5,306 matches
-
ce poate să fie, s-a păstrat un secret neobișnuit -, apoi doi escroci care-i păcălesc pe naivi cum făcea și faimosul Andronic, adică le iau toți banii ca să-i înmulțească într-o „mașinărie“... ăăă, ce mai e... un vas turcesc scufundat în Marea Neagră. Și, a, da, asta e cel mai important, s-ar părea că la Senat se propune în fine o lege contra duelului. Am auzit că Principesa a trimis depeșă mamei lui Lahovary, să-și exprime compasiunea... — Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zăpadă, când ninge, și să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un soclu din ciment ciuntit și nu prea înalt de statuie fără statuie, la capătul unei grădini tot fără gard, în care se zărea porumbul înalt și viguros, încă verde cu știuleții în pârgă, printre tulpinile căruia se rătăceau bostanii turcești și se târau betege vrejurile de fasole încărcate cu păstăi aproape uscate. Pe partea dreaptă, luminată de razele jucăușe ale soarelui abia trezit din somn, se contura o clădire ceva mai arătoasă, curată și îngrijită. Era chiar școala, o construcție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut dihonia dintre Constantin Brâncoveanu<footnote Brâncoveanu, Constantin, Domn al Țării Românești (1688-1714). A fost un sprijinitor al culturii. În timpul domniei lui s-au tipărit în Țara Românească numeroase cărți romînești, grecești , slave, arabe, turcești și georgiene și s-a creat în arhitectură un stil caracteristic denumit brâncovenesc. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorât la Constantinopol în 1714 împreună cu cei patru fii ai săi. footnote>, și Constantin Cantemir. Brâncoveanu întețește pe câțiva boieri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se opri pentru o clipă, iar fața‟i căpătă ceva ciudat..., când reluă, avea glasul îngroșat. Mulți dorobanți au rămas acolo... tare mulți, uciși de gloanțele turcești. Tăcu o clipă, să-și mai răsucească o țigară. După ce și-o aprinse, continuă cu glas grav... Numa‟ di la noi, din Șuletea, au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cărțile poștale ilustrate. Până acum câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar de când li s-a interzis să poarte vălul n-am mai văzut nici unul... — El e, fără nici o îndoială, recunoscu ministrul, care aprinsese o lungă țigaretă turcească cu imamea și părea absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai exact posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un timp. — Că dacă poimâine familia lui nu este pusă în libertate și lăsată aici, la colț, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
război civil. încă nu le iertaseră umilirea din urmă douăzeci de ani și tot mai visau să pună mâna din nou pe niște bogății pe care le consideraseră ale lor timp de un secol. Aprinse una din frumoasele lui țigări turcești cu eleganta ei imamea, se ridică în picioare și se apropie de fereastră, de unde admiră marea liniștită, plaja pustie în acea perioadă a anului și larga promenadă maritimă, întrebându-se dacă sosise momentul să părăsească definitiv acel birou care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și-a reținut un living? — Oh, evident! Aici, băiete, condu-l pe domnul În Încăperea domnului Myatt. — Dă-i cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător, că voiau totuși să facă ceva pentru el și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bun și-mi place Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă simt bine. — Totuși lumea de calitate... Pe scenă dansa acum un pâlc de fete În șorturi. Purtau caschete de feroviar și aveau niște fluiere atârnate de gât, dar la publicul turcesc, care nu era obișnuit cu feroviari Îmbrăcați În șorturi, semnificația se pierdea. Cred că sunt englezoaice, spuse Myatt și se aplecă brusc Înainte. — O știi pe vreuna din ele? — Am crezut... am sperat... Dar nu era sigur că, la apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Iat-o, așa cum a scris-o uricariul din porunca lui vodă la 30 mai 1604: “Un sat,... Rujinții... și jumătate de sat din Golăești... cu vad de moară în Botna, și jumătate de sat din Botna,... a treia parte din Turcești... cu vad de moară în Bârlad, și satul Burnăreștii la Bâc... cu vad de moară în Bâc,... un loc de prisacă la Braniște cu livezi și cu loc de sednic pe Prut, și cu alt loc de prisacă care se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
