5,076 matches
-
pare prea puțin credibil ca istoria și eternitatea să se întîlnească undeva, la capătul istoriei, precum două paralele care ar putea converge într-un punct aflat la infinit. Modernitatea clasică a decuplat orizontala istoriei de la transcendentul religios. Utopiile de tip totalitar, care au pretins să realizeze eschatonul în istorie, s-au dovedit criminale. Corelate, aceste două fapte au dus, în modernitatea tîrzie, la eliberarea transcendenței de continuitatea ei cu istoria. Așa stînd lucrurile, nu avem oare șanse să devenim mai disponibili
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și responsabilitatea actului-în-istorie ar fi atunci cuprinse într-o dublă mișcare, o mișcare în cruce. înlănțuirea și înaintarea actelor umanității pe orizontala istoriei ar constitui aspectul vizibil, exterior, ideologic al istoriei, el colorează în roz milenarismele dispărute, fie ele chiar totalitare. într-o recenzie la volumele lui Jean Delumeau privind istoria occidentală a milenarismului, J.-M. Sallman pretinde : astăzi, pericolul vine mai curînd din opera de deconstrucție întreprinsă de intelectualii occidentali ai secolului XX, care i-a privat pe indivizi de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creatoare a Duhului. Pentru André Scrima, acest beneficiu al diversității e garantat de textul biblic. în lumile vechi, ca și în vremea noastră, opțiunea pentru modelul monopolist sau, dimpotrivă, pluralist de gîndire se leagă strîns de adeziunea la un model totalitar sau, dimpotrivă, pluralist de societate. A considera că adevărul absolut poate fi formulat fără rest într-o dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de a avea influență publică, pe de alta. Dacă aceasta din urmă precumpănește, intelectualul poate fi ispitit să-și dorească monopolul asupra cuvîntului și, în fond, asupra adevărului. Iar prețul constă în înregimentarea ideologică, în curtarea și slujirea unei puteri totalitare. Subiectul uman : centru sau perspectivă? Spectacolul diversității ocupă scena minților și a societăților noastre. Dincolo de atenția spirituală, culturală ori savantă de care se bucură, diversitatea a devenit cuvînt de ordine, ideologie, drapel. Așa cum remarca Marcel Gauchet, în democrațiile tîrziu moderne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
capacitățile umane orientate, de la rațiune în jos, spre exterior : spre univers, istorie, societate, față de care interiorul uman rămîne doar locul unde se elaborează reprezentările celor trei. Mai mult, pînă în modernitatea tîrzie, tradițiile nu au avut niciodată experiența unei lumi totalitare, unde omul poate deveni număr impersonal într-un colectiv, unitate cenușie într-un proiect istoric care nu îi aparține, element anonim al unei mașini sociale fără transcendență. Secolul XX a avut din plin aceste experiențe. Iată de ce, probabil, tema omului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un efort de articulare a opuselor. Există, în modernitatea tîrzie, destul exercițiu public al polarelor în tensiune, iar soluțiile de armonizare nu au, din principiu, caracter definitiv și omogenizant. Modernitatea tîrzie nu mai acceptă obiectivări ale unității (stat, partid, ideologie totalitară) care să anuleze ori să-și subsumeze contrariile în tensiune. Religia însăși nu mai adoptă un chip public înglobant, ci un chip polarizat : de prezență în societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o conștiință atentă la sugestiile simbolice ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem lua perindarea pestriță, în ansamblul ei, drept material simbolic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o instanță discreționară, care strivea individul. Ororile celor două regimuri totalitare au ilustrat din plin iluzia și pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
așadar pe mărginirea lor reciprocă. Desigur, în rafinata mecanică politică a lui Montesquieu, moderația nu se obținea prin consimțămîntul actorilor sociali, ci rezulta dintr-o necesitate impusă de jocul acțiunilor și al reacțiunilor forței divizate. Dar, mai ales după experiențele totalitare, atît guvernanții, cît și societatea civilă au interiorizat principiul moderației, l-au acceptat ca pe un dat inevitabil al existenței împreună. Indivizii și instituțiile societății liberale se definesc prin refuzul comun al puterii nelimitate. în expresia lui H.-R. Patapievici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individuale în regimurile constituțional pluraliste. Libertatea personală nu e asigurată decît dacă toți actorii sociali consimt să fie egali în fața legii, așadar în fața limitelor puse de ea, care formalizează public egalitatea în restrîngerea voluntară a forței. Ceea ce deosebește mișcările fundamentaliste totalitare de fundamentalismele religioase occidentale este tocmai atitudinea față de exercitarea forței. Fundamentaliștii islamici, ca și Mișcarea Legionară din România interbelică invocă sau invocau idealuri religioase pentru a legitima doar în beneficiu propriu folosirea discreționară, teroristă, a forței. Ei își arogă sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
