6,212 matches
-
pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: sîntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sânt astfel decât fiindcă îi vedem noi... Când am intrat înăuntru mi-am dat seama, fără să fi știut dinainte ce însemna acest lucru, că "Mama răniților" era un local de petrecere. Era lume multă, încăperea mare, pereții înnegriți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aprinse o țigare și îl asculta cu un minunat și ironic surâs afectuos, uitîndu-se adesea și la mine, care mă făcusem în forul meu interior crunt și dușmănos. Unde sânt Petrică, învinuirile tale? mă întrebam. Ce-a mai rămas din superba ta revoltă?''... "Hai, Petrică. Continuăm la masă, zise ea întrerupîndu-l, domnul Petrini, văd eu, nu are acum gândul la cărți, ca tine, ci probabil i se profilează mai degrabă în minte, prin telepatie cu bucătăreasa, imaginea unei supe fierbinți și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în preziua împlinirii ei. Și se spânzură. Am relatat această istorie gogoliană sau cehoviană nu pentru interesul ei, epuizat în literatură, ci pentru starea de spirit a lui Petrică. El o povesti cu o veselie care mă intrigă, cu acea superbă nepăsare pe care o avem, când sîntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declanșator, deraierea, grotescul psihologic; puțin ne pasă că această deraiere care în mod normal nu putea să aibă cine știe ce urmări
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sărutăm piciorușele... Brusc, mă ridicai... "Mă scuzați, doamnă, spusei eu rece, trebuie să plec." În aceeași clipă se ridică și el: Nu, zise, te rog să rămâi, Matilda are să-ți spună ceva, plec eu, ne vedem acasă... Nu în mijlocul naturii superbe se discută astfel de chestiuni, continuăm între patru pereți, e mai potrivit, acolo se varsă toate murdăriile." Și dădu să plece. Ei na! Hodoronc-tronc! Taci că intriga în care căzusem era atât de... Aveam să murim toți trei. Știți ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
corecteze odrasla, în timp ce mă întrebam întîlnind oameni foarte bătrâni dacă e bine să ajungi foarte bătrân și ce-or fi gândind ei de sfârșitul lor foarte apropiat, asupra căruia nu mai puteau avea îndoieli, nu mai puteau alunga gândul cu superbă nepăsare (cum îl alungam eu), în timp ce întîlneam perechi înlănțuite prin parc, perechi tăcute, frumoase, dar cu o expresie opacă pe chipuri (te pomenești, gândeam, că această expresie oi fi avut-o și eu în apropierea Matildei), contemplam deci tot timpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucru atât de neînsemnat față de irepresibila veselie care o stăpânea. Își duse mâna la gură cu un gest simplu de țărancă și chicoti iar. "Vrei să vezi? zise. Și își ridică sus rochia și îmi arătă o burtă ca o superbă boltă albă, boltă pe care începu s-o pipăie. Fii atent, zise iar cu o expresie de așteptare și pândă și într-adevăr văzui cum pe această boltă mătăsoasă apăru un gurgui care se mișca. Matilda îl prinse cu mâna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să văd ațintiți asupra mea ochii studenților încărcați de o superbă curiozitate și simpatie pentru mine? Nu! îmi părea stinsă această bucurie... Că nu voi mai ajunge în țara mea să gândesc liber fără să risc din nou închisoarea? Nu, fiindcă în adâncurile conștiinței mele eram convins că această anomalie nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la fel de instantanee întîlnind un chip urât. Dar cine poate nega că un chip poate fi frumos pentru că e urît? Și altul urât tocmai fiindcă e atât de frumos? Nu se poate explica astfel de ce, de pildă, o urâtă găsește un superb bărbat și una frumoasă uimește pe toată lumea acceptând unul și bătrân și idiot și bețiv și infidel. Frumusețea și urâțenia fizică se metamorfozează și se retrag în fața unor realități sufletești care spectatorului îi scapă. Lavinia, după ce am cunoscut-o mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să-i căsătoresc între ei: doamna Pârțac cu domnul Căcană, tovarășa Poponete și tovarășul Flocea, tanti Fufă și nenea Găureanu. O nuntă uriașă, prostească, superbă, cu milioane de invitați doborâți de solemnitatea momentului. Singurii cu care mă înțelegeam rămăseseră prietenii, niște zevzeci parcă scoși din romanele de aventuri interbelice: Mihnea, matematicianul ratat, care putea să-și schimbe culoarea ochilor; Cezar, desenatorul politehnist, bâlbâit și nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găseam locul. Îmi contemplam vecinii cu tandrețe și indiferență, depozitându-le gesturile în alveolele memoriei, fără să știu prea bine ce să fac cu ele. Chiar și-așa, trebuia să mă ascund mai bine. Maria era una dintre puținele femei superbe și răzvrătite, pe care Mama Natură sau cine știe ce altă mamă isteață și prevăzătoare le înzestrase genetic cu-o suspiciune permanentă și instinctivă. Nu te jucai cu ea, avea o inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit cu jumări și jamboane după care îmi curgeau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orice caz, fără un cost de întrebuințare semnificativ); ambiția mea, să obțin femeia dorită (uneori și visată), fără nici un efort. În condițiile astea, e lesne de înțeles că fetele și femeile, reale sau imaginare, veneau ele la mine tot timpul: superbe, atrase, respinse. Lista începea, freudian, cu maică-mea (pe care, în termeni clari și categorici, vroiam s-o separ de taică-meu și s-o iau de soție), și se termina cu Maria. Născoceam orice ca să-mi despart părinții, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de măgăria săvârșită). Așa am ajuns și noi, și Moroienii, un ansamblu prosper, disciplinat. Cum spuneam, însă, de la un anumit moment încolo, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ordin social... într-un cuvânt, trebuie negreșit și sunt obligat să vă introduc. