5,913 matches
-
execută lent, în poziție finală se inspiră, iar în cea inițială se expiră; pacientul trebuie să mențină spatele drept, brațul să fie lipit de cap; privirea orientată spre înainte, ușor în sus. Mobilizările coloanei vertebrale în plan sagital Curburile coloanei vertebrale în plan sagital sunt justificate în mod fiziologic, având rolul de a asigura atenuarea șocurilor pe verticală și de a contribui la menținerea echilibrului întregului corp, în condiții statice și dinamice. Referitor la atitudinea privită din plan sagital, L. Staffel
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dorsală și concavitatea lombară sunt aplatizate. În aceste condiții, bascularea anterioară a bazinului este nesemnificativă. Spate lordotic, la care concavitatea lombară se accentuează mult, la fel ca și bascularea bazinului spre înainte, reducând drastic curbura dorsală. În anumite condiții, coloana vertebrală prezintă unele abateri de la aliniamentul lor normal, care pot avea caracter reductibil sau ireductibil. Programul recuperator în formele reductibile În alcătuirea și aplicarea unui program recuperator este necesar să se pornească de la unele reguli de bază, pe care cei implicați
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mijloacele de tratament să vizeze în principal reducerea hipertoniei și, după caz, a hiperlaxității grupelor musculare; • în conținutul programului, pe lângă exercițiile terapeutice cu rol corectiv să fie incluse și exerciții de respirație, atât de necesare în aceste tulburări de statică vertebrală; • exercițiile terapeutice să fie orientate spre dezvoltarea musculaturii care asigură o postură corectă, de nivel „mediu”, fără a acționa pe linie hipercorectivă; • pacientul să fie obișnuit cu modalitățile de relaxare musculară, pentru a asigura astfel „reglarea distomiilor neuromusculare”; • programul recuperator
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
astfel „reglarea distomiilor neuromusculare”; • programul recuperator trebuie să fie strict individualizat sub raportul sistemului de mijloace și al dozării, fapt impus de particularitățile morfofuncționale ale fiecărui pacient în parte; • pacientul trebuie pus în situația de a conștientiza deficiența de coloană vertebrală pe care o prezintă, să cunoască mai bine cauzele care au generat-o și ce consecințe pot avea pentru starea lui de sănătate. În cazul formelor reductibile, aplicarea programului recuperator trebuie să fie în acord cu dorința pacientului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care se includ în program contracțiile izometrice. Grupele musculare antagoniste, care au fost alungite ca urmare a perturbării balanței de forță în favoarea efortului depus de grupele agoniste, vor fi activate prin introducerea contracțiilor izometrice. Cauzele care pot genera devierile coloanei vertebrale în plan sagital sunt de o mare diversitate, pornind de la cele congenitale și continuând cu cele ereditare,traumatice, infecțioase, reumatismale, tumorale, endocrine, carențiale, distrofice, neurologice, neuropsihice, la care se adaugă și cele statice, adică prin permanentizarea atitudinilor vicioase. Structurarea planului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
exercițiilor, ritmul de lucru, numărul de repetări, durata pauzelor dintre exerciții, utilizarea exercițiilor de respirație; • verificarea și evaluarea efectelor acțiunilor programului desfășurat de pacient la domiciliu. În general, conținutul programului recuperator vizează două obiective mai importante: a) asigurarea supleței coloanei vertebrale; b) menținerea suportului minim necesar al masei și forței musculare de la nivelul trunchiului și al membrelor superioare și inferioare. Bilanțul final al prestațiilor kinetoterapeut ice trebuie să se regăsească în creșterea capacității de adaptare la solicitări, în consolidarea deprinderii de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensie - apnee, iar la revenire se expiră. υ Pacientul: așezat turcește, mâinile prinse la ceafă. ω KT este plasat în spatele pacientului, trece ambele brațe peste coatele acestuia și le așază pe omoplați; toracele este plasat în regiunea dorsală a coloanei vertebrale. Acțiunea: KT execută ușoare presiuni pe coate, pe omoplați și pe coloana vertebrală, în regiunea dorsală a pacientului. Fig. VIII.6 Φ INDICAȚII METODICE: în timpul presiunilor exercitate de către KT pacientul inspiră, iar în momentele de relaxare expiră; acțiunea se execută
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la ceafă. ω KT este plasat în spatele pacientului, trece ambele brațe peste coatele acestuia și le așază pe omoplați; toracele este plasat în regiunea dorsală a coloanei vertebrale. Acțiunea: KT execută ușoare presiuni pe coate, pe omoplați și pe coloana vertebrală, în regiunea dorsală a pacientului. Fig. VIII.6 Φ INDICAȚII METODICE: în timpul presiunilor exercitate de către KT pacientul inspiră, iar în momentele de relaxare expiră; acțiunea se execută în ritmul respirator al pacientului; după un număr de repetări, se poate introduce
