5,036 matches
-
terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a pune sub semnul întrebării însăși realitatea literaturii: „Disecată, demontată în resorturile sale cele mai intime - de exegeți, dar și de creatori - literatura evoluează vădit sub semnul unei alarmante crize de identitate” . Dacă literatura a fost mereu folosită (deși cu sensuri diferite) înseamnă că ea a jucat totuși un rol funcțional esențial, care, în contexte istorice foarte variabile, s-a dovedit inevitabil , util și inteligibil
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
însuși și nu cred că va sfârși înaintea acestuia. Omul are sădite în el visul, ficțiunea. Mircea Eliade considera că literatura se va „însănătoși” prin infuzia de mituri, subliniind prin aceasta necesitatea de a reda omului dimensiunea spirituală. Semnele se vădesc, pe ici pe colo în atitudinea contemporană. În concluzie, putem considera/spera că trăim zorii unei (re)învieri.
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fără a fi original. Mireasa strigoiului preia trama baladei Oscar of Alva de Byron, cu unele ecouri din Ludwig Uhland și din Zburătorul lui Heliade-Rădulescu. Fantasticul este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de strofe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
avut asupra lui. Așadar, și stările individuale pot avea un caracter istoric. Faptul că indivizii reacționează în mod sensorial sau motor, la experiențele privind timpul fiziologic, va depinde, oricum, la început, de deprinderile și obișnuințele lor de pînă atunci. Se vădește și în mic și în mare că prezentul nostru nu poate fi înțeles fără trecutul nostru. Acest adevăr e valabil însă, într-o măsură cu totul deosebită, despre stările totale, care sînt determinate de un lung șir de experiențe diverse
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
neapărat însoțită de capacitatea de a le descrie și analiza. Unele stări complexe sînt deseori caracterizate de către o pshihologie stîngace printr-o singură trăsătură, care trebuie să îmbrățișeze totul. Și întrucît latura intelectuală a vieții sufletești este aceea care se vădește cel mai limpede, psihologia primitivă va considera, de cele mai multe ori, drept gîndire, rațiune și cunoștințe (ceea ce nu înseamnă, pentru ea, doar o latură aparte a vieții psihice, ci cuprinde totul) chiar și ceea ce va putea fi recunoscut de o analiză
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
am avut deja unele senzații corespunzînd întregului grup de părți sau de însușiri (cf. Psychologiie, V B, 2). Sentimentele individuale au un caracter diferit, începand încă de la fiecare popor și neam și în fiecare epocă. În cazul sentimentelor totale, se vădesc însă difernțe și mai mari. Am evidențiat deosebirea dintre sentimentul individual și cel totam încă din Psihologia mea (VI B,C și E) fără să folosesc totuși aceste demuniri. Găsesc deosebirirea respectivă, în literatură, mai întîi la Platon, indicată la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
predominante alternativ. Se va afirma însă indiferent de influența pe care o exercită unele înrîuriri exterioare un instinct firesc de schimbare, pentru că o oscilație puternică într-un sens provoacă un impuls de oscilare în celălalt sens, situație în care se vădește că elementele individuale sînt supuse exigențelor venind din partea organizării gestiunii psihice. În afară de aceasta, va fi însă prezent, de multe ori, un interes, o valoare ce reglează, în procesul ulterior, apariția celorlalte valori, determinîndu-le mai mult decît este ea însăși determinată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să fie o valoare fundamentală și printr-asta să indice locul tuturor celorlalte valori. Omul este sfîșiat între laturi contrare și realitatea că există o unitate în ființa sa se vădește, într-o asemenea luptă, numai prin aceea că disputa și sfărîmarea sînt resimțite ca o durere. Durerea și supărarea, regrezul și îndoiala presupun o unitate interioară; tocmai ruptura este simțită ca o durere. Suferința este ultima legătură care ține îmbinată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
18-lea și stabilit cu siguranță în secolul al 19-lea23. Arta lui Shakespeare a deschis, într-un mod cu totul esențial, calea spre această nouă semnificație și spre înțelegerea fenomenului sufletesc aparte ce-i stă la bază. Această înțelegere se vădește în modul genial în care el a prelucrat ființa clovnului din dramele mai vechi în unitatea strînsă a unei mari acțiuni tragice. Cursurile contradictorii ale vieții sînt reunite, în arta lui Shakespeare, într-un singur curs puternic. Suferința și seriozitatea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
