5,221 matches
-
16 ani, nici de 70.” Ce anume a făcut Veronica pentru ca lucrurile să se schimbe între ei putem afla din aluziile conținute în altă ciornă de scrisoare din aceeași perioadă. Odată, când Ștefan Micle a trebuit să plece din Iași, Veronica i-a dăruit lui Eminescu o oră de intimitate și l-a lăsat să o strângă în brațe. Această întâmplare este confirmată și de însemnarea de pe fila 82 verso a textului poporan religios "Amartolon sotiria" ce-i aparținea lui Eminescu
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Această întâmplare este confirmată și de însemnarea de pe fila 82 verso a textului poporan religios "Amartolon sotiria" ce-i aparținea lui Eminescu: „Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține toată viața mea.” Jumătatea de an scursă de la îmbrățișarea din februarie până la următorul eveniment al legăturii lor a fost o perioadă
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
se desprindă din vraja ei și scrie în poezia "M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire": „Cum mulțămesc eu soartei că am scăpat de tine, Făr-a comite, Doamnă, păcatul moștenit. Azi iarăși mă văd singur și fericit și bine!” Veronica preia din nou ințiativa și reușește să îl înlănțuie folosind ceea ce până atunci îi refuzase: „păcatul moștenit”. Dovada este scrisoarea de dragoste din 30 august 1876 pe care Eminescu o încheie astfel: „De aceea sărut mâinile fără mănuși, ochii fără
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când dormi.” În comentariile la această scrisoare Perpessicius observă că scrisoarea este ruptă la colțul unde apare anul în care a fost scrisă, iar pe spatele scrisorii Veronica îl corectează ulterior cu anul 1879. Această încercare evidentă de postdatare este o dovadă că Veronica avea ceva de ascuns, și anume faptul că legătura lor a devenit intimă înainte de moartea lui Ștefan Micle. Anul real este cu siguranță 1876
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
comentariile la această scrisoare Perpessicius observă că scrisoarea este ruptă la colțul unde apare anul în care a fost scrisă, iar pe spatele scrisorii Veronica îl corectează ulterior cu anul 1879. Această încercare evidentă de postdatare este o dovadă că Veronica avea ceva de ascuns, și anume faptul că legătura lor a devenit intimă înainte de moartea lui Ștefan Micle. Anul real este cu siguranță 1876 pentru că atunci în poeziile lui Eminescu se produce o schimbare radicală. Dacă poeziile de până atunci
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
schimbarea s-a produs la inițiativa Veronicăi. De exemplu, în poezia "Ah, cerut-am de la zodii" sau în "O stradă prea îngustă". Urmează o perioadă în care în manuscrise apar poezii care exprimă fericirea pe care i-a dăruit-o Veronica: "Dormi! ", "Cărțile", "Tu mă privești cu marii ochi" sau "Terține". Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domolește. El hotărăște să se mute la București în octombrie 1877. Scrisoarea pe care i-o trimite Veronica imediat după aceea conține explicațiile
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
care i-a dăruit-o Veronica: "Dormi! ", "Cărțile", "Tu mă privești cu marii ochi" sau "Terține". Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domolește. El hotărăște să se mute la București în octombrie 1877. Scrisoarea pe care i-o trimite Veronica imediat după aceea conține explicațiile pentru comportarea ei de până atunci. „Nu-i așa că indiferența mea ți-a rupt inima, inimă plină de mine, dar îl iau pe Dumnezeu ca martor că nu era o indiferență reală; această răceală simulată
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
îi declară cu sinceritate că motivul pentru care nu a vrut să facă cunoscută legătura lor este evitarea divorțului, pensia pe care o aștepta după moartea soțului ei fiind o compensație pentru copilăria ei sacrificată (se căsătorise la 14 ani). Veronica adaugă că nu vrea să devină o povară pentru Eminescu, fiind sigură că grijile materiale le-ar distruge dragostea. După moartea lui Ștefan Micle legătura dintre cei doi se reia printr-o scrisoare de condoleanțe din partea lui Eminescu. Lunile septembrie
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
fost ea la București să-l vadă. Sărbătorile din decembrie 1879 el le petrece în București, pentru că era bolnav și obosit, după cum îi scrie Veronicăi. Numai în februarie 1880 mai face un drum la Iași pentru a o îmbuna pe Veronica după ce ea îl anunțase că vrea să se despartă. După entuziasmul inițial, lui Eminescu îi era din ce în ce mai greu să țină pasul cu cerințele ei. Veronica se răzbuna scriindu-i scrisori scurte „ca să nu-l obosească” (13 ianuarie 1880), vorbindu-i