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Φ INDICAȚII METODICE: în timpul presiunilor exercitate de către KT pacientul inspiră, iar în momentele de relaxare expiră; acțiunea se execută în ritmul respirator al pacientului; după un număr de repetări, se poate introduce un moment în care se menține extensia coloanei vertebrale (timp în care pacientul poate bloca respirația 5-10 s), urmată de o expirație prelungită. υ Pacientul: în cvadrupedie în dreptul scării fixe, apucă cu ambele mâini prima stinghie. ω KT este plasat în lateral cu ambele mâini pe omoplați, policele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
prelungită. υ Pacientul: în cvadrupedie în dreptul scării fixe, apucă cu ambele mâini prima stinghie. ω KT este plasat în lateral cu ambele mâini pe omoplați, policele pe regiunea dorsală medie. Acțiunea: KT exercită presiuni sacadate în regiunea dorsală a coloanei vertebrale. Fig. VIII.7 Φ INDICAȚII METODICE: presiunile sunt în acord cu ritmul respirației; se crește treptat planul de înclinare a trunchiului prin apucarea stinghiei a doua, a treia sau a patra; creșterea înălțimii de la care se execută apucarea impune ca
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Pacientul: stând, cu spatele la scara fixă, apucă stinghia cât poate de sus (păstrând contactul cu solul, dar depărtându-se la o jumătate de pas de scară). ω KT se plasează între scara fixă și spatele pacientului, P o mână pe coloana vertebrală în regiunea dorsală medie, CP cuprinde cu antebrațele bazinul, degetele pe creasta iliacă opusă. Acțiunea: P exercită presiune pe regiunea dorsală de jos în sus, iar CP exercită o presiune pe orizontală asupra bazinului. Fig. VIII.8 Φ INDICAȚII METODICE
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
iar în timpul exercițiului se acordă atenție respirației. υ Pacientul: în cvadrupedie, spatele menținut la orizontală, privirea înainte. ω KT este plasat în lateral, cuprinde prin P la baza toracelui, CP pe bazin. Acțiunea: prin presiunea asupra toracelui și abdomenului, coloana vertebrală este ridicată peste orizontală (spate de pisică), timp în care pacientul pășește înapoi cu mâinile sau cu genunchii înainte. Fig. VIII.10 Φ INDICAȚII METODICE: privirea urmărește mișcarea brațelor; această poziție este menținută 30-60 s. υ Pacientul: așezat pe sol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sprijină cu gambele trunchiul, P și CP pe coate. Acțiunea: pacientul execută flexia coapselor pe abdomen, însoțită și de flexia și extensia alternativă sau simultană a gambelor, timp în care KT execută o ușoară presiune pe coate și pe coloana vertebrală. Fig. VIII.11 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea începe cu extensia alternativă a câte unui membru inferior, apoi flectarea simultană a membrelor inferioare, se trece la ridicarea coapsei cu gamba întinsă, după care se execută ridicarea ambelor membre
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
particularitățile pe care le prezintă, oferă cadrul general de la care se poate pleca pentru depistarea sistematică și precoce a disfuncțiilor musculo-ligamentare, favorizate de leziunile disco-vertebrale, cunoscute și descrise și sub denumirea de hernie de disc intervertebral. Suprasolicitările de la nivelul coloanei vertebrale influențează necorespunzător suplețea, tonicitatea, precum și forța musculară, cu preponderență sistemul muscular al rahisului și al vertebro-ischio-gambierilor. Recomandările sunt în funcție de localizarea afecțiunii și de profesiunea pe care o exercită pacientul. Astfel, pacienții care își desfășoară activitatea în special în poziție ortostatică
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
localizarea afecțiunii și de profesiunea pe care o exercită pacientul. Astfel, pacienții care își desfășoară activitatea în special în poziție ortostatică sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre întreținerea și dezvoltarea sistemului muscular de susținere pe verticală a coloanei vertebrale. În acest sens, recomandările sunt axate pe redresarea curburilor coloanei vertebrale, în cazul în care acestea au suferit abateri de la normal, acționând în special pentru tonificarea musculaturii abdominale, pentru redobândirea reflexului de atitudine corectă a corpului. Indicații metodice: acțiunea începe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pacienții care își desfășoară activitatea în special în poziție ortostatică sunt beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre întreținerea și dezvoltarea sistemului muscular de susținere pe verticală a coloanei vertebrale. În acest sens, recomandările sunt axate pe redresarea curburilor coloanei vertebrale, în cazul în care acestea au suferit abateri de la normal, acționând în special pentru tonificarea musculaturii abdominale, pentru redobândirea reflexului de atitudine corectă a corpului. Indicații metodice: acțiunea începe printr-o inspirație profundă, urmată de apnee voluntară. Bolnavul are preferință
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
corective și se cere pacientului să acționeze în consecință; - treptat, programul va cuprinde și exerciții orientate spre tonifierea musculaturii care asigură menținerea poziției corecte; - programul este orientat, către final, spre redobândirea gesturilor funcționale, dar cu mare atenție asupra menținerii coloanei vertebrale în poziție corectivă. În această etapă, KT are obligația de a-i arăta pacientului cum trebuie să se deplaseze, cum se poate îmbrăca, cum poate utiliza baia, cum să se așeze și să se ridice de pe scaun, cum poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