făcute de domnia noastră în târgul Iașilor și cu locul acestor case, ca să locuiască acolo... și să-și facă biserică”. ― Cum însuși vodă spune, a satisfăcut dorința “rugătorilor noștri”, iar mănăstirea Sfântul Sava din Iași - cu o înfățișare de zidire turcească - dăinuie și astăzi... ― Cu îngăduința sfinției tale, să mergem mai departe, părinte. Să vedem cine a mai făcut daruri acestei mănăstiri. ― Nu e nevoie de îngăduința mea, ci de cele ce ne spune istoria, fiule. Așa că ai toată libertatea să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
colindat mările și oaceanele lumii și era călit ca un lup de mare veritabil. Cînd flota noastră s-a scufundat, Fănică a rămas pe drumuri și de nevoie s-a angajat pe o navă care era sub pavilion păgîn, adică turcesc. Ceilalți marinari erau recrutați dintre șomerii care au lucrat la Turnul Babel. Doar patru ucrainieni formau o gașcă formidabilă, datorită priceperii de a se bate și de a-și arunca peste bord "dușmanii". Nu înainte de a le găuri corpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lipiți de fruntea lui Norocel și unde mai pui că se lucra cu "euroi". Orchestra cînta non-stop și evita la mustață să o încaseze de la vreun bețivan arțăgos. Cîntece spaniole, mexicane, cubaneze, muzică cultă, Ciprian Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă cu hoașca! uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca într-o baie turcească. Maică-mea seca patru litri de vin pelin pe zi și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită cu belșugul din prăvălie, cu beciul doldora de butoaie cu stridii, cu rahat turcesc, cu măsline aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și cu ce mare scofală s-au ales? Strechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag este dată de autorii dicționarului În cuvântul turcesc balta, despre care n-am nici cea mai mică idee ce poate să Însemne. Unul dintre militarii În termen de aici are o turcoaică din Techirghiol și zice că vrea să se Însoare cu ea, dar părinții ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și medalii. Din această cauză multe dintre construcțiile publice din centrul satului sunt făcute cu banii și la inițiativa cooperativei, deci pot fi incluse În categoria anexelor ei. În gospodăria țărănească veche anexele se numeau acareturi (iarăși cu un cuvânt turcesc la origine!) și nu cred că poate fi imaginat un studiu serios al civilizației populare românești În care relația dintre util și estetic Înglobată În aceste obiecte să fie ignorată. Morile de vânt, cuptoarele de făcut pâine, grajdurile, șurile, cotețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
repetate de domnul „Star“ În românește. Mă așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine greacă sau latină. Asta ar mai fi explicat câte ceva. Dar nu. Firidă e bulgăresc, fluier se pare că vine din albaneză (!), fotă e turcesc, iar etimologia lui fuior este necunoscută. Ciudat, nu! Într-un fel, teoriile „istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu sigur acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din acea vreme și nici gramatica montajului nu pare tocmai bine pusă la punct. Oricum, vedem convoaie de căruțe și plutoane de soldați mișcându-se Într-o ordine aproximativă pe drumuri noroioase, părăsind, printre casele mici cu arhitectură amestecată (românească, turcească, europeană!), cartierele de margine ale orașului Medgidia. Unitatea În mișcare este Batalionul 2 Administrativ, iar funcția de „șef de cuptor“ de care G.P., zis Bobocică, vorbitorul ghemuit, tocmai a adus vorba, nu Înseamnă decât onoarea de a conduce spre front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
natal, un topos exotic și mărginaș, misterios și aparte: Katherine Mansfield se naște în Noua Zeelandă, tărâm insular pierdut în apele Pacificului de Sud, iar Hortensia Papadat-Bengescu de cealaltă parte a lumii, la porțile Orientului, tărâm aflat la confluența dintre giubeaua turcească și modele nemțești. Volumul Ape adânci Ăcare constituie debutul Hortensiei Papadat-Bengescu, în 1919) are un titlu pe care critica l-a privit ca pe o premoniție referitoare la sondarea abisurilor ființei, tema predilectă a literaturii bengesciene. Cu un an înainte
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
au rezultat veritabile peșteri. Toate acestea au născut numeroase legende. Vârstnicii își amintesc că bunicii lor le povesteau că între cele două dealuri care mărginesc orașul se putea ajunge prin niște galerii subterane. Pe aici se refugiau localnicii de armatele turcești. Poveștile se împletesc și cu o mai veche legendă a locului. Aceea a caleștii cu cai din aur! Într-un timp, aceasta se afla cetatea mare. Apoi, tradiția a mutat-o pe celălalt deal. În ultima jumătate de secol, aceasta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]