6,881 matches
-
de la moluștele înțelepte! Ce Dumnezeu odată, nu pricepi?". Bidaru, pentru prima oară, și-a dat seama de ce colegii, atât de volubili și prietenoși în viața și activitatea de zi cu zi, în fața reprezentanților puterii deveneau cu totul alții. Pasivi și tăcuți, nu mai recunoșteau nimic și executau fără să comenteze sarcinile trasate: fie bune, fie rele. Ei s-au readaptat mai repede. Au luat exemplu de la moluște înaintea lui. Odată, de față fiind și Bidaru, un bătrân din sat l-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
La noi situația este aproape aceeași... și noi așteptăm o nepoțică. Soția se va bucura mult, când va afla cu cine am călătorit până în capitală. Apoi, după o scurtă pauză, exclamă ca pentru sine: "Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale altor arbori înalți, înșirați de-a lungul terasamentului. Tatăl îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
perfectă liniște, deoarece fiecare știa precis ce are de făcut. Din interiorul peșterii, din spate, îi conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele de la ambele mâini, cu copiii ce roiau în jurul lor și pe care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
priceapă nimic, era cel de al treilea grup de oameni care semănau cu el; la fel de numeros, cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
silă și de rușine îl învălui. Ce vor spune cei din familia lui, vecinii, prietenii când îl vor vedea? Trebuie să iasă imediat din această încurcătură! Dar cum? Du-te acolo unde ți-e locul, printre slăbănogii palizi, trențăroși și tăcuți și nu vei mai fi băgat în seamă! auzi vocea mentorului său în timp ce imaginea acestuia s-a și făcut nevăzută. Da, sfatul e înțelept, gândi Bidaru. Trebuie neapărat să mă duc la ai mei! Oare mă vor mai recunoaște? Pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tatălui i s-a întâmplat fiicei!... după aproximativ patruzeci și doi de ani". La câteva ore după, când Doru Gârleanu își terminase orele și se pregătea de plecare, colegii din jurul său, vreo șapte-opt la număr îl priveau pe furiș, mai tăcuți și mai insistenți ca de obicei. Parcă voiau să-i spună ceva și nu îndrăzneau. Printre aceștia era și directorul școlii în persoană. Probabil, l-au propus pentru sancționare. De altfel, nu pentru prima oară i se întâmpla așa ceva. La
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Blănaru, muncitoare Fabrica de confecții Vaslui; Mărioara Obreja, muncitoare Fabrica de confecții Vaslui; Florica Hușanu, învățătoare, Iași; Gheorghe Buraga, lucrător la întreprinderea de Transporturi București; Vasile Buraga, învățător, Oșești-Vaslui; Eva Maltcașu, profesoară Dănești; Via Bobu, profesoară, TăcutaVaslui; Florin Buraga, profesor, Tăcuta, Ana Ungureanu, învățătoare, łibana - Iași. S-a stins din viață la 27 ianuarie 1975. Referințe bibliografice: Neculai N. Maftei, Constantin GH. Radu, ,, Fii ai comunei Dănești, jud. Vaslui, 1981“; TRIST DAR ADEVĂRAT... Tata, sculându-se de dimineață ca de obicei
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
noi și familiile noastre sănătoși Pe când tata, cu suflet adevărat și cu dragoste pentru cei dragi, a pornit cu prietenul său Vasile Cozma, ceva mai tânăr decât el, cu mașina pe la toate rudele și pe la toți copii. Din Dănești la Tăcuta la Via, pe care a găsit-o sănătoasă împreună cu familia ei și pe învățătorul Ștefan Ciudin, consătean și coleg de școală. Bucuros a plecat mai departe la Poieni lângă Iași la Florica, deasemeni a găsit-o bine și pe soț
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lichior preparat de mine din țuică de casă de la adoratele mele surioare: Ileana din Oșești, sora cea mai mare mai în vârstă cu patru ani decât mine, Eva din Dănești, mai mică decât mine cu șapte ani și Via din Tăcuta mai mică cu nouă ani decât mine. Toate sunt departe de mine și sunt fericite cu familiile lor. Mă bucur și eu de fericirea lor pentru că lor altfel le-a surâs viața. Dacă nu am fost și nu sunt fericită
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Iași), rod atît al îndelungatelor sale investigații, cît și al unui talent extraordinar de povestitor. Vremea Nouă, 13 martie 1984 DĂNEȘTI Fără a se ridica la un nivel înalt de competivitate, întrecerea artistică dintre formațiile căminelor din Dănești (gazdă) și Tăcuta a avut darul de a dezmorți spiritele și de a declanșa ambiții. Cei care au luat parte la spectacol au putut reține , între altele, de la Dănești, recitalul poetic întemeiat pe geniala baladă ,,Miorița“, creația originală a poetului Ion Enache, brigada
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și valoros; ei au jucat un fragment din ,,Tache, Ianke și Cadîr“ de Victor Ion Popa), precum și proba de patrimoniu, susținută cu indiscutabilă vocație de acest captivant personaj, autor de cărți, cercetător și colecționar - muzeograf care este Costache Buraga. De la Tăcuta s-au impus: grupul vocal folcloric, brigada științifică, montajul literar ( ca număr la alegere) și bineînțeles proba de patrimoniu, realizată de un alt pasionat al cercetării arheologico istorice, învățătorul pensionar Ștefan Ciudin, monografistul comunei Tăcuta. Punctajul final a dat cîștig
