5,147 matches
-
rostesc următoarele cuvinte: "Allah mi-a dăruit-o. Să fie sănătoasă!" Dacă se năște o fată, părinții sunt mulțumiți, însă dacă este băiat bucuria este mult mai mare. În Dobrogea, exista chiar și un proverb care exprimă foarte bine concepția turcească potrivit căreia băiatul este cel care duce neamul și casa părintească mai departe: "Fata aparține altora însă băiatul aparține vetrei părintești." Vestea că s-a născut o fată nu e bine primită. Se așteaptă ca la a doua naștere să
Obiceiuri și tradiții la turci () [Corola-website/Science/329088_a_330417]
-
sală de mese acoperită de un tavan de sticlă, un loc de odihnă cu o cameră de citit și scris, o punte de promenadă acoperită, un fumoar decorat cu vitralii și, în cazul navei "Adriatic", bazin de înot și băi turcești. "Celtic" a fost prima din Cele Patru Mari, intrând în serviciu în 1901 și a fost prima navă care să depășească "Great Eastern" în tonaj. Cariera ei a fost marcată de câteva accidente. Transformată în crucișător auxiliar în timpul Primului Război Mondial, s-
Cele Patru Mari (nave) () [Corola-website/Science/329226_a_330555]
-
otomane și habsburgice, zona era cunoscută oficial pe plan internațional că "Sângeacul Novi Pazar", sangeac fiind echivalentul cuvântului district. În Șerbia medievală și în statul-națiune ulterior independent, regiunea era mai cunoscută cu numele "Raška". "Sandžak" este transcripția slavica a cuvântului turcesc "sancak", literalmente însemnând „drapel” sau „drapel național” fiind folosit ca un termen pentru a reprezenta „provincia” sau „districtul”. Sandžak se întinde de la granița cu Bosnia și Herțegovina până la Kosovo pe o arie de 8.403 km². Șase municipii din Sandžak
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
Süriyä în Siria, în 1865, Al-Zaurä’ în Irak, în 1869, Sân‘a în 1879, Al-Maghreb, Al-Gazette în Sudan, în 1899 și Al-Hijäz în 1908. În evoluția să, presa a trecut prin numeroase etape, fiind influențată de diferitele autorități de ocupație, turcești, franceze, britanice sau italiene care au încercat să promoveze politică lor și să mențină legătură cu populațiile locale. A aparut însă foarte repede presă naționalistă care a apărat valorile tradiționale ceea ce a avut un rol determinant în istoria națională a
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
de circulație. El este tipic pentru stilul istoric numit "nstil" (stilul Ringstraße) din anii 1860-1890. Strada a fost construită pentru a înlocui zidurile orașului, care au fost construite în timpul secolului al XIII-lea și consolidate ca urmare a primului asediu turcesc din 1529. În 1850, "Vorstädte" (astăzi districtele II - IX) a fost încorporat în oraș, ceea ce a făcut ca zidurile orașului să devină un simplu impediment pentru trafic. În 1857, împăratul Franz Joseph I al Austriei a promulgat decretul "Este voia
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
de armatele Imperiului Rus. La 15/27 decembrie 1806, țarul Alexandru Inumește pe fostul domn al Țării Românești, Constantin Ipsilanti, în calitate de domn unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Episcopia Hotinului era practic din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
între Heldenplatz și Wiener Ringstraße (Burgring) și cunoscută și sub numele de Heldentor. Vechea poartă a castelului a fost construită în 1660 ca parte a fortificațiilor Vienei și a avut un rol defensiv important în timpul celui de-al doilea asediu turcesc asupra Vienei din 1683. În timpul războiului celei de-a cincea coaliții, în anul 1809, ea a fost - ca și alte părți și fortificații ale orașului - atacată de soldații lui Napoleon, devenind evident faptul că fortificațiile orașului și-au pierdut valoarea
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
în cea mai mare parte cu specii de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), păducel ("Craraegus monogyna") sau vișin turcesc ("Prunus mahaleb"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: drob ("Chamaectysus albuș" și "Chamaectysus ratisboensis"), crăpușnic ("Cirisum furiens"), luminoasă ("Clamatis recta"), salvie ("Salvia amplexicaulis"), milițea roșie ("Silene armeria"), o orhidee din specia "Spiranthes spiralis", untul-vacii ("Orchis mario
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