propaganda directă, explicită, pe care unul dintre autorii acestei cărți, Ion Manolescu, o numește „comunism cultural”. Acesta, livrat sub forma unei culturi de consum pentru publicul larg, avea funcția de a acomoda masele cu directivismul oficial, de a îndulci tonul totalitar, de a induce o atitudine de toleranță reciprocă. Filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu comisari interbelici care luptă împotriva racilelor burgheze și descoperă valoarea morală a viitorilor oameni noi, dar și giganticele manifestări și festivaluri, tip „Cenaclul Flacăra” sau „Floarea din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care prezintă diferențele dintre comunicările caracteristice celor două paradigme sociale. Schimbarea de regim, caracterizată prin trecerea de la o paradigmă la alta, a adus schimbări și în domeniul comunicării sociale. Astfel, autorul face o comparație între caracteristicile comunicării în societățile comuniste totalitare și în cele democratice și recomandă ca teme de cercetare „defectele” comunicării publice (înțelegând prin acestea comunicările publice care contrazic regurile de joc ale democrației). Prezintă apoi un tip al acesteia, a cărei principală caracteristică este provocarea confruntării în acele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Piesele i se reprezintă pe scenele din Cluj-Napoca, Bacău, Satu Mare, Oradea ș.a. (Sentință pentru martori, 1976, Anotimpul speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută să radiografieze adevărata față a realității din țara unui regim totalitar, abrutizant, piesele fiind considerate în epocă adevărate „îndrăzneli”, din punct de vedere politic. Incomodă pentru autorități, dramaturgia lui era apreciată însă de un public ce-și regăsea în replicile personajelor propriile reacții de nemulțumire. În același timp, critica dramatică îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
ca o etapă de apropiere de o economie de piață matură, respectiv unul de tranziție ale cărui procese reale ale transformărilor sistemice au fost amânate și întârziate în fapt (dacă luăm ca exemplu viteza reformelor din state cu același trecut totalitar). Modelul economic actual ridică, însă, în mod constant problema corectitudinii și eficienței asocierii, sau a parteneriatului real care ar fi trebuit să existe între sistemul de actori ai pieței, în sensul de entități cu caracter lucrativ și administratorul macroeconomic, în
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
în alte discipline umaniste. O mențiune aparte se cuvine pentru istoriografie, domeniu adînc alterat de intruziunile politicului. Unele studii ne previn deja asupra fluctuației specifice a adevărului sub dictatură, ca și asupra miturilor puse în circulație pentru a sprijini discursul totalitar 52. Limpeziri însemnate în definirea ținutei ancilare a istoriografiei sub regimul comunist s-au produs mai cu seamă după abolirea acestuia, prin analize secvențiale 53, dar și în cîteva abordări mai ample 54, cea mai cuprinzătoare fiind Istorie și mit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
există omul, în sens generic; există rușii, germanii, englezii"219... Ceea ce-i mai greu de crezut e că viziunea deschisă a naționalității civice s-a lovit de o lipsă de înțelegere pe fondul căreia se vor crea mai tîrziu ideologiile totalitare. În 1817 deja, asociațiile studențești din Wartburg vor celebra tricentenarul Reformei arzînd Codul civil considerat simbol al malignității insidioase a națiunii politice în stil francez. În anii 1890 este în vogă teza superiorității ariene a lui Chamberlain, înregistrînd un succes
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politice reale a membrilor fiecărei federații prin concesionarea de facilități culturale, administrative și econo-mice. Acestea au consolidat cadrul material al statelor potențial capabile, astfe încît, dacă ocazia s-ar fi ivit acestea să poată acționa împotriva apăsătoarei tutele a aparatului totalitar adoptînd soluția separatismului. Utilizarea fibrei naționaliste constituie de altfel și rețeta folosită de Stalin. După epurările din 1936-1937, cînd serviciile secrete sovietice au întîmpinat unele dificultăți în recrutarea agenților în străinătate, s-au orientat către rușii albi aflați în exil
