5,413 matches
-
de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau la treburi, însă nu în starea de dinainte, ci mișcat interior, cuprins de o emoție inefabilă. *Două zile - trei scrisori. Le transcriu aci pe cele de ieri: sînt portretul unei „sensibilități” și arată cum se naște, la 11 ani, teribilă, „nefericirea”. Sînt, poate, și un document despre viitoare vulnerabilități. Dărmănești, 18 iunie 1979 Mamă și tată, Astăzi, cea de-a doua zi pe care o petrec în tabără este la fel de plictisitoare ca și prima. Ni s-a dat mîncare (începînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
erau pe vremuri. Bolnav, nu se mai despărțea de ele.” Stric, oare, efectul frazei dacă adaug că zahărul provenea de la Fabrica „Danubiana” din Roman? *„Scrisul meu nu este trotuarul credințelor la modă și al ideilor en vogue”, afirma Léon Bloy, teribilul pamfletar, atunci cînd principiile păreau a-i fi puse în discuție sau negate. Mă agăț de vorbele sale ori de cîte ori simt că propriile-mi principii, intransigente în marginile adevărului, sînt comentate defavorabil, respinse ca inoportune, declarate „sinucigașe”. *21
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În vecini hămăiau întruna cîinii. M-a cuprins o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază, în absența ofițerului supraveghetor, aflați încă în starea de surescitare, am povestit unii altora experiența teribilă a primei gărzi de noapte. Deși, acum, cîțiva încercau să braveze, tuturor le fusese frică. Aflat în plin cîmp, prietenul meu Samoilă a tras în cumpăna de la fîntînă, a cărei umbră se întindea amenințătoare spre dînsul. De la „contrarevoluția” din Ungaria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Resimte ca pe o impostură faptul că a fost privilegiat, administrîndu-i-se medicamente de import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil moralist în cușca unor rubrici de gazetă județeană! Ros de nemulțumiri, se agită mereu. Dacă s-ar putea, ar vrea să-i conștientizeze pe toți de pericolele în care trăim, de „moartea în rate” pe care ne-o administrează cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trag linie, barem un „portret” ca acela făcut de Sainte-Beuve lui Bernardin de Saint-Pierre, niște „reflecții” calme, limpezi, adînci ca ale lui Thibaudet în „Linia vieții” sau „Cititorul de romane” (titluri care-mi vin acum în minte), o „figurină” perfidă, teribilă, ca aceea compusă de E. Lovinescu lui Radu Cosmin. În fine, aș fi cum nu se poate mai fericit să am într-o zi, rămînînd totuși eu însumi, cu subiectele mele, siguranța aserțiunilor lui G. Călinescu de la începutul (ca să dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în viață. Timpul consumat cu altceva decît iubirea li se pare, acum, iremediabil pierdut; o eroare. * La capătul unei ședințe în care puteam să și plesnesc de cîteva ori, din cauza multelor enervări, se concede că sînt „corespunzător” ca redactor. Ce teribilă ofensă, după douăzeci și cinci de ani de muncă! *Mai bine de o oră, Marin Cosmescu-Delasabar mi-a vorbit (într-un fel mai animat, care m-a făcut să uit pisălogelile lui de altădată) despre una din „cauzele pierdute”: încercarea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dimitriu. Ovidiu Ionescu 8 (București, 18.10.1975) Mult Stimate Domnule Dimitriu, S-a scurs mai bine de o lună de la Întoarcerea din concediu și parcă tot ce am văzut și trăit În cele două săptămâni de neuitat Într-o teribilă „cursă” contra cronometru pe minunatele plaiuri moldovene, pe care le cunoșteam pentru prima oară, mi se pare a fi un vis de neuitat. Nu este câtuși de puțin o exagerare, dar nu credeam că pot exista colțuri de țară care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor, Însă mă Îndoiesc că pot servi o persoană atât de teribilă din toate punctele de vedere cum e Doamna A., și știu că nu am mai avut și nu voi avea altceva de oferit decât o mapă de schițe, de studii, dintre care două-trei poate că prezintă oarecare interes.” Urma o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
București 14 septembrie 1975 Iubite Domnule Norman Manea, Am primit telegrama Doamnei și a Dumneavoastră, din Costinești, și vă rog să primiți mulțumirile mele și aceleași urări de viață lungă, sănătate și fericire. Apoi am aflat de la Doamna Dina Georgescu teribila Întâmplare și vreau să vă spun că, În afara satisfacției că v-ați restabilit, m-am și gândit mult la coincidența că și mie, cu puțin Înainte de a veni Dumneavoastră În Costinești, această localitate mi-a fost neprietenoasă - nu prin tigrul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor, Însă mă Îndoiesc că pot servi o persoană atât de teribilă din toate punctele de vedere cum e Doamna A., și știu că nu am avut și nu voi avea niciodată altceva de oferit decât o mapă de schițe, de studii, dintre care două-trei poate că prezintă oarecare interes. Prețios, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
