13,235 matches
-
veșnică și-i dăruise inima. Într-o zi căută un prilej să-i aducă la cunoștință stăpânei că el a cam terminat ce era mai important de făcut la conac ei și că acum ar vrea să fie plătit. Această veste nu-i pică deloc bine boieroaicei, care intră numaidecât în panică. Nu-și putea imagina de ce tânărul era așa de neliniștit, de ce vroia plata muncii lui așa de repede și de ce se grăbea să plece. Într-o altă zi, stăpâna
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Într-o altă zi, stăpâna conacului se opri drept în fața lui Nerun mărturisindu-i că îi este foarte drag și că și-ar dori să se mărite cu el, cu toate că știe că el este un băiat sărac. La auzul acestei vești Nerun se cutremură de-a binelea. Nu s-ar fi gândit măcar o clipă la așa ceva. Fără să se codească prea mult, îi zise stăpânei sale, pe de-a dreptul: - Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Mulțumesc, stăpână, pentru gândurile tale bune! Dar nu pot accepta să mă însor cu tine. Am jurat credință veșnică alteia și nu-mi pot călca jurământul, orice s-ar întâmpla! Stăpâna simți că i se clatină picioarele la auzul acestei vești. Nu-și putea imagina că este refuzată de un sărăntoc. Pe fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l va plăti pe Nerun până ce acesta nu va face totul
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
convinse oamenii din cetate de puterea noului Mântuitor, Cel propovăduit de misionari. Așa că, o mare de oameni începură să vină să asculte predicile, mulțimi mari din cetate, dar și din satele din apropiere, care veneau în piață să audă minunata veste. De data aceasta, răufăcătorii, cei care îi bătuseră pe misionari, nu mai aveau curajul să se atingă de ei, prea erau apărați de proaspeții credincioși din cetate. Într-un Sabat, o procesiune imensă avu loc în cetate: mulțimi mari de
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Jansen află că Hans fusese arestat de ostașii garnizoanei sub învinuirea de colportaj cu cărți interzise, protestante. Se găsiseră asupra lui câteva Evanghelii în limba olandeză, ceea ce era considerat o vină prea mare pentru a fi iertat! Se-nțelege, această veste o lovi cumplit pe biata Julia. Ea știa din totdeauna că Hans este în pericol iminent de a fi arestat. Dar el nu putea să stea deoparte de lucrarea Domnului, era viața sa, nu-l putea trăda pe Isus Hristos, nici
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
să înlăture de la el, prin mijloace omenești, această ocazie de a lupta devotat pentru cauza Mântuitorului său Cel drag. El considera că nimic nu este mai de valoare decât să slujească până la capăt misiunii încredințate creștinilor de câtre Isus Hristos! Când vestea cea grea, crudă și nedreaptă, ajunse în casa Juliei, această veste căzu ca un fulger! Hans plătise cu prețul vieții sale credința pentru Domnul și pentru Evanghelie! Cum, era de așteptat, inchizitorii îl supuseseră mai întâi la diferite cazne și
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
lupta devotat pentru cauza Mântuitorului său Cel drag. El considera că nimic nu este mai de valoare decât să slujească până la capăt misiunii încredințate creștinilor de câtre Isus Hristos! Când vestea cea grea, crudă și nedreaptă, ajunse în casa Juliei, această veste căzu ca un fulger! Hans plătise cu prețul vieții sale credința pentru Domnul și pentru Evanghelie! Cum, era de așteptat, inchizitorii îl supuseseră mai întâi la diferite cazne și schingiuri, ca să-l forțeze să abjure. Dar el rezistase cu mult
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
decapitare. Dacă ar fi avut un rang mai însemnat în cadrul bisericii protestante, i s-ar fi cuvenit moartea prin ardere pe rug. Așa, însă, avuse parte de o moarte simplă, dar demnă de un bun credincios calvinist. La auzul acestei vești cutremurătoare, Julia izbucni în lacrimi nepotolite, încât nimic nu o putea alina sau opri din durere. Îl rugă pe tatăl ei să intervină măcar acum pe lângă municipalitate, ca trupul lui Hans să fie înmormântat într-un cimitir comunal. Îi aduse
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
