6,105 matches
-
întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
baza pactului Ribbentrop-Molotov nu mai sunt de mult și majoritatea lumii de atunci nu mai este. Eu nu pot uita momentul crucial de atunci și emoțiile puternice legate de războiul nostru de eliberare. La radio și TV nimeni n-a suflat o singură vorbă despre acest eveniment. Cred că e o anume rațiune în această privință, dar eu, ca individ, nu pot să nu-mi reamintesc prin ce am trecut împreună cu generația mea. Două zile mai târziu am luat măsuri ca să
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic un yo-yo de cârpă roșie, ca paietele Marianei. Poate-l ajută Dumnezeu și pe Mișu și se-ntâmplă o minune să-i rămână barul. - Ți-au furat ceva? - Nu. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
complex. Dacă de fapt acest individ șters - un perfect posibil agent secret - era în cârdășie cu halterofilul? Domnul Smith nu era un ageamiu, avea și el pistele lui! Domnul Smith își puse ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas. Doamna Popa se înfioră. În condiția ei, n-ar fi vrut să asiste la vreo scenă de violență. Domnul Smith îl apucă pe heruvim de guler. - Domnul Smith crede că trebuie să așteptăm de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
atins și chiar să fi cumpărat această jucărie. Puteți să-mi spuneți unde ați găsit-o? Și ce dovedește asta? Aici argumentele lui Gabrielescu erau destul de slabe. Îi întinse lui Horațiu un trabuc. - Mulțumesc, nu fumez. Domnul Smith îi mai suflă un nor de fum în ochii deja umezi. Și brusc, Horațiu își aduse aminte că luptă pentru o cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să-și accepte soarta din dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ai altă idee? — Deocamdată nu. — Nu putem să-l întrebăm așa, pur și simplu, de unde știe. — Dacă mătușa Mia a vorbit? — Crezi? — Nu sunt sigur, dar, în afară de noi doi, doar ea mai știe. — Da, dar a promis că nu va sufla o vorbă. — Și promisiunile nu pot fi încălcate? I-o fi făcut o ofertă și a fost de ajuns un mic indiciu ca el să refacă totul. Este posibil. Hai să o întrebăm. Trebuie să ne spună. — Ești naivă, Vera
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mie una. Îmi dă. O torn În gură. Da, parcă-i prea micșoară ceșcuța noastră. De ce s-a micșorat așa? Mai pune una. Îmi pune. O sorb. Întreb, de gazdanevastă: mai merge una? Mai! Pune-i! Îi pune. O suflă. Dumneata?, fac, eu, spre bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere, sărmanul de el?! Nu, că nu-s sărman; da... ia mai pune una! De colo, nevastă-sa: și mie, că tare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
e, decât, un nimic, În seama nimănui? Da, nene. De ce, măi, băiatule, măi? Fiindcă, stând aici, nu dau seama nimănui; nu mă Întreabă nimeni nimic; și nu răspund nimănui de nimic; nu mă reazem de nimeni, cu nimic: nu Îmi suflu aerul, din gură, În gura nimănui, și nu-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
măi, băiatule, măi? Fiindcă, stând aici, nu dau seama nimănui; nu mă Întreabă nimeni nimic; și nu răspund nimănui de nimic; nu mă reazem de nimeni, cu nimic: nu Îmi suflu aerul, din gură, În gura nimănui, și nu-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit și dorm liniștit; și mă scol odihnit și casc liniștit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
suflatul este cu atât mai eficace cu cât este mai aproape de colegul binevoitor, se hotărâse ca, măcar la câteva materii, să facă în așa fel ca să fie ascultat numai din bancă. Văzând că-i merge bine și că frații îi suflau conștiincios, s-a complăcut în situația creată, și aproape două luni de zile a fost examinat la toate materiile din bancă! Pentru aceasta, însă, a avut absolută nevoie de binevoitorul meu concurs. Într-o bună dimineață, m-am trezit cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și nu știu cum am s-o scot la căpătîi! D-aia, ca să iau și eu note ceva mai cumsecade p-al doilea, m-am gândit că n-ar fi rău să m-asculte din bancă... Așa aud mai bine când îmi suflă frații! ― Ei, și ce vrei să fac eu? ― Păi, să mă-nveți un truc, ca să am motiv să stau în bancă mai multă vreme. Eu m-am gândit că n-ar fi rău să spun că sânt anemic și că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