(în sârbă/croată: "Mahmud-paša Anđelović", chirilic: Махмуд-паша Анђеловић, ; 1420-1474) a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în 1456-1468 și din nou în 1472-1474, scriind poeme persane și turcești sub pseudonimul Adni. El a fost un descendent al bizantinilor Angeloi și s-a nascut creștin, dar a fost răpit pe când era copil de sultan potrivit practicii "devșirme" și crescut că musulman la Edirne. Militar capabil, el a fost căsătorit
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
Augustin. Manuscrisul Milenei ajunge prin Manu în posesia actorului Edgar, care colabora în secret cu Securitatea. Planul de a pleca la Paris cade astfel, cei doi fug într-o localitate de pe malul mării, unde Yan vorbește cu căpitanul unui vas turcesc pentru a o scoate clandestin pe Milena din țară. Manu se duce să-și caute iubita pe malul mării și o găsește, făcând apoi dragoste cu ea. În acea seară, căsuța este înconjurată de securitate, iar în schimbul de focuri Yan
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan (), (n. 1506 - d. 15 aprilie 1558) a fost concubină, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
plus, ambele mișcări s-au manifestat împotriva idei de ruptură totală cu Imperiul Otoman: Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī a continuat să-l perceapă drept sediul califatului, iar partizanii cei mai hotărâți ai ideii arabe, în ciuda criticilor aduse absolutismului sultanilor și hegemoniei turcești, nu luau în calcul posibilitatea secesiunii. Nășīf al-Yăziğī (1800-1871) este considerat urmaș al tradiției umaniste a culturii arabe clasice. El a aparținut unei familii înstărite de origine siriană, care s-a așezat într-un sat din apropiere de Beirut, unde
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
a Unirii. Cu cele cinci incinte ale ei, din care trei prevăzute cu bastioane, cu mulțimea de tunuri care o apărau, în 1809 ofițerul rus de origine franceză Langeron le apreciază la aproape 200, dispuse în baterii construite după sistemul turcesc, cetatea Brăila avea un aspect falnic, impunător; bine apărată și bine aprovizionată, ea putea rezista și unui asediu îndelungat. Orașul se întindea în stânga cetății, cum priveai de pe Dunăre. El era, după părerea aceluiași Langeron: „mare și mai bine construit decât
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
avea un aspect falnic, impunător; bine apărată și bine aprovizionată, ea putea rezista și unui asediu îndelungat. Orașul se întindea în stânga cetății, cum priveai de pe Dunăre. El era, după părerea aceluiași Langeron: „mare și mai bine construit decât celelalte orașe turcești”. Se găsesc aici, adaugă el: „o mare mulțime de case spațioase și agreabile vederii”. O sumă dintre aceste case erau acoperite acum cu olane gălbui, după obiceiul turcesc și aveau streșini late, ca să nu atingă nici ploaia, nici razele fierbinți
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
după părerea aceluiași Langeron: „mare și mai bine construit decât celelalte orașe turcești”. Se găsesc aici, adaugă el: „o mare mulțime de case spațioase și agreabile vederii”. O sumă dintre aceste case erau acoperite acum cu olane gălbui, după obiceiul turcesc și aveau streșini late, ca să nu atingă nici ploaia, nici razele fierbinți ale soarelui de vară, pereții scunzi. Se mai pot vedea și astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiției (între strada Călărași și faleza
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
singure s-a păstrat până astăzi, dar transformată în biserica ortodoxă: este biserica Sf. Arhangheli, din centrul orașului (în piața V. I. Lenin). De formă pătrată reproducând tipul mecetului mahomedan, ea a fost ridicată, probabil, în primii ani ai stăpânirii turcești și reparatș, restaurată ulterior. Prefacerea ei în biserică ortodoxa a avut loc îndată după reintrarea orașului sub stăpânirea românească 1829. Un mecet a existat și în cuprinsul cetății propriu-zise, adică în spațiul închis de a treia incintă: urmele lui nu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
economică. Tratatul de la Adrianopol(2/14 septembrie 1829) prin care se încheia războiul ruso - turc, prevedea, prin articolul V și prin actul deosebit privind Țara Românească și Moldova, act dezvoltător al numitului articol și partea integrantă a tratatului, ca cetațile turcești de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele din spre acest mal vor fi înapoiate Țării Românești, hotarul fața de Imperiul Otoman urmând a fi talvegul Dunării, adică linia de maxima adâncime a ei. În consecință, Brăila reveni, după o întrerupere