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! — În clipa asta? Acum? Dar ați uitat... dădu prințul să înceapă. — Nimic, n-am uitat nimic, să mergem! Aici, pe scara asta superbă. Mă mir că lipsește ușierul, dar... e sărbătoare, și ușierul o fi plecat undeva. Încă nu l-au alungat pe bețivan. Acest Sokolovici îmi datorează tot norocul vieții și al carierei, numai mie îmi e obligat, dar... iată că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și pură, s-o înjosiți în ochii aceia trufași și plini de ură? După una ca asta, până unde poate ajunge compătimirea? Știți și dumneavoastră că e o exagerare incredibilă la mijloc! E oare posibil ca, iubind o fată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a exprimat fericirea că autorul piesei a asistat la reprezentație și, în cor cu spectatorii, a strigat: Trăiască Vasile Alexandri, marele poet al României. Aseară s-a jucat Devotamentul unui soldat, dramă, cu mare succes. D-na Tardiny a fost superbă în scena nebuniei. În curând vom face o dare de seamă amănunțită asupra pieselor reprezintate și asupra jocului diferiților actori ce compun trupa d-nei Fanni. [6 octombrie 1881] ["CRIZA MINISTERIALĂ DIN PARIS.. "] Criza ministerială din Paris pare a primi o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este orișicând falsificat, niciodată adevărul nu se va obține fiindcă este adevărat. Candidații cari merită a fi aleși sunt reduși a uza de aceleași manopere șirete ca și candidații cari n-au nici un cuvânt a fi. Într-un cuvânt principiul superb al suveranității poporului dispare, nu rămâne decât bucătăria murdară a unei gaște de oameni fără căpătâi cari se serve de sugrajul universal pentru a-și împărți țara precum se servește cineva de un cuțit spre a spinteca un pui. [2
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și spre lumea spiritului (Doreski: 3). Și totuși, la o lectură atentă a operei poetei, se vor evidenția, tocmai pentru că Bishop nu face abuz de ele, sclipiri și reflecții ale tumultului vieții lăuntrice, uneori învăluite în fină auto-ironie, precum în superba vilanelă, "One Art", în care autoarea pare să invite, și să se invite, la practicarea artei de a pierde lucruri, mai întâi banale, deși importante, precum cheile, pentru a putea să suporte pierderi mult mai dureroase mai târziu. Una din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
topor - sau se ascundea în munți, iar răii erau marcați fizic, grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se ascunde perfid sub chipul unei superbe domnișoare pianiste, pur tând frumosul nume Laura. Pianistă, firește, ocupație „burgheză”, dubioasă, exclus să fi fost, de pildă, sudoriță. Ea îi plasează pilotului Andrei Timuș, după ce îl seduce, o minicameră de filmat ascunsă într- o amuletă. Regăsim în Vultur 101
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în interioare conspirative, mai mult sau mai puțin sordide. Pintilie o scoate în aer liber, de fapt nu liber, sunt spații largi, exploatări miniere de suprafață, șantiere pustii, poduri de cale ferată, dar apăsate de o atmosferă încărcată de griuri, superb fotografiată de operatorul Sergiu Huzum. În astfel de spații, cuvintele propagandei se decolorează, se pierd. Laitmotivul vizual al etajelor de bloc cu pasarele înțesate de locatari care privesc în jos, în vreme ce imaginea coboară din etaj în etaj cu zgomot de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
numai cugetări, citări și recitări din producția lirică proprie. Pare un ins fără ocupație. Tovarășa savantă Irina, în schimb, nu bea, nu fumează, nu dansează, nu mai schiază, căci mult cercetează. Echilibrul în viață îi e asigurat de un coc superb de activistă, plus ochelarii severi și „deopiesul”. Și totuși, nici ea nu e în regulă, întrucât rezultă că nu s- a cufundat în muncă pentru propășirea României Socialiste, ci ca să- l uite pe „artistul” burjui ratat Caius, pe care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu pete verzi închis ale junglei, încât suprafața ei seamănă cu o blană bălțată a unui leopard. Sahara pare un ocean de nisipuri aurii-cafenii, fără nici un semn de viață ... ce dispare, imediat apărând întinderile luminoase ale Mării Mediterane, cea mai superbă dintre toate mările, de un albastru închis, parcă pictată cu ultramarin. Iuri Alekseievici Gagarin (în limba rusă Юрий Алексеевич Гагарин) născut în 9 martie 1934 la Klușino, azi Gagarin lângă Smolensk, Uniunea Sovietică, decedat la 27 martie 1968 la Novosolovo
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
să fie peste .50, în caz contrar nefiind indicată aplicarea analizei factoriale. De altfel, valorile între .50 și .70 sînt considerate ca mediocre, valorile între .70 și .80 bune, valorile între .80 și .90 foarte bune, iar valorile peste .90 superbe (Hutchenson și Sofroniou, 1999; apud Field, 2002). Testul KMO este calculat atît pentru verificarea adecvării tuturor variabilelor la model, cît și pentru verificarea adecvării fiecărei variabile (Field, 2002). În ultimul caz, valorile KMO sînt de fapt coeficienții de pe diagonala principală
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din perspectivă trihotomică: sintactica, care se ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]