5,554 matches
-
ultimele zile din viața mamei și a fraților săi fuseseră mult mai crude decât își imaginase. Încercă să iasă din mărăcinișul gândurilor, se întrebă ce ar fi făcut Augustus sau Tiberius într-o asemenea situație. I-ar fi acuzat pe vinovați sau ar fi pregătit în timp răzbunarea, fără să dea nimănui de bănuit? — Fă publice toate documentele astea, imediat, insista Callistus, iar apoi, după ce-i vei distruge pe lașii aceia în fața întregului imperiu, declară că îi ierți. Nu-i putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au insultat memoria. Dar oare Tiberius era cu adevărat singurul vinovat? Iar dacă era un asemenea monstru, de ce îl cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un proces, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
una câte una, singura legătură fizică umană care-i mai rămăsese. Deodată își spuse că lectura publică a documentelor secrete ale lui Tiberius fusese o greșeală ireparabilă. Era un gând foarte limpede. „Trebuia să le ascund, să-i arestez pe vinovați unul câte unul, în liniște, așa cum i-a distrus Tiberius pe populares.“ În clipa următoare își spuse însă că ar fi fost imposibil, pentru că senatorii votaseră crimele acelea legale cu o majoritate zdrobitoare. „Pe cine ar fi trebuit să ucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost însă într-adevăr vorba de o greșeală, în cazul lui?“ Din acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete timp de peste patruzeci de ani. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu SUA sunt vinovațe, pentru că privesc lumea precum curtea propri,e plină cu tot felul de orătănii, ce pot fi jumulite oricând la nevoie, mai ales dacă au petrol sau alte bogății, pe motiv că trebuie democratizate, ci marele vinovat este Lasange, că arată lumii sensibilitățile americane neconsolate și așa zisele vulnerabilități, a acestei lumi occidentale, strâmbe, hâde și corupte. Și să-l acuzi pe Lasange de terorism, e sinonim cu a lua pe față partea americanilor și a fi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Răspunsul a fost, exact ăla de care-mi fusese teamă: „Nu“. Tragic, nu? Oare ce se va alege de această nație atât de obijduită într-un viitor oarecare? Trebuie ca încet, încet, poporul acesta să înțeleagă că nu conducătorii sunt vinovații, criminalii sunt mult mai jos, sunt mulți și periculoși, fiindcă sunt diseminați prin popor, contaminează ca o boală venerică și pe alți oameni de bună credință, sunt cei care dintr-o ură stârnită, doar de imensa lor prostie generată de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și de sfinții tăi. Frusina nu mai zise nimic. Se pregăti să plece la serviciu după ce Petre urcă pe tractor și se făcu nevăzut. De Sf. Mărie, a ajutat-o să ducă pachetele și coliva la biserică, ba, simțindu-se vinovat de cele întâmplate cu câteva zile în urmă, stătu afară și o așteptă până când se termină slujba. La masa de comemorare a mamei ei, Frusina a ținut să vină atât Gheorghe cât și părinții lui Petre. Alte rude nu avea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
copiii descoperă toate lucrurile de care ai vrut să-i ferești. Drogurile, divorțul, conformismul, boala. Cărțile, muzica și emisiunile cuminți. Distracția. Da, așa îți vine să le spui oamenilor ăstora cărora le-a murit copilul: n-aveți decât! Simțiți-vă vinovați! Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cel mai la îndemână e să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
s-a deschis. Eu stau încă pe jos, cu Helen și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul polițist irlandez cu părul sur. Dom’ sergent. Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un singur lucru nu trebuia să se îndoiască: că era liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și la urma urmelor, tot statul român era acela pe care-l slujea, așa cum îl slujise și pe vremuri, cu inconvenientul că acel stat purta acum, drept emblemă, secera și ciocanul, în locul coroanei. Dar de asta nu el era cel vinovat! Ce putea face?... Cine era de vină că îi fusese dat să se nască în vremea primului rege al României, să pună umărul la reîntregirea nației române sub cel de-al doilea, să facă apoi o frumoasă carieră sub cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arătă ea mirată și, desprinzându-se din brațele lui, continuă să meargă mai departe alături de el, ținându-l de mână. Pentru că m-am purtat urât cu tine, îi spuse el și în sinea sa simți că, într-adevăr, se făcuse vinovat de urâtă purtare. Pentru că mi-am închipuit prostii despre tine... Nu știu de ce am crezut că eu aș avea dreptul să-ți impun să mă iubești pe mine, și nu pe altul! Nu iubesc pe altcineva, dar nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumneata l-ai asasinat pe