uiți, te miști în voie, și te dai de gol. Te așezi în banca întîia, cu piciorul întins, știi, scos din bancă; și de câte ori îl miști, faci o grimasă de durere... În spatele tău o să stea câțiva care or să-ți sufle, bineînțeles fiecare cu specialitatea lui! Când o fi să te-asculte și te-o chema la tablă, tu te proptești în mâini, te faci că vrei să te ridici, îți bălăbănești piciorul de colo-colo, strîmbîndu-te... și p-ormă, las' pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-l ascultau cu cea mai mare indulgență. Așa că, în scurtă vreme, colegul Simulescu Valeriu își îndreptase notele aproape la toate materiile. Mai rămăsese Istoria și Chimia. Simulescu nu mai învăța nimic; răspundea în mod automat tot ce i se sufla, fără să mai treacă ceva prin prisma judecății lui. Pentru el, orice răspuns venit din spate era bun și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-am făcut-o tot eu, bazîndu-mă pe faptul că Simulescu repeta ca un papagal tot ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce auzea, fără să mai cugete dacă e bine sau rău. Și l-am făcut de basm! Îi venise rândul să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin, fusese elevul lui Iorga. Era un tânăr foarte cumsecade, dar din nefericire s-a prăpădit peste câțiva ani din pricina surmenajului. După primele întrebări la care Sirnuleseu a răspuns strună, dirijat de mine, profesorul i-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
strună, dirijat de mine, profesorul i-a pus următoarea întrebare: ― Cine nu era creștin în vremea aceea? (Ne aflam în Evul mediu.) Și cum Simulescu aștepta cu nerăbdare răspunsul din spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat șuierător, abia stăpînindu-mi un rânjet mefistofelic, la gândul celor ce aveau să urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar eu i-am spus printre dinți: ― Băiatule, fă-te sănătos urgent, că ne-am săturat de chiulurile și fițele tale, ca de mere acre! A-nțărcat bălaia! Și i-a prins bine, că Simulescu, de frică să nu-i mai suflăm cine știe ce trăsnăi, care să-l facă de râs și la alte materii, s-a apucat să citească și să răspundă cum trebuia, și mai ales numai din capul lui. Și-n cele din urmă a scos-o bine la capăt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la-ntrebare, spunea: ― Ajunge! Traduce, mă, acuma, ce mai aștepți? De bine, de rău, traducerea mergea: fie că o învățai de-acasă, ca un papagal, având de fapt o reprezentare grafică în asociație cu textul german, fie că ți-o suflau băieții, fie că o scriai în carte, printre rândurile de tipar, cu un creion "Hardmuth" nr. 3, cu ciocul ascuțit subțire! Când găsea însă vreun băiat afară din bancă sau îl supăra vreunul în cursul lecției, se-nfuria și ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să zic... N-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
adevărat... știți toată materia anului... amândoi aveți media generală... "suficient"! ― Vă mulțumim, don' profesor! ― Vă rog stăruitor, însă, părăsiți sala imediat! Nu de alta, rânji el, dar acum știți atât de bine, încît s-ar putea să fiți ispitiți să suflați colegilor de la tablă! Când am ieșit pe sală, Moscu m-a tras de mânecă și mi-a spus confidențial: ― E, cum îți explici tu transformarea subită a simpaticului nostru chimist? ― Mă, să-ți spun drept, nici eu nu știu ce să cred
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vezi tu, chiar în Cancelarie, e mai solemn, mai... nu știu cum! Eu, unul, n-am să mă simt la largul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Domnii Stroe, Moscu și Băjenaru, la Cancelarie cu "Prometeu"! ne anunță pedagogul de serviciu. ― Hai și tu, Puștiule, să ne sufli! i-am strigat eu lui Nicu Marinescu, spiridușul clasei. ― Tocmai voiam eu să vă propun că n-ar fi fost trupa completă fără sufleur! Al vostru sînt! Până atunci, în decurs de șapte ani, nu pătrunsesem în "Cancelaria Profesorilor", decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
emoție. Emoția mea, însă, a luat proporții abia după aceea. Mi-era teamă că premianții clasei, colegii lui Predescu, ar fi putut să mă reclame pentru această substituire "ad-hoc", nepremeditată; dar nu s-a mai întîmplat nimic; nimeni n-a suflat o vorbă, nici măcar nu s-a povestit întîmplarea celor din alte clase. Totul s-a terminat unde începuse: în familia clasei! . . . . . . . . . . . . . . . . . . De pedepsit, tot am fost pedepsit, însă; acum, în timpul liber, în loc să mă plimb sau să mă duc la vreun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]