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Numai în februarie 1880 mai face un drum la Iași pentru a o îmbuna pe Veronica după ce ea îl anunțase că vrea să se despartă. După entuziasmul inițial, lui Eminescu îi era din ce în ce mai greu să țină pasul cu cerințele ei. Veronica se răzbuna scriindu-i scrisori scurte „ca să nu-l obosească” (13 ianuarie 1880), vorbindu-i despre curtezanii ei (14 ianuarie 1880) sau anunțându-l că îi venise gustul cochetăriei (8 martie și 12 martie 1880). Ea știa cât de gelos
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
datelor de 28 decembrie 1879, 30 ianuarie și 19 februarie 1880) pe care Eminescu a reușit să le rezolve; primele două prin scrisori, iar ultima printr-o călătorie la Iași. Pentru a da un exemplu despre felul în care reacționa Veronica atunci când se considera neglijată și hotăra să se despartă, reproducem un pasaj din scrisoarea ei din 19 februarie 1880. „D-le Eminescu, să nu ți se pară amară scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
datorie de onoare, să-i înapoieze toate scrisorile și fotografia pe care i-o dăruise. Ea se consideră complet nevinovată pentru că „eu am fost sinceră cu D-ta încât nici un cuvânt al meu n-a fost minciună”. La aceste acuzații Veronica mai adaugă că el este „sub orice critică” și că singura lui calitate este inteligența pe care dacă „printr-o fericită împrejurare” ar pierde-o ar ajunge o persoană fără nici o valoare. La această scrisoare înveninată Eminescu răspunde în glumă
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
amâne cu două luni deznodământul. Atunci când răspunde în scris la acuzațiile și reproșurile repetate ale Veronicăi întotdeauna îi explică cu multă răbdare că este bolnav și obosit. De exemplu în scrisoarea din 4 februarie 1880 încearcă să o împace pe Veronica dându-i dreptate și recunoscând ca este vinovat că nu reușește să păstreze singura fericire de care a avut parte în viață. „Știu prea bine că nu sunt vrednic de Dta; te-am rugat de atâtea ori să ierți dac-
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
în ochii oamenilor, am pus dorința de-a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi avut; mă sperii eu însumi de răutatea cu care te-am tratat.” La primirea unor scrisori ca aceasta Veronica se lăsa înduplecată pentru câteva zile, pentru ca apoi, la primul gest care nu îi convenea, să reacționeze violent luând în râs explicațiile lui Eminescu. De exemplu, în 30 ianuarie 1880 îi scrie că ea, fiind prea grosolană „pentru ca să pot înțelege
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
să-i spună clar ce are de gând în legătură cu viitorul lor. După o săptămână de frământări, el îi răspunde în 4 aprilie că unirea lor oficială poate să aibă loc numai după ce va avea „o poziție cât de cât asigurată”. Veronica îi răspunde la rândul ei că numai el este de vină pentru starea în care se află și care „desigur că îți place mult”. Acum intervine ruptura care se amânase câteva luni de zile. Separarea lor durează până în decembrie 1881
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
starea în care se află și care „desigur că îți place mult”. Acum intervine ruptura care se amânase câteva luni de zile. Separarea lor durează până în decembrie 1881. Din această perioadă s-au păstrat câteva scrisori disparate, majoritatea expediate de Veronica. Eminescu îi răspundea rar, cu aceeași eleganță, dar încercând să evite reluarea legăturii. Unele dintre scrisorile Veronicăi, mai ales cele din 1880, sunt pline de amenințări și de reproșuri, chiar mai exagerate ca până atunci. În altele îi face declarații
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
exagerate ca până atunci. În altele îi face declarații de dragoste și încearcă să obțină de la el un semn cât de mic de atenție. Într-o scrisoare nedatată, dar care este foarte probabil din a doua jumătate a anului 1880, Veronica începe prin a-l amenința pe Eminescu că se va răzbuna pentru că el, în mod deliberat, în înțelegere cu Mite Kremnitz și Maiorescu, a făcut-o „de râsul și disprețul lumii”. Răzbunarea ei va consta în publicarea unei descrieri a
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
cerc literar" pe care i-a făcut-o chiar Eminescu. Iar dacă va fi dată în judecată pentru calomnie ea deține două scrisori de la el care confirmă faptul că Eminescu i-a făcut destăinuiri pe acest subiect. Este adevărat că Veronica nu a publicat nimic din destăinuirile lui Eminescu, dar a spus tuturor cunoscuților tot ce știa. O mărturie a felului în care a acționat o avem în scrisoarea din 8 decembrie 1880 pe care a trimis-o lui B. P.