profesori, ingineri, călcând demni și siguri pe ei. Dar mai ales mă sfiam când vedeam domnișoare de liceu trecând pe străzile întortochiate ale orașului. La început nu mi-am dat seama de toate astea. N-am primit multă vreme nicio veste de la părinți, și nici de la frații mei. Și nici n-aveam cum să plec undeva, mai departe, o zi sau două, cu trenul, să mă răcoresc, căci trebuia să trimit date din Observator seară de seară. Așa că, îmi făceam repede
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
scrisoare de la tatăl meu: slavă cerului, nu eram uitat cu totul! Și astfel, următoarele trei săptămâni au trecut parcă mai ușor. Dar după altele trei săptămâni căzusem din nou într-o descurajare vecină cu disperarea.Au urmat zile anoste, fără vești și cu o plictiseală îngrozitoare. Starea aceea de disperare se datora celor ce se petreceau în sufletul meu. Căci zilele din acea toamnă erau splendide, cu cer albastru-curat, cu pajiști verzi de otava satului de la poalele muntelui... În jur, până
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
și guri. Dacă era o ființă, atunci cu siguranță că era una oribilă! Nu avea niciun zâmbet, nicio expresie, totul părea inert. A doua zi am continuat filmările și cercetările. Nu mai eram însă singuri, căci între timp se dusese vestea în toată lumea și începură să sosească elicoptere străine din Suedia, Olanda, din statele vecine și încă alte câteva țări. A asistat și foarte multă presă, dar erau prezenți și foarte mulți curioși care se strînseseră acolo, încât au trebuit mobilizate
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
dulceață de fragi. Bunicul era deja preocupat cu un nou roi, tocmai roise un stup cât timp bunicii căutaseră pe Ionuț cel dispărut de-acasă. Strânsese cu mare grijă roiul din pom, îl aranjă într-un stup nou, apoi dădu vestea cea mare bunicii și, mai ales, nepotului: - Mâine vom scoate mierea de la stupii noștri de albine! Referință Bibliografică: Copiii din vecini / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
era obligat, anual, să adune de cel puțin o mie de tineri, care să fie trimiși la Poartă, pentru a fi educați ca luptători în oastea otomană. Vlahovic făcuse vreo doi ani slujbă în oștirea voievodului Serbiei. După aceea, ajunsese vestea în sat, că Vlahovic, tatăl lui Milan, murise în luptele pe care le-a dus oștirea Serbiei împotriva unei oștiri trimise de Împăratul de la Viena. Așa că, cei din familia Vlahovic, rămăseseră fără sprijin, fără vrednicul Milan, și fără bărbatul din
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
pe Milan înapoi acasă! - Dar tata, tăticul meu, unde este? întrebă nerăbdător Milan, dornic să-și vadă părintele. Aici toți cei ai casei coborâră ochii în pământ, și începură să plângă. Într-un târziu, mama îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
care îl chemară pe proaspătul sosit, Milan, dar și pe așa zisul prieten al său, turcul Ismail. - Dumnezeul nostru ți-a dat viața, ca și mie! El ne-a salvat din măcelul războiului! zise Milan către Ismail, încă îndurerat de vestea morții tatălui său. Stăteau la masa îmbelșugată, cât de cât. Când mai venise odată vorba de Vlahovic, tatăl lui Milan, pe turcul Ismail îl cuprinse un plâns așa de mare, cu sughițuri, de nu-l putea opri nimeni. În fine
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
acestuia i se pare rece. Se aud pași. Sofia ascunde pistolul la spate și aruncă cutia de țigări pe măsuța de cafea. Domnul Welling intra în cameră. Domnul Welling: Sofia, îmi pare rău pentru cele petrecute mai devreme. Știu că vestea morții lui John te-a îndurerat. Am fost foarte nervos și am cedat, lovindu-te. Iarta-ma. Sofia îl privește fără ca vreun sentiment să poată fi citit pe chipul ei. Domnul Welling: Știu că nu vrei sa imi vorbești. Te
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
uitat Cerul s-a oprit îl loc Și a nins cu busuioc... În obraji bujori în floare Au vestit că-i sărbătoare, Iar sudoarea de pe frunte A mișcat ușor, un munte... De pe drum copaci gătiți S-au grăbit să ducă vestea Că se scrie iar povestea, Primăverii ce-a venit... --------------------------------- Toamna m-a-ncăput de mult, Dar de ea nu mai ascult... Vântul când mai bate-n mine.. Îi spun doar: “nu se cuvine”... Dorul meu e tot pe drum, De o vreme
DORUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379980_a_381309]
-
