5,219 matches
-
Prin această concluzie, soluția stoică se remarcă drept un moment fundamental din evoluția concepțiilor filosofice despre libertate. II.1.2. Conceptul de libertate în filosofia Evului Mediu Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu, teologii creștini trebuiau să răspundă la întrebarea: mai poate omul să fie liber? Mai multe argumente pledau în favoarea unui răspuns negativ la această întrebare. În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul propriului destin. În
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
devastatoare pentru morala creștină. Dacă omul nu este liber, dacă acțiunile sale nu i se datorează, atunci el nu poartă responsabilitatea lor. În acest caz, amenințarea și promisiunea , sfatul și interdicția, răsplata și pedeapsa și-ar pierde utilitatea și sensul. Teologii creștini nu puteau să admită însă o asemenea consecință care anihila însuși sensul doctrinei, ” Omul este înzestrat cu liber arbitru ”, recunoaște Toma din Aquino. Un punct de pornire în justificarea răspunderii umane, îl constituie ideea, prezentă și la antici, că
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rezultatele faptelor omenești depind nu de autorii lor, ci de Dumnezeu. În condițiile afirmării unei asemenea atotputernicii divine, se ridică problema dacă însăși ideea de libertate umană mai are vreun sens. Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Teologii creștini trebuiau să răspundă la întrebarea: Mai poate omul să fie liber? În primul rând, într-un univers guvernat de divinitate, omul nu poate fi stăpânul propriului destin. În al doilea rând, însăși voința umană reprezintă o manifestare a acțiunii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
El se declara sceptic cu privire la afirmații despre ceea ce depășește orizontul experienței. Este evident însă că îi plăcea să discute critic argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu deoarece credea că mulți oameni instruiți sunt dispuși să ia în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
degrabă „un credincios fără măntuire” ce exteriorizează „mai curănd o credință fără religie” (S.B.): „Nu e deloc ușor să vorbești despre D-zeu, cănd nu ești nici credincios, nici ateu: și chiar asta e drama noastră, a tuturor, inclusiv a teologilor, că nu putem fi nici una, nici alta”. Prezența și demolarea lui D-zeu, dispun de același volum de indeterminare în textele autorului - D-zeu e loc al antinomiilor: binecuvăntare și blestem, nimic și tot... „eu trăiesc printre contradicții, care mă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
limitele proprii și de a nu fi reflectat asupra propriilor presupuneri. Este limpede că acest raționalism participă la susținerea credinței și că această credință se substituie în progresul istoric vechii escatologii. Oare "gânditorii liberi" nu sunt, după cum spunea Nietzsche, decât teologi care se ignoră? După două secole s-a format o "mitologie a Luminilor". Reconsiderarea acestei perioade, fără a o examina suficient, are valoarea unei trădări a exigenților celor dintâi filosofi ai acelui timp. Una din formele cele mai avansate ale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
umanismului creștin în secolul XX. O trilogie în 15 volume, concepută în anii 1950, care conține: estetică, Gloria sau Slava lui Dumnezeu (1961-1969); acțiunea lui Dumnezeu, Teodramatica (1973-1983); gîndirea lui Dumnezeu, Teologia (1985- 1986) este opera cea mai importantă a teologului elvețian. Opera sa se edifică pe ideea că toți oamenii trebuie să fie mîntuiți, mîntuire adusă oamenilor cînd Dumnezeu, întrupat în persoana Fiului, ia asupra Sa păcatele omului, coboară în iad pentru a vesti și aduce mîntuire oamenilor din toate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și se întoarce la Tatăl în dimineața Paștelui. Sintetic, aceasta este fapta bună a lui Dumnezeu la care oamenii au acces prin estetică, o pot trăi și imita în dramatică și o pot recunoaște ca temei al adevărului în logică. Teologul elvețian a pus bazele unei noi estetici catolice și, ce-i mai important pentru umanismul creștin, a propus principiul armoniei dintre literatură, muzică, filosofie și teologie. La urma urmelor, nu e deloc absurd să spunem că, dintre diversele tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Șase Zile, din 1967. 