5,364 matches
-
zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vremea când vor ajunge dușmani crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu era același lucru, să și-i închipuie numai, de aceea îi rămânea totdeauna o senzație de gol, ca o curiozitate nesatisfăcută, pe care o purta cu ea oriunde ar fi fost. În acest gol trăia imaginea mamei ei. Deodată, tresări... Dangătul clopotului de la biserica din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii în pieptul ei rămâneau în urechi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se „împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o creangă, rupându
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui și simțea că este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine, adunând, în acest îndemn, toată dorința înfocată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poată demonstra de cât conformism e în stare. Antidot. Honore de Balzac în Muza departamentului: „Astfel este fără îndoială adevărata iubire, cuprinde toate felurile de a iubi: iubire din inimă, iubire intelectuală, iubire-pasiune, iubire-capriciu, iubire-atracție, după definițiile lui Beyle.” Iubirea! Tresar și azi gândindu-mă cu mare emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuptor îngrozitor nu putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug. Dacă un targuí cu apă puțină se deplasează și-și deplasează cămila, trebuie să existe un motiv foarte serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem, strigă. Țânțarii! Săriră în mașini și, de cum demarară, începură săse pălmuiască peste mâini și peste față, îndepărtându-se cu toată viteza permisă de terenul accidentat, ferindu-se pe cât posibil de zona mlăștinoasă. Apoi se despărțiră, luând-o fiecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu sunt. — Am vești proaste pentru tine, spuse tânărul cu părere de rău. Vin din nord... S-a răspândit vestea din trib în trib, din jaima în jaima... Soldații ți-au luat nevasta și copiii... Și pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar Liz m-a privit drept în ochi, mi-a citit dezamăgirea provocată de trupul său, care o cam luase la vale, și mi-a spus-o pe șleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă grăbesc. Stau pe îndelete de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu în vorbă, ca unul deștept ce eram. Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de mate? Despre asta e vorba? Rufa aceea de hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar când Marcel îmi zice Zetule, ori sunt găinile pe cale de dispariție, ori evreii pleacă pe rupte, de nu știu eu, îmi dau seama că Marcel a mirosit afacerea, mă dau la fund și nu mai trec prin Calea Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]