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Însăși Biserica catolică se implică. În 1936, papa Pius XI condamnă idolatria națiunii, așa cum o profesa l'Action française. În 1931 și 1937, în broșurile sale Non abbiamo bisogno și Mit brennender Sorge, el respinge frenezia naționalistă a noilor regimuri totalitare, italian și german. Din nefericire, încă de la începutul anilor 1930 devine tot mai clar faptul că speranțele de reconciliere europeană au pălit prea repede pentru ca dogmele pontificale sau confidențialele efuziunii franco-germane să le mai poată înviora. Un resentiment naționalist, mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
maniera lui Renan le este cu totul străină. Dincolo de aceasta, fapt la care Herder nu se gîndise nicidecum, această impunere creează pentru fiecare obligația de a se dizolva în comunitatea semenilor cu scopul de a participa la împliniea totală sau totalitară a destinului acesteia. Naționalismul și totalitarismul se confundă, puterea totalitară fiind pentru Benito Mussolini "democrația organizată, concentrată, autoritară, sprijinindu-se pe o bază națională".362 Nazismul n-a folosit niciodată cuvîntul "totalitar"363, dar ceea ce contează este faptul că i-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt la care Herder nu se gîndise nicidecum, această impunere creează pentru fiecare obligația de a se dizolva în comunitatea semenilor cu scopul de a participa la împliniea totală sau totalitară a destinului acesteia. Naționalismul și totalitarismul se confundă, puterea totalitară fiind pentru Benito Mussolini "democrația organizată, concentrată, autoritară, sprijinindu-se pe o bază națională".362 Nazismul n-a folosit niciodată cuvîntul "totalitar"363, dar ceea ce contează este faptul că i-a ilustrat realitatea pînă la pa-roxism, în special în ceea ce privește conceperea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
scopul de a participa la împliniea totală sau totalitară a destinului acesteia. Naționalismul și totalitarismul se confundă, puterea totalitară fiind pentru Benito Mussolini "democrația organizată, concentrată, autoritară, sprijinindu-se pe o bază națională".362 Nazismul n-a folosit niciodată cuvîntul "totalitar"363, dar ceea ce contează este faptul că i-a ilustrat realitatea pînă la pa-roxism, în special în ceea ce privește conceperea naționalismului de care acesta se leagă. Ideologia nazistă preferă în locul cuvîntului națiune pe acela de popor sau Volk. În frazeologia sa totul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor apropia atunci de partidul comunist, în același timp în care, la cealaltă extremitate a spectrului ideologic, Louis-Ferdinand Céline va alege drumul ce-l va conduce prin salturi repetate ale populismului anarhist la raliere cu internaționala opusă, cea a antisemitismului totalitar. Breton, Aragon și Céline se situează astfel în postura precursorilor unei reformulări radicale a alegeanțelor politice. Internaționalismul european al Republicii filozofilor cedase locul, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, unei sinuozități a intelectualilor în legătură cu unele alegeanțe din ce în ce mai antagoniste. După această
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de o ambivalență a sentimentelor și a discursului față de cei din Est nu schimbă lucrurile. Vest-europenii consideră societățile din Est drept niște etnii cu moravuri inacceptabile. Dar, pe de altă parte își pun și problema integrării acestor supraviețuitori ai tiraniei totalitare în marea familie europeană, cu condiția ca în prea-labil aceștia să se debaraseze de unele apucături tribale detestabile. Faptul atrage după sine o ierarhizare arbitrară legată, nu atît de comportamentul lor efectiv, cît de unele categorii prestabilite încă de la mijlocul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
9-11/1941 că este editată ca „organ al ziariștilor români din Transilvania”. În presa naționalistă din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial, publicația se manifestă ca una dintre promotoarele cele mai consecvente și mai radicale ale ideologiei totalitare, antidemocratice și rasiste. În articolul-program Ce vrem! este anunțată intenția de a contribui la „strivirea tuturor agenților dizolvanți și parazitari” din societate și la „ridicarea la suprafață și punerea în valoare a tuturor energiilor vii ale neamului”. Ulterior naționalismul fervent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
cele mai spectaculoase acțiuni În acei ani, dar În nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o chestiune (Încă) sensibilă pentru o Însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. În general toate confesiunile au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]