpului construcției. Biserica are o lungime de 26.60 metri, lățimea de 12.70 metri și înălțimea de 10 metri. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele sudic al pridvorului și cealaltă în peretele sudic al absidei altarului). Cele trei cruci aflate pe acoperișul bisericii au la bază o semilună confecționată din fier forjat. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
față de restul corpului construcției. Biserica are o lungime de 26.60 metri, lățimea de 12.70 metri și înălțimea de 10 metri. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele sudic al pridvorului și cealaltă în peretele sudic al absidei altarului). Cele trei cruci aflate pe acoperișul bisericii au la bază o semilună confecționată din fier forjat. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În fiecare absidă laterală este practicată câte o
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
pătrată. Monumentul are formă de cruce, cu abside laterale pentagonale. Absida altarului de formă poligonală este ușor decroșat față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele vestic al pridvorului și cealaltă în peretele sudic al absidei altarului). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În fiecare absidă laterală este practicată câte o fereastră.
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
un acoperiș din tablă zincată, fără turle. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși de acces: una principală, aflată în peretele sudic al pronaosului, și alta secundară, situată în decroșul de sud al absidei altarului. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Intrarea în biserică se face pe o
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
de sud al absidei altarului. În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Intrarea în biserică se face pe o ușă (1.45x2.40 metri) situată în peretele sudic al pronaosului. Pronaosul are o formă poligonală în partea de vest, în care se află o fereastră. Tavanul este susținut de două grinzi longitudinale și una transversală. În 1948 s-a amenajat un cafas cu înălțimea de 2.50 metri
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
pe verticală. Altarul are o absidă decroșată de formă pentagonală, iar în decroșurile de nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul. În prelungirea diaconiconului, a fost construită o încăpere pe unde se intră direct în altar. În partea sudică a acestei încăperi a fost amplasată o fereastră de dimensiuni identice cu cele din pereții naosului. Cele două nișe au un tavan drept care se cuplează la bolta semicilindrică a altarului.
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
vest, mai slab apărat. Când texanii au abandonat zidul nordic și capătul nordic al zidului de vest, tunarii texani de la capătul de sud al misiunii și-au îndreptat tunurile spre nord și au tras în soldații mexicani ce avansau. Capătul sudic al misiunii a rămas astfel neapărat; în câteva minute, soldații mexicani au escaladat zidurile și au ucis tunarii, capturând tunul cu proiectile de de 8 kg. Oamenii lui Romero au ocupat zidul estic al complexului și intrau și ei prin
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
culoare verde. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu o singură ușă, aflată în peretele sudic al pridvorului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pereții interiori ai bisericii au fost tencuiți. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pridvorului. Pridvorul are o formă
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]