266 Ibidem. 267 Muhammed Imara, op. cît., p. 31. 268 Ibidem, pp. 29-30. 269 Codruța Cuceu, op. cît., p. 77. 270 Ibidem. 271 Ibidem. 272 Ibidem. 273 Moise Maimonide (1135-1204) a fost un filosof, medic și teolog evreu din Evul Mediu, născut în Spania (Andaluzia) și stabilit în Egipt; este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon. Opera să principala este Ghidul șovăielnicului, publicată în limba arabă (cca. 1190); în această lucrare Maimonide propunea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Chișinău, 1923; Istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament, ed. 4, Chișinău, 1925; Procesul și apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic, București, 1937. Repere bibliografice: Gh. Cunescu, Mitropolitul Gurie al Basarabiei - iubitor al cărții românești, „Telegraful român”, 1992, 45-48; Păcurariu, Dicț. teolog., 193-194; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 236. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
cultură, RL, 1992, 4; Liviu Grăsoiu, Bart. și Val sub oglinda cerului nostru duhovnicesc, VR, 1992, 5; Ioana Bot, Poetul, ca și preotul, TR, 1993, 17; Doina Curticăpeanu, Biblia comentată, ST, 1994, 4-5; Valeriu Anania, DRI, I, 16-25; Păcurariu, Dicț. teolog., 15-16; Micu, Scurtă ist., II, 360, IV, 34-37; Nicolae Oancea, Parabola lucanică în „Hoțul de mărgăritare”, TR, 1997, 24; Ghițulescu, Istoria, 128-132; Dicț. esențial, 26-28; Popa, Ist. lit., II, 954-955; Opriță, Anticipația, 149-159. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
în fapt, o atare distincție fiind prin definiție de neconceput în condițiile actualității pure a existenței divine" [Kolakowski, 1993:26]. Dumnezeu este totul, și virtualitate și actualitate; sau, în termenii lui Thoma de Aquino: "Deus est quodammodo omnia". Poziția înțeleptului teolog cu privire la cunoașterea răului de către Dumnezeu poate fi asumată în esența sa, căci: "Dumnezeu n-ar cunoaște la perfecție binele însuși dacă n-ar cunoaște și răul. De altfel, un lucru este cunoscut în măsura în care există. Ca urmare, rezultă că în măsura în care există
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
angajeze pe calea cunoașterii" [Portelli, 1993:86]. Să reamintim din nou în încheierea acestei dispute convingerea lui Leibniz că "răul moral a fost permis de Dumnezeu, căci fără de rău nu este nici virtute"; sau, așa cum se întreabă Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Ce viață și ce petrecere ar fi avut [omul] dacă s-ar fi păstrat nestricăcios și nemuritor, într-o lume nestricăcioasă, dacă ar fi trăit o viață fără de păcat și fără supărări, fără griji și fără osteneală?" [cf. Țuțea, 1992
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe, paterne, religioase, triviale, medicale etc. Totuși, respectînd scopul acestei lucrări, ar fi indicat să ne oprim aici cu clasificarea, avînd în vedere că am despicat destul firul în patru. Împărțirea inițială a minciunilor în binevoitoare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în politică acele sentimente care înfrumusețează și îmblînzesc societatea", iluzii care în Franța "aveau să fie dizolvate de acest nou imperiu al luminii și rațiunii". În ciuda atitudinii sale patriciene, Burke nu limitează aceste iluzii la un segment al societății, spre deosebire de teologul Reinhold Niebuhr (1932:221), care a adoptat, la un moment dat, o atitudine declarat elitistă, aformînd că proletariatul avea nevoie de "iluzii necesare" care să-l ajute să-și păstreze încrederea în idealurile revoluționare. Aceasta poate fi considerată o versiune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că pășește pe cărări deja bătute. Studiul meu pe același subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști și alții, fără a cădea de acord. Lucrările sociologilor sînt direcționate mai explicit spre ajungerea la un consens, însă, pînă în prezent, studiile lor nu au adus nimic nou și au folosit doar extinderii limitelor ignoranței noastre. Poate primul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Deuteronom, 5:9]. Dinstincția semantică dintre "zelos" și "gelos" permite o receptare total opusă a afirmației biblice, din care conotațiile ideologice cu