5,438 matches
-
referitoare la „Focul din comuna Ștefănești din Județul Botoșani; despre „ofițerii români în armata austriacă spre a studia instituțiile armatei noastre”, dar și despre faptul că „de babele române se teme și moartea”: „la Telega, Gherghina lui Gozu, după ce a zăcut două luni a închis ochii, dar cântându-i să „veniți frați să-i dăm sărutarea cea de pe urmă” s-a trezit, ceea ce demonstrează că „ deprinderea din tinerețe e mai puternică decât boldul morții”... ... Vinul din Vinerea , Transilvania, de lângă Orăștie, trimis
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deprimă. Trebuie oare să renunț la optimismul meu nativ și să încep să „iau în serios” doctrinele aproape moderne despre inevitabilitatea „destinului”?... Observațiile dvs. despre Miorița ș...ț 21 martie Dragă prietene, vă vine să credeți că această scrisoare a zăcut mai bine de două luni într-un dosar? Eram convins că o terminasem și expediasem în ianuarie... Asta dovedește (I am afraid!) în ce hal mi-am pierdut memoria!... În orice caz, voiam să vă spun că observațiile dvs. despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit să umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puștiul ăsta, domnule Pribeagu, e ceva... — Sachi e de-ajuns, ți-am spus. — Atunci e ceva cu puștiul ăsta, Sachi, fir-ai tu să fii ! râde Ionel. Cred că fără să vrem am descoperit un diamant, care nu știu de ce zăcea până acum acoperit de praf, fără nicio noimă, fără să aibă habar de ce poate face cu adevă- rat. Ha, deja văd titlurile, amice... Omul care aduce tangoul... zâmbește Pribeagu. — Și în ce fel... Nu a trecut mult până când Cristi a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul. Când viața vine și dă cu tine de pământ, crezi că niște bani în plus vor face diferența ? Când o să zaci mort, cu inima oprită, crezi că va conta cât de plin ți-e buzunarul ? Pur și simplu nu poți accepta că suntem diferiți, tot timpul m-ai urât pentru asta. Tu ai mâine, eu nu am mâine ! Tu ai planuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
catastrofe, obloanele caselor părăsite erau trase, porțile încuiate bine, doar lătratul vreunui câine mai strica perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase aduceri aminte, Regina Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea putere să gândească vreun gest sau vreo vorbă. — Fernic, amice ! strigă la un ins care s-a apropiat de el, după ce l-a văzut zăcând în mijlocul unui parc de lângă Târgul Moșilor. Fernic, ce bine c-ai venit ! — Dumnezeule, domnișorule Cristian, s-a crucit Pribeagu când l-a găsit, arătând mai mult mort decât viu. Cu hainele-i pline de sânge și vomă, umflat la față de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru dansuri și fandoseli. Aici, când vin soldații sau ce-a mai rămas din ei, pe tărgi, operați pe viu, cusuți cum se poate, printre bubuituri și în condițiile unor amărâte de corturi, nu ale unui spital adevărat, iar seara zac fără speranță și în durere, neștiind dacă vor apuca ziua de mâine, aici tangoul vindecă răni și înlocuiește morfina, atunci când ea lipsește, purtând sufletele și mințile lor într-o lume de dragoste, nu de război și de moarte. Aici tangoul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mii fuseseră răniți, iar aproape cincizeci de mii au rămas fără locuințe, viețuind în mizerie pe străzile tot mai murdare și întunecate a ceea ce fusese odată Micul Paris. Mii de locuințe, blocuri, case, dar și clădiri importante fuseseră dărâmate și zăceau în ruine, după zecile de atacuri aeriene ale americanilor și englezilor. Chiar dacă trecuse un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Întinsul patriei, În această Înaltă funcție?! Coposu, În acele luni, era aproape necunoscut de păturile largi, iar oficiile de intoxicare ale securității - poate și cei din jurul lui Iliescu! - făceau tot posibilul ca să-l calomnieze pe acest bărbat ardelean care a zăcut vreo șaptesprezece ani În pușcăriile staliniste și care re-Înființase, mi se pare că Împreună cu Liviu Petrina și Iftene Pop, doar de câteva săptămâni, partidul lui Maniu, P.N.Ț. Din nefericire pentru acest mare partid ardelean, azi exclus din Parlament tot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rațional. Tragică, În optica lui Hegel, așa cum Îl Înțeleg eu, este o stare vecină cu nebunia, a unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
muncitoare! - sau, de cealaltă parte, din scrierile unor spirite xenofobe și ultra elitiste - vezi Gobineau sau Chamberlain, ideologia salvării și dominanței rasei ariene! - au „folosit” à fond, până la fund și fără „cruțare”, fără scrupule, acele „leviere” abisale care, se pare, zac, În străfundurile noastre, ale... tuturor?!... Oricum, ale multora, s-a văzut, vai, cei care s-au și recunoscut ca atare și s-au constituit În „mase vociferante și entuziaste” clamînd unul sau altul dintre sloganurile de stânga sau de dreapta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era posibil cum puteam îndura treaz un zbor de șase ore spre Portland? Soluția mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la clasa întâi înainte de a fi împins într-un cărucior cu rotile prin aeroporturi, cu un angajat al companiei aeriene în dreapta mea pentru a mă împiedica să cad în bot. „Indigestie“, a declarat presei Paul Bogaards