situația de a „descoperi” noi comportamente motrice, care să-l obișnuiască cu acele poziții ce îi conferă siguranță în execuția gesturilor profesionale și totodată control conștient asupra pozițiilor de bază ce au fost afectate. Recuperarea funcțională în algiile de coloană vertebrală are ca puncte de plecare trei repere: reeducarea posturală locală, redobândirea supleței, redobândirea forței. 1. Reeducarea posturală îi oferă pacientului posibilitatea de a analiza poziția corpului în raport cu modelul său anatomic. În aceste condiții, poate urmări pe propriul său corp poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pot fi plasați la început pe umeri, apoi și pe cap, cu scopul de a crește rezistența ce trebuie învinsă. Alungirile pot fi executate și din pozițiile așezat pe genunchi, din stând sau din mers. Menținerea poziției alungite a coloanei vertebrale se realizează prin atârnat la scara fixă, pacientul trebuind să execute și mișcări ale membrelor inferioare, atenția rămânând însă concentrată asupra alungirii coloanei vertebrale. Pentru pacienții a căror activitate profesională solicită flexia trunchiului și mișcări complexe ale membrelor superioare, în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și din pozițiile așezat pe genunchi, din stând sau din mers. Menținerea poziției alungite a coloanei vertebrale se realizează prin atârnat la scara fixă, pacientul trebuind să execute și mișcări ale membrelor inferioare, atenția rămânând însă concentrată asupra alungirii coloanei vertebrale. Pentru pacienții a căror activitate profesională solicită flexia trunchiului și mișcări complexe ale membrelor superioare, în special pentru antebrațe, pumn și degete, programul de kinetoterapie profilactică trebuie orientat spre consolidarea funcției de bază a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigură retroversia trunchiului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
funcției de bază a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigură retroversia trunchiului la nivelul articulației coxo-femurale. Se urmărește ca în situațiile fortuite, de flexie a trunchiului, acesta să fie menținut cât mai drept, cu privirea spre înainte. 2. Dacă mobilitatea unor segmente vertebrale este redusă, se apelează la asuplizarea coloanei vertebrale în totalitate. Această acțiune nu trebuie să constituie un obiectiv major - ea este utilizată numai atunci când situația o impune și doar atât cât este necesar. În aplicarea exercițiilor de asuplizare trebuie respectate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
retroversia trunchiului la nivelul articulației coxo-femurale. Se urmărește ca în situațiile fortuite, de flexie a trunchiului, acesta să fie menținut cât mai drept, cu privirea spre înainte. 2. Dacă mobilitatea unor segmente vertebrale este redusă, se apelează la asuplizarea coloanei vertebrale în totalitate. Această acțiune nu trebuie să constituie un obiectiv major - ea este utilizată numai atunci când situația o impune și doar atât cât este necesar. În aplicarea exercițiilor de asuplizare trebuie respectate următoarele reguli: • mobilizările de la nivelul coloanei vertebrale să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
coloanei vertebrale în totalitate. Această acțiune nu trebuie să constituie un obiectiv major - ea este utilizată numai atunci când situația o impune și doar atât cât este necesar. În aplicarea exercițiilor de asuplizare trebuie respectate următoarele reguli: • mobilizările de la nivelul coloanei vertebrale să fie de amplitudine mică și strict localizate; • mobilizările să aibă caracter corectiv, pentru a evita dezechilibrul articular și instalarea durerii. 3. Recuperarea masei și forței musculare se adresează musculaturii dorsale,abdominale și fesiere. Pentru tonifierea musculaturii abdominale, KT are
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe umeri, cu degetele 2-5 pe omoplați, iar policele pe claviculă. Acțiunea: KT ridică partea superioară a corpului, concomitent cu bărbia în piept, palmele alunecă pe sol, iar picioarele se extind. Fig. VIII.22 υ Pacientul: în cvadrupedie, cu coloana vertebrală cifozată. ω KT este plasat în lateral, P pe abdomen, CP pe bazin. Acțiunea: KT exercită presiuni asupra abdomenului pentru a cifoza cât mai mult coloana, iar CP conduce corpul pacientului pentru a executa legănări înainte și înapoi din sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
iar CP conduce corpul pacientului pentru a executa legănări înainte și înapoi din sprijin pe palme și pe genunchi. Fig. VIII.23 Φ INDICAȚII METODICE: amplitudinea legănărilor va crește treptat, până se ajunge cu șezutul pe călcâi, dar cu coloana vertebrală menținută în poziție cifozată. υ Pacientul: în așezat, genunchii flectați, brațele cu palmele sprijinite pe sol în dreptul bazinului. ω KT este plasat în spate, P și CP sub axile. Acțiunea: KT exercită tracțiune asupra axilelor, se ridică bazinul de pe sol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]