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, și anume acelora care ofera prețurile cele mai bune. De acum se termină monopolul turcesc, obligația de a aproviziona Imperiul otoman, în special capitala și armata lui. Rezultatul acestei mișcări comerciale este dezvoltarea tot mai accentuată a portului și a orașului Brăila. Acest lucru este observat și de străini: consulul francez Minaut subliniază la 18
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ce făceau încălțamintea de rând iar o a patra Zidari. Dezvoltarea economică a Brăilei din perioada 1829-1848 a avut drept urmare o creștere de proporție a populației. La vechiul nucleu care după cum am arătat continuase să traiască în Brăila sub stăpânirea turcească s-au adăugat o serie întreagă de țărani români veniți din satele raialei, continuând un proces ce a avut loc necontenit în perioada 1540-1828. Catagrafiile ilustrează, de altfel, acest proces printre locuitorii din „mahalaua ot poarta cea mare, cei veniți
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
străini . Evenimentele politice esențiale din Brăila în răstimpul 1829-1848 au fost cele trei mișcări din anii 1841-1842 și 1843, care au reprezentat în fond, continuări ale Eteriei din 1821, urmărind ca scop final eliberarea creștinilor din Penisula Balcanică de sub dominația turcească în primul rând, eliberarea bulgarilor. Faptul că Brăila a avut conducători destoinici ca Slătineanu și colonelul Jacobson, de origine străină dar care se identifică deplin cu interesele și nevoile orașului, face ca dezvoltarea orașului și portului să aibă un avânt
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
111 în Brăila, în 1832 raportul se schimbă 186 fața de 486. Francezul Bois le Comte observă în 1834 că dacă Galații sunt, ca așezare mai mari decât Brăila, în schimb progresele ultimei sunt mai repezi. Aflată intermitent sub ocupație turcească, așezarea a fost pe rând supusă asediului de către Walerand de Wavrin (1445), Ștefan cel Mare, care a si ars-o in 1470, Ioan Vodă cel Cumplit (1574). În 1595, are loc eliberarea Brăilei de sub turci de către oștile lui Mihai Viteazul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ad-Din era numit de obicei Mawlana adică „Maestrul (Stăpânul,Îndrumătorul)Nostru”. A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat în toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia (bizantină)-căci acolo și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal ad-Din
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane,care poate fi descrisă ca fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale,Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilior,incluzând și România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta ,în funcție de tradiții și de geografie. Sudul este faimos pentru rețetele de kebab,baklava și kadayif . În partea de est,bucătăria turcească folosește mult maslinele și
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
bucătăriei din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilior,incluzând și România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta ,în funcție de tradiții și de geografie. Sudul este faimos pentru rețetele de kebab,baklava și kadayif . În partea de est,bucătăria turcească folosește mult maslinele și uleiul de măsline datorită cultivării lor intense în zonă.Pe coastele Mării Negre se consumă mult pește și porumb datorită influențelor slave și balcanice. Legumele și verdețurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee și Marmara. Centrul Anatoliei are multe specialități,precum keskek,manti si gozleme. Fasolea,roșiile,ardeii,vinetele sunt principalele ingrediente din bucătăria tuceasca. Fisticul,migdalele și nucile se folosesc în deserturi. În bucătăria turcească,compotul de fructe se consumă alături de pilaf sau plăcintele cu carne. Un rol important în bucătăria turcească o joacă vinetele. Se combină cu carnea tocataă,se folosește în kebab,musaca. La fel este apreciat și iaurtul care poate însoți majoritatea
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]