37,159 matches
-
axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate două semicercuri contrapuse, mari de o palmă. - Nu se explică, rosti din nou Alberto. Tânărul Amid se apropiase și el și privea În tăcere. - Învăluită În nori e și voința lui Alah, murmură el. Dante ridică din umeri. - Ai zis că funcționează. Arată-mi cum. Celălalt Încuviință, iar mâna sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar, În timp ce Amara se apropia, văzu cu silă că și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar speranța era Încă vie. Se putea Încerca. Să Îl aresteze În momentul culminant al Întreprinderii... oare nu aceasta ar fi fost adevărata crimă? Oare n-ar fi trebuit, dimpotrivă, să i se arunce la picioare, să Își pună mintea, voința și știința cu totul În slujba marii lucrări? Să fie pentru noul Frederic sfatul, vocea, cel care Îi Închide și Îi deschide inima cu cheile Înțelepciunii și ale virtuții. Să Îndrepte greșelile, să repare nesocotințele, să reia planul Credincioșilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului, doi bărbați băuseră moartea din același obiect de preț. Al doilea urmându-și propria voință, primul din ticăloasa dorință a altcuiva. Amândoi praf și pulbere În eternul ciclu care ne depășește. Se ridică În picioare, proptindu-se peste masa de scris. Voia să acopere fața lui Arrigo, Înainte să cheme pe cineva. Dădu cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inundații teribile în țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu, însă, dacă scoteam alți pantalonași, nu chiloții mei albi, îi aruncam în secret la ghenă, nu eram nebună să port vechiturile alteia, cum să fiu egală cu proasta de Mimi-Canar?, asta era o fetiță alintată, fără nici un pic de voință, că nici n-a făcut mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să spun adevărul, asta-i o prostie. Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când recitam la serbări, nu deschideam gura până nu era o liniște absolută în sală, îi țineam pe toți în mână cu textul poeziei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Loredana acuma, ești la a treia nevastă, mamă, îți ajunge!!!, n-o supăra și nu vă certați din cauza mea, las-o în plata Domnului!!! Nu e o actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție, faci și cu astea ceva, dar... băiete, ei, mai ții tu minte că era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un copil, în fața mamei nu poate minți, nici nu vrea, ea a știut întotdeauna totul, asta e, pe Loredana el a făcut-o actriță. Eu am băgat-o la teatru. Nevasta asta a ta n-are talent, dar are voință. Tot timpul ar vrea să joace... Poate e mai bună de bucătăreasă, poate de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simțea că, deși era capabil de Îndrăzneală, chiar de nesăbuință, Îi lipseau atât curajul, cât și perseverența sau respectul de sine. Vanitate, temperată de suspiciunea față de sine, dacă nu de cunoașterea de sine, sentimentul că oamenii sunt niște automate supuse voinței sale, dorința de a „depăși“ cât mai mulți băieți și de a ajunge pe culmile nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub cerul liber și, din nou, Amory a adormit În ciuda voinței lui. A sosit apatica și respectabila duminică și până și marea parcă bombănea și se plângea, așa că s-au Întors la Princeton făcând autostopul În camionetele Ford ale fermierilor navetiști, contractând imediat câte un guturai zdravăn, dar altminteri neafectați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile sale. Isabelle, Însoțită de mama ei, a intrat cu mașina În oraș la ora patru și s-au dus Împreună pe zâmbitoarea Prospect Avenue, prin mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Aprinzând toate luminile, s-a contemplat În oglindă, căutându-și pe chip calitățile care-i permiteau să aibă o viziune mai clară decât a majorității, care-i permiteau să ia decizii ferme, să-și influențeze și să-și asculte propria voință. Existau puține lucruri În viața sa pe care le-ar fi dorit altfel... Oxfordul, bunăoară, ar fi fost, poate, un teren de joc mai mare. S-a admirat Într-o liniște totală. Cât de convenabil de bine arăta, ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcea Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau pașii, târșâindu-se... târșâindu-se... Își imagina că „ prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase aproape din instrinct, din străfundul straturilor supropuse de tradiție Înnăscută sau ca o rugăciune venită de undeva departe de noapte. Apoi s-a auzit ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înspre gardul Întunecat din fața lui, din umbrele căruia veneau pașii, târșâindu-se... târșâindu-se... Își imagina că „ prost “ și „bun“ se combinaseră cumva prin asociația de idei anterioară. Când a strigat astfel, n-a fost deloc un act de voință. Voința l-ar fi Îndepărtat de silueta ce se mișca pe stradă. Strigase aproape din instrinct, din străfundul straturilor supropuse de tradiție Înnăscută sau ca o rugăciune venită de undeva departe de noapte. Apoi s-a auzit ceva ca o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bezna după ce i-ar fi dispărut farurile, aș fi făcut cale-ntoarsă. — Păi, a zis Burne brusc după câteva clipe de tăcere, am parcurs jumătate din drum. Hai să ne Întoarcem acasă. La Înapoiere s-au lansat Într-o discuție despre voință. — E singurul lucru care contează, a declarat Burne. Unica linie de demarcație Între bine și rău. Încă n-am găsit un om care și-a transformat viața Într-o porcărie și care să nu aibă o voință slabă. — Dar marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o discuție despre voință. — E singurul lucru care contează, a declarat Burne. Unica linie de demarcație Între bine și rău. Încă n-am găsit un om care și-a transformat viața Într-o porcărie și care să nu aibă o voință slabă. — Dar marii criminali? De obicei ăștia sunt alienați mintal. Dacă nu, au voința deficitară. Nu există criminali Întregi la cap și cu voință puternică. — Burne, nu sunt deloc de acord cu tine. Cum rămâne cu supraomul? — Cum să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de demarcație Între bine și rău. Încă n-am găsit un om care și-a transformat viața Într-o porcărie și care să nu aibă o voință slabă. — Dar marii criminali? De obicei ăștia sunt alienați mintal. Dacă nu, au voința deficitară. Nu există criminali Întregi la cap și cu voință puternică. — Burne, nu sunt deloc de acord cu tine. Cum rămâne cu supraomul? — Cum să rămână? — Păi, eu cred că Încarnează răul, dar e puternic și Întreg la minte. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un om care și-a transformat viața Într-o porcărie și care să nu aibă o voință slabă. — Dar marii criminali? De obicei ăștia sunt alienați mintal. Dacă nu, au voința deficitară. Nu există criminali Întregi la cap și cu voință puternică. — Burne, nu sunt deloc de acord cu tine. Cum rămâne cu supraomul? — Cum să rămână? — Păi, eu cred că Încarnează răul, dar e puternic și Întreg la minte. — N-am făcut cunoștință. Totuși pariez că e fie prost, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atribui tot soiul de defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și abia după aceea te decizi. Natural, după puțină libertate, imaginația născocește un milion de motive din care să rămâi, așa că hotărârea ta, când e luată, nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i dai o șansă cât de mică. — Ei, fir-aș al dracului a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar l-a pus pe gânduri și Amory socotea că, parțial, are dreptate. Se simțea ca un fabricant care, după ce și-a acuzat un contabil de fraudă, descoperă că propria sa odraslă, falsifică săptămânal catastifele de la birou. Biata, maltratata sa voință, din care făcuse ținta disprețului său și al prietenilor, stătea acum inocentă În fața lui, iar discernământul se Îndrepta spre temniță, cu acel demon inconfundabil, imaginația, dansând cu satisfacție răutăcioasă pe lângă el. Sfatul Clarei a fost singurul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]