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care este Costache Buraga. De la Tăcuta s-au impus: grupul vocal folcloric, brigada științifică, montajul literar ( ca număr la alegere) și bineînțeles proba de patrimoniu, realizată de un alt pasionat al cercetării arheologico istorice, învățătorul pensionar Ștefan Ciudin, monografistul comunei Tăcuta. Punctajul final a dat cîștig de cauză comunei gazdă: 116 puncte la 108. Scînteia tineretului, 27 nov. 1986 De prin sate adunate Izolare geografică sau...? în comuna Dănești nu se ajunge deloc ușor, e vorba de Podișul Tutovei, la numai
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la școală, sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem. Închipuirea mea de copil era prea slabă spre a putea aduna atâta sumedenie de copii la un loc, și toți acești copii, pe care îi văzusem acum în aievea, ședeau tăcuți, nemișcați și cu ochii țintiți la învățător: îmi era ca și când maș fi întors din altă lume, și când maica mă întreba ceam văzut la școală, în uimirea mea nu știam săi spun altceva decât cam văzut pe Huțu lui Budulea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
viață slujirii lui Hristos și slujirii științei teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
început în Apus de Sfântul Ioan Cassian cu un secol înaintea sa. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei sale, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care i-a caracterizat viața, unit cu sobrietatea în purtări și cu dulceața contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice ale eruditului monah, Dionisie Exiguul, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a epocii sale și pentru posteritate, au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
217.000 lei Stalin și bomba atomică, David Holloway, 360 pag., 98.000 lei Colecția MEMORII Am purtat steaua galbenă, Inge Deutschkron, 228 pag., 199.000 lei Am vrut unitatea Germaniei, Helmut Kohl, 312 pag., 173.000 lei Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga, 376 pag., 96.000 lei Jurnal politic -vol. 1, Ioan Hudiță, 360 pag., 183.000 lei Jurnal politic vol. 2, Ioan Hudiță, 296 pag., 109.000 lei Jurnal politic vol. 3, Ioan Hudiță, 232 pag, 155.000 lei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
culori. Probabil că într-un an școlar profesorul Brăescu, la nevoie, a ținut și un curs de anatomie. Dar profesorul și doctorul atât de conștiincios, energic, muncitor și respectat, în ultimul timp al vieții sale, devenea din ce în ce mai trist și mai tăcut. Își îndeplinea cu aceeași râvnă îndatoririle, dar mergea mai încet, era preocupat de gânduri pe care nu le exterioriza, vorbea foarte puțin, ceea ce îi făcea pe cei care l-au cunoscut să creadă că era suferind. Într-o zi un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea Zeletinului. Prefera Galbenii și nu Burdusacii natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade pradă unei adânci tristeți. Tresare la gândul că va fi otrăvit și nu-și ascunde, față de ai săi, această teamă. Se plimba prin grădini, citea în casă și tresărea la cel mai slab zgomot care i
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care se creează prin presa română, ce se lasă a fi târâtă prea departe." Limpede. Rusia simțea că singurul opozant față de pretențiile ei prădătoare este presa, nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul, mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură. Acest adversar, în loc să se astâmpere la replicile de felul celor din oficiosul petersburghez, dimpotrivă, se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne trebuie, cum spunea Plotin, "o altă vedere", de fapt o întreagă schimbare de Sine, produsă prin renunțarea la sclavia simțurilor și așteptarea tăcută a ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern. A contempla (theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fără de cale. Realitatea este conștiință pură. Vital e că ne este accesibilă, de fapt esența noastră este conștiință pură. Din ea izvorăște totul. Ajungi să-i cunoști proprietățile pe măsură ce avansezi pe calea ta. Marile tradiții de înțelepciune spun că este tăcută și pașnică, autonomă, dinamică, autoorganizată, spontană, extatică, știutoare și că are un potențial infinit. Nu voi repeta greșeala limitării încercînd să defi nesc sufletul. Las asta la latitudinea fiecăruia. Voi spune doar, ca în Bhagavad-Gita, că întregul univers este pătruns
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
furnicile trebăluiesc. Din ciornoziom își trag seva holde de grâu cu spic încărcat. Însângerate de maci, unduiesc ca niște valuri aurii sub adierea vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ș. a. EVAoluția va cuprinde planeta. Femeile vor deveni o forță economică și executivă remarcabilă. Cum profețea Noica: un nou matriarhat. Macho a murit și odată cu el decade și modelul de capitalism financiar, hiper-masculin, în permanentă căutare de risc. Acest transfer tăcut, dar monumental, răsturnare de putere între sexe, e legat și de descoperirile amintite din genetică, dar și de rezistența biologică și capacitatea de adaptare mult mai bună a femeilor, care au și o speranță de viață semnificativ mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pădure", "umbla cu șerchii în sîn, dar mai cu seamă făcea cîntece și băsnea tare cu dor... pînă ce a venit vremea de s-a înstrăinat de aste meleaguri... Atunci rareori mai dădea pe-acasă... Iar cînd venea, părea istovit, tăcut și îngîndurat..."59 Cu atîtea amănunte așa de variate, autorul vrea să ne lase impresia că Dumitru Leancă copilărise cu Eminescu, însă registrul de stare civilă și de astă dată ne precizează că acest bîtrîn nu se născuse mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]