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
După cum relatează el însuși în scrisoarea din 28 decembrie și după cum confirmă și însemnările lui Maiorescu, Eminescu l-a bruscat pe Caragiale când s-au întâlnit cu ocazia Crăciunului la Maiorescu acasă. În cele din urmă Eminescu consideră că nu Veronica este vinovată în povestea cu Caragiale, ci totul nu este decât o consecință a greșelilor lui pe care încearcă să le îndrepte. Această perioadă de apropiere între cei doi este foarte asemănătoare cu cea anterioară. Veronica a manifestat de data
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Eminescu consideră că nu Veronica este vinovată în povestea cu Caragiale, ci totul nu este decât o consecință a greșelilor lui pe care încearcă să le îndrepte. Această perioadă de apropiere între cei doi este foarte asemănătoare cu cea anterioară. Veronica a manifestat de data asta mai multă reținere în a-l amenința cu despărțirea, dar în rest a continuat să îl chinuiască pe Eminescu cu toanele și pretențiile ei. Într-o scrisoare din 28 martie 1882 recunoaște chiar ea că
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
și opera Veronicăi Micle „sunt ca una din acele drame antice, în care se cuprind trei piese deosebite, reprezentând cele trei faze ale aceleași acțiuni: greșeala, efectele ei înainte de expirare și pedeapsa”. George Sanda: „Dramei creatorului neînțeles din erotica eminesciană, Veronica Micle i-a opus drama femeii neînțelese: pentru o astfel de femeie, dragostea nu este și condiția creației, ci numai a vieții; femeia care capătă conștiința personalității sale răzbună nu un sentiment jerfit, ci o viață pierdută.”
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
a înțelege filmul fără a fi familiar cu serialul. Moștenirea lui „Twin Peaks” se poate vedea în multitudinea de seriale „bizare” care i-au urmat, ca de exemplu "Northern Exposure", "Wild Palms", "Eerie, Indiana", "Picket Fences", "Dosarele X", "Neveste disperate", "Veronica Mars", "Lost" și "Carnivàle". Multe dintre acestea au fost supranumite „următorul „Twin Peaks””, fie înainte să debuteze sau după ce au ajuns emisiuni de succes. Compozitorul Angelo Badalamenti, care a contribuit frecvent la proiectele lui Lynch, a realizat coloana sonoră a
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
filme, fiind angajată de studioul cinematografic “Moldova film” și distribuită de Emil Loteanu în mai multe filme regizate de el. Rolurile care au consacrat-o ca actriță de film sunt Ioana din "Poienele roșii" (1966), Rada din "Șatra" (1975) și Veronica din "Luceafărul" (1986). Ca o recunoaștere a interpretării sale de excepție, Svetlana Toma a obținut Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma "Cea mai bună actriță a festivalului" (pentru rolul
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
din Bonț iar apoi, rămasă văduvă, recăsătorită cu cantorul Bene din Șinteu (Șoimeni); Maria, căsătorită cu preotul din Surduc, pe Someș; Anica, căsătorită cu preotul din Brâglez; Elisaveta, căsătorită cu Samoil Pop, succesorul tatălui ei la păstorirea credincioșilor din Berindu; Veronica, măritată după notarul satului Husmezău, și Nastasia, botezată cu numele mamei sale. Potrivit istoricului Elie Dăianu, bun cunoscător al regiunii și al protopopiatului pe care îl păstorea, Ananie Pop „era coborâtor modest dintr-o familie distinsă, care avea diplomă de
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
relația evoluează prost iar cei doi se separă unul de altul treptat. Motivul a rămas necunoscut. Nora pentru mama 2 a fost cea de-a doua ediție de "Nora pentru mama". Iată lista concurenților și foștilor concurenți: <nowiki>*</nowiki> Doamna Veronica nu se află în casa; ea s-a aflat pentru o perioadă scurtă de timp în casa dar a plecat datorită faptului că nu putea lipsi prea mult de la serviciu, lăsându-i loc doamnei Elenă (mătușa lui Dragoș). <nowiki>*</nowiki
Noră pentru mama () [Corola-website/Science/312157_a_313486]