facem amândoi parte. Al oricărei generații, de fapt, ar fi să adăugăm. Exploziile conflictuale ale modernității au avertizat recent asupra primejdiilor unei globale Apocalipse. Performanțele științifice și tehnice ale contemporaneității par În acest context, ca și În situații precedente, complice teribilelor dezarticulări. Cât despre literatură, ea fusese deja evacuată de câteva decenii spre spectacolul de larg consum și chemată, sub reflectoarele pieței planetare, doar să aureoleze și ea, ca ingredient pitoresc, reclama momentului. Virgil Duda a stat În fața adversităților noi, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat, În timp, efectul traumatic. Printre altele, am părăsit nu doar bibliotecile și librăriile bucureștene, ci și cărțile adunate, cu sârg și drag, În propria bibliotecă. Plecarea m-a deposedat și de numeroase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Scriitorilor e În pragul falimentului, editurile - ce să mai spun! Hârtia e așa de scumpă, Încât cartea devine un lux de care cei mai mulți sunt siliți să se dispenseze. Perspectivele sunt din cele mai sumbre. M-am Întors așadar cu o teribilă amărăciune, care s-a transformat apoi Într-o adevărată criză depresivă. Nu mi-am revenit Încă. Încerc să-mi regăsesc micul, fragilul echilibru de acum un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai tragică decât Paul a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici susceptibilitatea sa, iar opțiunile sale conjuncturale depășeau, nu o dată, principiile. La fel, simpatiile literare, rapidele schimbări de umoare, energia teribilă a intrigii și invectivei. For ever de stânga, ca atâția alții, În felul de a gândi realitatea, nu și În felul de a o scrie. În pofida aparențelor frivole și a contradicțiilor fertile sau nu, a re-lecturilor anuale din Proust și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care ne obligă să fim doar ceea ce suntem, fără să putem răsturna premisele. Cu cât devenim conștienți de această funciară precaritate, aspirând la alteritate și, prin extindere, la totalitate se agravează și acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare („eu nu sunt decât eu”, chiar când sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de Europa. Fireasca oboseală care ar fi trebuit să marcheze memoria oricărui european dispus să recapituleze, În acel moment, tragediile veacului În curs de expiere, inevitabilul scepticism față de cel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de reflecțiile proustiene despre frumusețe și adevăr decât narațiunea sumară și stupefiantă În care reacția umană față de insecta În care se transformă Gregor Samsa pare mai cumplită decât metamorfoza Însăși. Tonul alb, neutru, astfel Încă mai terifiant, ca și conținutul teribil fac textul kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În orice altceva și a făcut ca această radicală mutație să ni se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a-și apropia literar Holocaustul. O carte care nu cu Holocaustul se ocupă, Însă. La Întrebarea mea din 1999 de ce nu a fost preocupat, ca scriitor, de această temă, Bellow a răspuns că a fost extrem de preocupat, ca om, de teribila tragedie, dar nu i-a găsit, ca scriitor, o soluție literară. La insistența mea, a confirmat: „Da, ai dreptate. Poate, nici nu este o temă literară”. „Roman cu cheie?”, se Întreba Cynthia Ozick În excelenta ei recenzie din The New
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmă, primisem un telefon alarmat de la el, În care Îmi vorbea, precipitat, cum nu Îi era felul, despre tumoarea care i se descoperise. Nu fusese singurul semn de Încredere și afecțiune pe care mi-l dăduse În acele zile de teribilă Însingurare. Somația inevitabilului era o primă citație. Curând după aceea, telefonul sunase din nou. Mă conjura să păstrez secretul, asigurându-mă că doctorii pe care i-a consultat ulterior au convenit că la vârsta sa procesul ar putea să fie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o călătorie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pourqoi” și „pour qui” ba le mai scria și pe vagoanele de tren ca să circule prin toată Franța. Odată cu înfrângerea Franței, pe continent toate alianțele României cădeau „ca niște castele de carton” așa cum prevăzuse profetic Căpitanul și rămâneam singuri în fața teribilei mașini de război germane. Pe de altă parte Tomici, care asculta comunicatele își dădea seama că misiunea noastră este foarte grea, căci în noua situație creeată de ofensiva germană, paza frontierei de apus se triplase. Dar era conștient că este
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a sinucigașilor, din comunitatea creștină, pentru că omul face un astfel de gest, numai împins de diavol și astfel devine satanizat. Deci, dragul meu, fii liniștit și mulțumitor proniei divine, că ai fost ajutat să suporți și să treci prin această teribilă încercare.” Vocea blândă și fermă a lui Nea Pătru suna ca un oracol și s-a așternut ca un ulei sfințit pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. în celulă se lăsă o liniște fecundă pentru mult timp”. De aceea ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vedea paginile 118 - 119) . C.M.Spiridon Pag. 189 - “Mai bine pregătite., vigilente la fiecare pas, forțele de represiune au reușit să suprime orice început de revoltă . Singurul lucru pe care l.- am simțit cu toții atunci, A FOST ACELA AL SPAIMEI TERIBILE PE CARE LE-AM PROVOCAT-O NOI, CEI CU MÂINILE GOALE ! (Nu chiar goale domnule ; cu un țap de bere, dacă nu e cu supărare.) Nu ne bazam decât pe RECEPTIVITATEA UNEI MASE IMENSE A POPULAȚIEI , ceea ce s-a și
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]