siguranță că nu lipsesc. Fără a mai comenta aceste gen de "pervertire semantică", formulăm concluzia că doar un teolog care cunoaște bine limba ebraică poate descoperi o parte din sensurile ascunse ale Bibliei; deși, și o atare lectură ar fi marcată, de la bun început, de pervertirea sensurilor originare pe care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să distrugă mai puțin omenia decât discursurile ticluite ale unora, stăpâni peste multe bogății care, după ce că le-au dobândit prin război, le mai și speculează». CALEA REGALĂ Așa cum ne amintește teologul Joseph Metz, în istoria Bisericii s-a creat un derapaj - poate ar fi mai nimerit să spunem o alunecare - astfel încât «Creștinismul, dintr-o religie deosebit de sensibilă în fața durerii, s-a transformat într-o religie interesată mai mult de păcate». Probabil
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în lumea întreagă, numeroase premii la juriile festivalurilor internaționale și a obținut recenzii entuziaste, în primul rând în câteva ziare așa-zis „laice”, care nu pot fi, desigur, acuzate de pactizare cu și favorizare a lumii catolice». Despre acest film, teologul Pierangelo Squeri scria: Aici suntem la limita creștinismului... o ușoară izbitură, și creștinismul dispare». Acest eveniment cinematografic este un eveniment emblematic și, pe bună dreptate, izolat, însă poate fi considerat precum vârful unui «iceberg de atracție» fața de monahism. Este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a ales, ca poet, pseudonimul Teoctist Șoimul. Repere bibliografice: Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, București, 1916, 129-139; Loghin, Ist. lit. Bucov., 22, 26-27; I. Zugrav, Un ierarh cărturar: Teoctist Blajevici, MM, 1970, 3-6; Dicț. lit. 1900, 105; Păcurariu, Dicț. teolog., 50. A.Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
nu prea este de mirare că, pe toate meridianele, oamenii au căutat să ajungă la adevărurile ascunse dincolo de percepția obișnuită. Ei au formulat ipoteze asupra energiilor care conduc lumea și au încercat adesea să facă vizibil invizibilul. Gânditorii occidentali (inclusiv teologii și artiștii) nu dețin, în mod evident, monopolul conceptelor de energie, forță, voință, suflet, elan vital, suflul vieții etc. Ei nu dețin monopolul metafizicii, nu doar în sensul cercetării cauzelor ascunse dincolo de percepțiile imediate, ci în sensul mai disciplinar al
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Nici cel comunist, nici un altul. Așa este. Ceea ce nu înseamnă că nu ne aflăm în față unei evidente deformații. Sau mai bine spus a unei lipse de priză la realitate. Căci răul există vrem, nu vrem în lume. Zeci de teologi și filozofi iluștri i-au recunoscut existența. Noica nu-l percepe totuși, nu-l recunoaște, nu-l realizează, mai ales. Este cea mai bună dovadă că ne aflăm în fața unui esprit faux. Definiția lui Al. Paleologu (din Despărțirea de Noica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
găzduiește Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași (fig. 46av) cât și efigia celui al cărui nume îl poartă instituția de învățământ teologic universitar. Medalia este realizată la centenarul nașterii academicianului Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai de seamă teologi și gânditori creștini din lume, profesor de teologie și dogmatist (fig. 46rv). Medalia și placheta din figurile 47 și 48 unifață, prin imagini simbol specifice domeniului de activitate, marchează împlinirea unei jumătăți de secol de la înființarea Facultății de Educație Fizică
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Scarlat, Ist. poeziei, I, 85-93; Manolescu, Istoria, I, 13-18; Mazilu, Recitind, I, 370-375, 407-415, II, 34-39, 56-58, 67-69, 113-115, 121-123, 148-152, 209-216, 451-453, 483-484; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996, 58-64, 207-210, 255-258; Păcurariu, Dicț. teolog., 148-150; N. A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii românești, Iași, 1997; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 1-89; Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Dosoftei, București, 1997; Sorohan, Introducere, 320-331; Perian, Pagini, 11-29; Dicț. esențial, 264-266
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]