de la ei, nicicând surprinși gălăgioși, chiar de le era bine, chiar de nu. Totul mersese așa până-ntr-o zi... Înaintea plecării într-o nouă misiune, Mela, entuziastă, îi confirmase că în curând se vor bucura de statutul de părinți. Vestea îl făcuse să nu simtă dificultățile zborurilor, să parcurgă cu răbdare clipele, orele, zilele până la revenirea în țară. Timpul trecu precum un vis... La întoarcere, în locul soției volubile, exuberante uneori, aflase în Mela o femeie rezervată, apatică, o umbră a
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
BUNICA LA FRAGI Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cu bunica la fragi (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor) Într-o zi de miercuri, pe înserate, bunica dădu o veste grozavă lui Ionuț: a doua zi vor pleca amândoi la fragi. Vestea îl entuziasmă din cale-afară pe copil, care, seara, nici nu putea adormi devreme, își tot închipuia cum e să meargă la cules fragi. După ceva chin, bunica îl
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cu bunica la fragi (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor) Într-o zi de miercuri, pe înserate, bunica dădu o veste grozavă lui Ionuț: a doua zi vor pleca amândoi la fragi. Vestea îl entuziasmă din cale-afară pe copil, care, seara, nici nu putea adormi devreme, își tot închipuia cum e să meargă la cules fragi. După ceva chin, bunica îl adormi, încât a doua zi dimineața dormea dus, nici vorbă să se
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
dis de dimineața, să nu plece flămând în pădure. Dar bunica mai avea de făcut unele treburi pe lângă casă, să hrănească găinile, să adape văcuțele, să pună niște mălai și coji de cartof la viței și mieluți. În sfârșit, dădu vestea cea bună - pot pleca. - Hai, Ionuț, puiul meu, ești gata ? Plecăm chiar acum! Porniră la drum. Ionuț sălta vesel ba în față, ba în urma bunicii, sărind sprinten cele două pârleazuri, până ieșiră pe uliță. Aici, pe uliță, întâlniră o băbuță
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
VADIM „DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS!” Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS! ACCESAȚI: www.youtube.com/watch?v=QjMxmsNpJ3o Uluitor!... nu pot să cred, această veste a căzut ca un trăsnet peste întraeaga țară: marele poet, publicist și om politic, luptător neînfricat pentru propășirea României a plecat spre lumea celesta. Acum o săptămână și jumătate am fost la sediul PRM, fiind invitat împreună cu soprana de coluratură
OMAGIU LUI C.VADIM „DOAMNE, CÂT EȘTI DE FRUMOS!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381833_a_383162]
-
lovească din greșeală. O să fie poiana plină azi de copii. Sunt toți acasă, fiind duminică și ninge ca-n povești. - Bine omule! Te-ai gândit, ce le punem în ghete diseară? La noapte vine moș Nicolae,de! Eu le duc vestea că vin părinții lor de Crăciun. Aseară când a sunat Valeria era târziu și ei se culcaseră. Să vezi, ce-or să se mai bucure când vor afla! - Așa e! M-am gândit! O să le pun dulciuri și câte o
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
folclorului românesc. „S-a adresat, prin comoara cântecelor sale, întregii țări - aceasta mi-a spus-o chiar ea, minunata cântăreață a folclorului muzical românesc, Lucreția Ciobanu”, s-a confesat maestrul Benone Sinulescu, sunându-mă la telefon imediat după aflarea zguduitoarei vești a stingerii „crăiesei munților”. „Nu «doamna munților», ci «crăiasa munților», acesta este adjectivul mai aproape de adevărul inegalabilei cântărețe care mi-a fost colegă, prietenă, soră”, s-a destăinuit, mai departe maestrul Benone Sinulescu în conversația telefonică întrepătrunsă de o tristețe
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
concentrată în numai aceste două versuri în care e inima, sentimentele, durerile, iubirile unui om și unei lumi, dacă desfacem cuvintele în tabloul destinului uman. Doamne, cât îmi este de greu să las mintea și sufletul meu să primească această veste! Eram lipiți cu sufletul, nu treceau săptămânile, uneori zilele, fără să vorbim... Vorbea cu mine, vorbea cu Elena, soția mea, ne vesteam unul celuilalt toate clipele mai bune sau mai umbrite, ale noastre, deși le-am fi simțit chiar și
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]