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a venit a doua zi dimineața și mi-a cerut să dau pe toată lumea afară din cauza nivelului intolerabil al zgomotului, deși, aburit de droguri și vodcă, am încercat să-l mituiesc cu un sul din câteva sute. După asta am zăcut sigur în pat șapte zile-n șir, uitându-mă la DVD-uri cu filme porno, fără sunet, prizând probabil patruzeci de doze de heroină, având permanent lângă mine o găleată albastră de plastic în care vomitam, spunându-mi că lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
având permanent lângă mine o găleată albastră de plastic în care vomitam, spunându-mi că lipsa de respect din partea comunității criticilor mă făcea să sufăr atât de mult și să mă droghez, ca să scap de durere. Nu voiam decât să zac și să aștept sfârșitul stupid unei carierei mele incendiare. ::::::::::::: Săptămâna următoare m-am supus unei examinări inutile la Exodus Clinic, în Marina Del Ray (unde mi s-a aplicat diagnosticul de „narcisism situațional dobândit“). N-a ajutat cu nimic. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copii nu fusese găsit. Nici un trup nu fusese descoperit în vreo râpă sau în canalele de scurgere din beton; nici o rămășiță pe fundul secat al bălților sau în vreun sac dubios de voiaj scăpat la vreo barieră; nimic care să zacă dezgolit și desfigurat în pădure. Băieții ăștia dispăruseră fără urmă și nu exista nici un indiciu că vreunul se va întoarce. Investigatorii se îmbarcaseră în „căutări frenetice.“ Părinții băieților dispăruți erau îndemnați să apară la CNN și să umanizeze memoria copilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
focoasă. Era soția, mama, salvatoarea mea. Dar cum a dus asta la o relație de celibat? („A da, cum oare?“ îmi șoptea deseori vocea întunecată din adâncul minții mele.) Pur și simplu dădeam vina pe câte o scuză inventată în timp ce zăceam în patul imens din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mirandei lui Uranus. În cameră se mai găseau un minifrigider, lămpi viu colorate, o sofa din piele, un stereo și pe un întreg perete o fotografie alb-negru a unui parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor jocuri video zăceau împrăștiate în fața unui televizor uriaș, conectat acum la Playstation 2, în mijlocul unui morman de DVD-uri cu The Simpson’s și South Park. Pe pat se odihnea un teanc de cămăși Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
teanc de cămăși Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de povestiri cu luptători japonezi, de reviste de wrestling și de seria completă Harry Potter, iar deasupra rafturilor trona un desen în bronz al zodiacului. Rămășițele unui Starbucks iced-tchai zăceau lângă o gigantică lună transparentă a screen saver-lui care lumina monitorul computerului lui Robby. Robby se uita la Nintendo Power Monthly în timp ce își trăgea în picioare o pereche de șosete Puma după care își încercă tenișii Nike. Televizorul era pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul mașinii de frunze, iar atunci când am deschis ușa de la bucătărie coada lui începu să bată în podea cu optimism dar se opri în aer când își dădu seama cine era, apoi coada coborî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lung și de ascuțit. Eu și îngrijitorul am studiat o vreme pasărea, amândoi fără grai, până când m-a întrebat: - Aveți cumva o pisică? În aer plutea un miros de fum, iar soarele urca pe cer. Sarah îl lăsase pe Terby zăcând lângă piscină, arătând negru și mort în lumina dimineții. Am scrutat din nou câmpul, să mă conving de dispariția pietrei de mormânt. Și am continuat să scrutez câmpul pustiu ațintindu-mi privirea asupra locului care se înălța ușor chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Poate e câinele ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios. - Nu m-ar mira, am zis eu. E capabil de orice. Plus că are probleme de atitudine. Ne-am întors amândoi privirile spre Victor care, foarte inocent, zăcea într-o rână, absent. Și-a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam vedea casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor în fața televizorului, iar Sarah stătea tot în poala lui Wendy care ce îi citea povestea acelor băieți pierduți pe o insulă, iar deasupra lor se afla dormitorul principal cufundat în întuneric. Iar de jur în jur se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]