oare vreun sens în faptul că suferim? Chiar și oameni foarte cucernici tăgăduiesc existența unui asemenea sens și ne lămuresc că, dacă cred în Dumnezeu, lucrul acesta e urmarea convingerii că nu el poate fi cauza răului 57. Ceea ce se vădește aici este contradicția dintre valoare și realitate ca să folosim limbajul filosofic și mai ales dificultatea că nu orice realitate poate fi înțeleasă pornind de la valoare. Doar valorile cele mai elementare, legate nemijlocit de existența indivizilor și a sexelor și chiar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
una cu sine însuși, dezvoltîndu-se în continuitate cu propria fire. Nici o observație individuală nu este suficientă în acest caz. Trebuie să se formeze involuntar sau pe deplin conștient o reprezentare, o concepție ce corespunde tuturor fiverselor observații, în care se vădește obiectul fidelității, reprezentare căreia i-am spus, în psihologia mea, reprezentare individuală tipică. Fidelitatea implică faptul că reprezentarea în cauză are permanent valoare, că legea conform căreia a evoluat obiectul pînă în prezent va rămîne o expresie și pentru dezvoltarea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-o măsură esențială în faptul că, în operele sale timpurii, ea construiește pe trăiri și amintiri proprii, pe cînd mai tărziu se lasă cu totul pradă unei construcții directe de personaje și evenimente. Interacțiunea dintre temperament și experiență este vădită aici în mod clar. Mai însemnată totuși decît temperamentul este, poate, totuși, deosebirea discutată mai înainte între cei născuți o dată și cei născuți de -două -ori (cf. § 2) între naturile ce se dezvoltă în mod continuu și cele a căror
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și mai limpede pe acel Höffding care nu poate fi de acor cu asociaționismul, dar nici nu era dispus să subscrie fără rezerve la tezele în vogă ale vitalismului. El insistă asupra totalității ca sinteză: "Într-o asemenea totalitate, se vădește o varietate reunită într-un mod specific și, în felul acesta, descoperim aici, în deplină valabilitate, legea sintezei". Pe de altă parte, însă, remarcă Höffding, există tentația de a folosi ideea de totalitate "ca pe o cheie ce deschide totul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă, într-un eclectism pe care l-au sancționat chiar avangardiștii. Alte două reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o atitudine mai radicală și o mai limpede angajare în direcția constructivismului. Ca lider se impune Ilarie Voronca, autor al manifestelor Aviograma („75HP”), Gramatică, Arhitectura („Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
1934 până în aprilie 1935. Fondatori: Leonard Divarius, Const. Jaleș, Const. I. Manea. De la numărul 2/1934 redactori rămân Leonard Divarius și Const. I. Manea, iar de la numărul 5-6/1934 publicația e redactată doar de primul. Lipsită de un articol-program, P. vădește o vagă orientare modernista, ce transpare atât din poeziile incluse în sumar, cât și din scurtele comentarii, recenzii și însemnări cuprinse în rubricile „Cronică poeziei” și „Reviste”. Printre semnatarii versurilor se numără, în afară redactorilor, Elenă Farago, Coca Farago, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288868_a_290197]
-
mine. GONERIL: Vezi ce plină de toane îi este bătrînețea. Puținul ce am putut observa despre asta nu-i neînsemnat; totdeauna a iubit-o pe sora noastră mai mult, si cu cît de puțină judecată a izgonit-o acum este vădit prea îndestul. REGAN: E slăbiciunea vîrstei, desi totdeauna numai prea puțin s-a cunoscut pe el însuși. GONERIL: În cel mai bun și mai teafăr timp al lui, n-a fost decît un pripit; de aceea trebuie să ne-așteptăm
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cin' să mă judece? ALBANY: O, monstruos! Cunoști scrisoarea? GONERIL: Nu-ntreba ce știu. (Iese) ALBANY: Urmați-o;-i disperată; potoliți-o! (Iese un ofițer) EDMUND: Toate cu cîte-s acuzat, le-am făptuit. Și mult mai mult; timpul le va vădi; Trecute-s, eu la fel. Dar cine ești, Tu, care m-ai învins? Dacă ești nobil, Te iert. EDGAR: Schimb de iertări să facem. Nu-s de-un mai mic neam decît ești tu, Edmund. Și de-s mai mult
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
articolele critice apărute în Scânteia și Contemporanul. Punctul de vedere al comisiei de proză a fost exprimat în referatul expus de tov. Dumitru Mircea. Referatul a arătat în mod just că romanul lui Vladimir Colin, în ciuda unor momente realizate - care vădesc talentul autorului - constituie în ansamblu o lucrare neizbutită, o rămânere în urmă în dezvoltarea prozei noastre. Analizând deficiențele cărții, referatul a remarcat că în roman sunt reliefate mai puternic tocmai elementele vechiului, că predomină imaginea deprimantă a vieții din delta
