6,587 matches
-
translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
multă vreme în urmă... am și uitat când. Uneori am senzația că nu mă vor mai lăsa să mă întorc în oraș, că nu mă vor accepta așa cum sunt acum. M-am obișnuit să trăiesc singur. Am luat cele două viori și le-am încercat coardele. Nimic. Au răsunat sec. — De unde ați adunat instrumentele astea? — Din diverse locuri, zise el. L-am rugat pe cel care mă aprovizionează cu mâncare să le adune. Stau îngropate prin dulapuri și magazii și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de demarcație mai în afară. — S-ar putea să ai dreptate, dar nu în cazul meu. Nu văd motivul pentru care toată lumea ar fi obligată să asculte muzică la casetofon stereo. Melodia nu capătă un caracter mai profund dacă auzi viorile în stânga și contrabasul în dreapta. Poate e doar o modalitate mai complexă de a stimula o imaginație adormită. — Nu ți se pare că ești cam dogmatic? Și ea a fost de aceeași părere. — Soția ta? — Da. Pretindea că eram deștept, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul Poeme al lui Ștefan Petică. Spre sfârșitul decadei tipărește Iudeea (1927), prima parte a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este preponderent unul de analiză psihologică, mai ales datorită protagonistului, „popa” Luca Stroici, care ascunde înlăuntrul său un adevărat „labirint sufletesc”. Luca Stroici se simte un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
București, 1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924; ed. îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Ernest Renan, București, 1923; Conservator & C-ia, București, 1924; Crima din Strada Nopții, București, 1925; Cântecul Omului, partea I: Iudeea, Craiova, 1927; Vioara mută, București, 1928; Leagăn de cântece, București, 1929; Fântâna cu chipuri, București, 1933; Helada, București, 1935; Roma, București, 1936; Evul Mediu, București, 1937; Naționalismul în presă, București, 1938; Primejdia iudaică, București, 1939; Apocalips profan, București, 1941; Renașterea, București, 1942; Țara
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
181-186, 316-320, VI, 339-343, VII, 99-103, 224-227, VIII, 116-126, IX, 288-294, 443-452, X, 133-145, XII, 80-82, 351-352, 491-492, 557-558; Lovinescu, Scrieri, II, 283-286, IV, 615-619, V, 167-168, 194-199, VI, 103-105, 252, 286-287; Rebreanu, Opere, XIV, 159-161, XVI, 253-255; Șerban Cioculescu „Vioara mută”, ADV, 1928, 13 694; Sebastian, Jurnal, 187-189, 201-204; Al. A. Philippide, N. Davidescu, „Helada”, CLI, 1935, 22; Octav Șuluțiu, N. Davidescu, „Roma”, F, 1936, 3; C. Fântâneru, N. Davidescu, „Evul Mediu”, U, 1937, 343; Octav Șuluțiu, „Evul Mediu”, F
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Ion Vinea ori a lui Ion Barbu sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Alecsandri” din Galați (1896-1903), devine student la Conservatorul din București (1904-1907), apoi la Conservatorul Național din Paris (1907-1914) și, tot aici, la Schola Cantorum. Între anii 1922 și 1930 trăiește într-un exil voluntar în SUA, unde este profesor de vioară la City Conservatory (New York). Reîntors în țară, funcționează ca profesor de contrapunct, forme și estetică la Conservatorul din București, până la pensionare (1948). În vara anului 1950 muzicianul este arestat și deținut la Canal pentru că audiase Liturghia catolică de Bach la
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
că viitorul nu-l va decide genetica, informatica sau materialele noi, ci relansata disponibilitate profesională, creativă și culturală a subiectului uman. Viitorul este imposibil de atins altfel decât printr-o mobilizare sinergică a forțelor real creative, În care managerii sunt „vioara Întâi”. Diversele stări inerțiale, ce corespund unor obișnuințe și tradiții, subsumate unui alt tip de act existențial, vor fi brutal confruntate cu mutațiile socioprofesionale ultrarapide. Soluția? Un alt tip de instrucție, cu o psihopedagogie adecvată, cu o profesionalizare receptivă la
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc din deșerturile tristeții/ ori din cântecul așteptându-mă în vioară/ ce coșmar doarme între frunzele acelorași sâni?/ te-am văzut aruncând mărilor trupul tău/ te-am văzut căutând între degetele mele uzina/ dar cunoști tu bucuriile și suferințele zilelor/ în care voi fi o chemare?/ te doresc țară a focurilor
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Scrisori către plante, București, 1936; Carte pentru domnițe, București, 1937; Frunzișul toamnei mele, București, 1938; Scară la cer, București, 1940; Poeme de pe front, București, 1942; Versuri, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Cântece de amurg, București, 1969; Cântece românești, București, 1970; Viorile vârstei, București, 1972; Ștergar românesc, București, 1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977; Lumini pentru dragostea mea, București, 1978, Viorile vârstei, pref. Al. Piru, București, 1978; Peisaj românesc, București, 1979; Copilul cu inima de aur, București, 1980; Copilul și Țara, București, 1981; Cântec la plecarea verii, București, 1981; Scară la cer, pref. C. Stănescu, București, 1983; Cântece pentru mama, București
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
acorda Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, reluare a procedeelor ludic-animiste din Cărțile cu Apolodor ale lui Gellu Naum. În paralel, i se interpretează în concerte diverse piese muzicale (o sonată pentru vioară și pian, o simfonie, lieduri etc). În 1985, implicată în cazul inginerului Gheorghe Ursu, arestat de Securitate în urma denunțului că scrie un jurnal anticomunist și ucis în închisoare, jurnal în care erau notate discuții purtate în casa poetei, aceasta, de
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
frecventată de George Enescu, C. nu putea îmbrățișa decât o carieră legată de muzică. Face studii liceale la Botoșani (1901-1906), pe care le continuă la Liceul Internat din Iași, absolvindu-le în 1908, perioadă în care începe în paralel studiul viorii la Conservator. Anul 1908 înseamnă pentru tânărul C. și plecarea la Paris, unde se pregătește pentru cariera de jurist, obținând un meritoriu doctorat la Sorbona; e o profesiune pe care nu o va practica vreodată. Parisul îi mai oferă ocazia
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
și ploi neîntrerupte, câmpuri cu corbi, ca la J. Laforgue, orașul, stilizat în felul lui G. Rodenbach, ca o cetate moartă unde străjuiesc doar lebedele. Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de temperamentul unui simbolist autentic, C. participă discret numai la familiarizarea cu o recuzită poetică nouă. SCRIERI: Din anii tineri, Craiova, 1895; Ploaie și soare, Craiova, 1904. Repere bibliografice: C.