fratele meu Gildas, apoi... - Nu, Marie. M-am mulțumit să-i trimit o copie a articolului despre necunoscuta din Molène... Iar asta a aprins pulberea... El a fost ucis, apoi Yves, apoi... - Responsabil, dar nu vinovat? ironiză ea cu amărăciune. O privi, sincer mîhnit. - SÎnt convins că unul din jefuitorii de la vremea aceea a profitat de prezența mea ca să se descotorosească de ceilalți, ca să-i Împiedice să vorbească. - Iar pe dumneata ce te-a Împiedicat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lingourile sînt pe insulă. Ea e cea care s-a debarasat de ceilalți jefuitori. Iar acum, făcîndu-mă pe mine responsabil de crime, se debarasează de mine. O Înfrunta, dîndu-i ghes cu toată energia. - Marie, gîndește-te, dacă aș fi cu adevărat vinovat, crezi că aș sta liniștit aici, povestindu-ți toate astea? Ea Își Întoarse ochii. Trebuia să-și facă rapid ordine În idei. Îl privi cum se scoală, cum bea apă de la robinet, cum umple un pahar cu apă, i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
declară Arthus, neluînd În seamă Întreruperea. - O vînzare Înregistrată pentru doar o sută de mii de franci. - Era și ăsta un mod de a scăpa de lăcomia fiscului, i-o Întoarse castelanul. N-ar fi trebuit s-o fac. Pledez vinovat. Bătrînul părea că savurează În mod deosebit situația. - Mai sînt și alte Întrebări curioase la care aș putea da răspuns? se interesă el. - Deocamdată nu, dar am să vă rog să rămîneți la dispoziția poliției. Și dumneata, adăugă Lucas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații să scape basma curată! - Vinovații? - Da, noi! Noi sîntem vinovații! Noi, părinții! Ei erau niște copii! Gwen, Gwen a mea... Un hohot de plîns o scutură, Lucas interveni imediat. - Care copii? Yvonne se Întoarse spre Marie, care Îi simți privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații să scape basma curată! - Vinovații? - Da, noi! Noi sîntem vinovații! Noi, părinții! Ei erau niște copii! Gwen, Gwen a mea... Un hohot de plîns o scutură, Lucas interveni imediat. - Care copii? Yvonne se Întoarse spre Marie, care Îi simți privirea străbătînd-o ca o arsură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații să scape basma curată! - Vinovații? - Da, noi! Noi sîntem vinovații! Noi, părinții! Ei erau niște copii! Gwen, Gwen a mea... Un hohot de plîns o scutură, Lucas interveni imediat. - Care copii? Yvonne se Întoarse spre Marie, care Îi simți privirea străbătînd-o ca o arsură și mergînd departe, dincolo de ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A fugit? Pe unde? Prăvălia are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ia spune! — Nu mi s-a părut că e cazul să fac ceva, bâigui șeful gărzilor. În fond, e vorba de doi nevinovați. Toată lumea spune că cei din Como au simpatii ghibeline, dar În comuna noastră nu s-au făcut vinovați de nici o fărădelege... nu-i nimic În care să poată fi implicați... În afară de două crime atroce! La aceste cuvinte, Bargello păru să Își recupereze ceva din siguranță. Se ridică, scoțând pieptul În față. — De aceea am venit să te anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era clar că dacă o să mai amîne mult momentul o să se trezească în ziua cînd n-o să se mai poată face nimic. — Eu n-am forțat pe nimeni să intre în acțiune, spune Roja, cu atît mai puțin mă simt vinovat că lor li s-au aprins călcîiele după Curist și Părințel. Aici le-ați întins o capcană fără să vă dați seama, spune Dendé. Ce să mai spun atunci despre mine? începe să-și amintească Roja. Despre cum s-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi ardeii iuți, curry sau muștarul. Varice Această afecțiune este provocată de depunerile de calciu anorganic, colesterol și alte elemente anorganice pe pereții venelor, determinând înfundarea lor și umflarea spre exterior prin piele; amidonul și zaharurile rafinate sunt principalii vinovați din regimul alimentar. Spanac: spanacul crud detoxifică și stimulează activitatea intestinelor inferioare, astfel încât reziduurile sunt eliminate și nu se acumulează sau poluează fluxul sangvin; formează și echilibrează sângele; sub formă de suc, se amestecă 170 g cu 300 gsuc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
modern tipic Ceea ce intră pe o parte trebuie să iasă pe altă parte - în cele din urmă. Între timp, această materie poate putrezi în interior timp de ani și ani, îmbolnăvindu-vă sau chiar provocându-vă moartea. Toxemia este adevăratul vinovat în cazul marii majorități a bolilor cronice și degenerative. Acest lucru explică, de exemplu, de ce, în exact aceleași condiții de expunere, unele persoane răcesc sau se îmbolnăvesc de alte afecțiuni contagioase, în timp ce altele rămân complet imune. Nu este vina „germenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]