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
criticată părerea greșită a lui Petru Vintilă care a susținut că romanul lui Colin este reușit pentru că «sugerează cititorului geografia fastuoasă a deltei». Participanții la discuții, tov. Mihail Novicov, Petre Iosif, Maria Rovan, Ben Corlaciu etc. au arătat că romanul vădește rămășițe puternice ale formalismului. Dezbaterile au arătat de asemenea în mod convingător cât de necesară este pentru scriitor studierea profundă a marxism-leninismului pentru a putea reda veridic, în lucrările literare, caracteristicile esențiale ale realității (...). Relevând însemnătatea ajutorului pe care dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o fabrică de farfurii care se transformă într-una de izolatori electrici (...). Cititorul parcurge cu greu această nuvelă în care necunoașterea vieții se împletește strâns cu o insuficientă stăpânire a meșteșugului scriitoricesc (...). Insuficienta stăpânire a meșteșugului artistic, care s-a vădit în aspectul haotic al nuvelei - ce desminte cele mai elementare reguli de compoziție - și în necunoașterea gramaticii, se va manifesta și în celelalte nuvele. Accentul analizei noastre nu va cădea însă asupra acestor deficiențe, locul prim ocupându-l unele greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Vânt de primăvară de Gh. Cristea, Și-au împlinit datoria de Ioanchie Olteanu (...). Nuvela Dreptate reflectă astfel din plin lupta de clasă în semnificația ei cea mai profundă, cea mai actuală; ura țărănimii muncitoare împotriva chiaburimii ca clasă. Tocmai aceasta vădește apariția primelor elemente ale conștiinței socialiste la țăranii muncitori (...). Conflictul puternic care stă la baza nuvelei Dreptate indică valoarea ei ca armă de luptă: totodată face ca personajele să se definească, să se contureze cu limpezime în cursul desfășurării faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
interesul pentru ceea ce e nou (...). Una din condițiile îndeplinirii acestei sarcini e cunoașterea vieții, participarea la viață. Și anul acesta au apărut cărțile izvorâte dintr-o asemenea cunoaștere mai profundă, activă. Nivelul atins de operele de proză apărute în 1952 vădește nu o «documentare» superficială și mai mult sau mai puțin turistică, ci o cunoaștere directă și profundă a vieții. Mare parte din valoarea nuvelei Desfășurarea de pildă ține de această cunoaștere (...). Pentru dezvoltarea literaturii noastre indicațiile profunde cu privire la problema tipicului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de la critica verbală la critica scrisă. Învățăturile cuprinse în Raportul prezentat de tovarășul Malencov se referă în mod nemijlocit și la critica literară (...) În referat se citează unele cronici apărute în Viața românească și în Almanahul literar din Cluj care vădesc orientarea greșită, influența ideologici burgheze și în mod special a cosmopolitismului în rândurile unor cronicari literari. Scriitorii trebuie să combată cu tărie atitudinea unor critici - cum e, de pildă, tovarășul Ion Vitner - de a evita sistematic să-și spună cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la mobilizarea vigilenței oamenilor muncii față de uneltirile dușmanului (...). Focul nimicitor al satirei trebuie îndreptat în primul rând împotriva dușmanului de clasă (...). O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare (...). Pentru spirit de partid, împotriva influențelor ideologiei burgheze: S-a vădit o dată mai mult că imensa majoritate a scriitorilor noștri formați mai demult, ca Mihail Sadoveanu, A. Toma, Cezar Petrescu, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene Botez și alții și până la scriitori ca Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Kovacs Gyorgy, V.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
doar ca un simplu birocrat, când ca un sabotor conștient (...). Autorul a prezentat în mod simplist acțiunea dușmanului pe șantier, a «expediat-o» creând iluzia profund dăunătoare că pe un șantier al socialismului lucrurile se petrec neted, ușor (...). Ștefan Andrei vădește, în general, în scrisul său o lipsă importantă asupra căreia trebuie să se gândească adânc (...). Reiese din cele spuse până acum că, având lipsuri însemnate mai ales în ce privește prezența cenușie și schematică a unor acțiuni și personaje, nuvela Spre șantier
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]