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi. Nopțile, postfața edit., Craiova, 1975; Florin Dumitrana, Întâile viori, pref. edit., Craiova, 1979; Titu Maiorescu, Critice, introd. edit., Craiova, 1995. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Comentarii despre Camil Petrescu, RL, 1975, 22; Alexandru George, Exclamativ și sumar, VR, 1975, 9; Mihai Dinu Gheorghiu, Între intenție și realizare, CL, 1975, 9
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
lui Petru cel Mare, București, 1961; Murmurul cuvintelor (1913-1923), îngr. Marcel Aderca, pref. Eugen Barbu, București, 1971; Teatru. Despre teatru, îngr. și pref. Marcel Aderca, București, 1974; Răzvrătirea lui Prometeu, București, 1974; Domnișoara din str. Neptun. Orașele scufundate. Copilul cu vioara. Scurt roman al unui ogar, îngr. și pref. H. Zalis, București, 1982; Contribuții critice, I-II, îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1983-1988; Oameni și idei, îngr. Marcel Aderca și Valentin Chifor, pref. Marcel Aderca, Cluj-Napoca, 1983; Aventurile d-lui
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
malduri de trestii aurite, Pe care cocostârcii, înfipți într'un picior. Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor. Un scrânciob mai la vale pe lângă ei adună Flăcăi și fete mândre ce rid cu voie bună: Și 'n sunet de vioare, de cobze și de nai Se întoarce hora lină, călcând pe verde plai. Bătrâni cu fețe stinse, Români cu fețe dalbe Românce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc Iar pe 'mprejur
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ai omenirii vor fi găsit în compoziția dramatică din contemporaneitate echivalențe calitative. Dar după cum sunt sigur că având cultură, autorul anonim ar fi scris pe lângă, sau în loc de Miorița și Meșterul Manole, Luceafărul și Floare albastră, nu mă îndoiesc că fără vioară George Enescu ar fi cântat din frunză sau din fluier de soc și că, lipsit de material, Rodin ar fi sfidat marmora și bronzul, sculptând în miez de pâine, nuci de cocos sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îndemnat a scrie, ci numai (titlul o indică) despre Tănase. Prin urmare nu ce joacă, ci cum joacă ne interesează. Cred că răspunsul direct e cel mai nimerit: joacă bine, joacă foarte bine, joacă minunat. Dar e un violonist fără vioară, un sculptor fără argilă, un pictor fără pânză și, ca autorul Mioriței, un scriitor fără plaivaz. S-a ivit prematur într-un punct geografic nepotrivit și într-un gen inexistent. Genul e în devenire. Tănaste există și-l așteaptă, matur
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cânta a unei violoniste? Nu neapărat, mi-a răspuns Corina Belcea, modifică însă regimul de folosire a timpului. Isabela nu părea foarte pretențioasă. Foarte veselă la vederea mamei în pauza concertului, dând semne de încântare la auzul corzilor ciupite ale viorii prețioase a Corinei, și-a băut în liniște, concentrată, doza de lapte. Cine știe, poate, peste ani, va deveni pianista cvartetului, așa cum o spune, mai în glumă mai în serios, Corina Belcea... Violonista nu pare să-și fi schimbat maniera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sine și admirabilei ei măiestrii violonistice. Impetuos și violistul Cvartetului Belcea, polonezul Krysztof Chorzelski, ale cărui picioare se mișcă neîncetat, punctând uneori puternic ritmul cu bătăi energice în lemnul scenei. Sigură pe sine și Laura Samuel, cea de-a doua vioară, și ea una prețioasă, a grupului. Antoine Lederlin, francez, membru al orchestrei simfonice din Basel, recent atașat grupului ca violoncelist, dă culoare acestui cvartet vădit internațional, dar unit prin educația muzicienilor săi, primită la Royal College of Music, la Londra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a cântat, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Edward Elgar, cvartetul opus 83 în mi minor. O lucrare brahmsiană în esență, interpretată în premieră în 1919. Elgar a fost încadrat de mai puțin cântatul Cvintet pentru corn, vioară, două viole și violoncel de Mozart, avându-l ca solist pe Bruno Schneider, astăzi profesor la Conservatorul din Geneva și Școala de muzică din Freiburg im Brisgau și de un excepțional interpretat cvartet beethovenian Op. 59, în fa major, primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]