KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...197 198 199 ...206 >

5,128 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

caracterizat În special de două coloane sacre sau beteli, una de aur, și cealaltă de smarald. La rândul său, Melqart este atât În centrul unei istorisiri mitico-rituale despre moarte și reîntoarcere la viață, În care va avea un rol deosebit zeița Astarte, cât și al unei importante sărbători religioase. În afară de Melqart și Astarte, Îl găsim la Tir și pe Baal Shamemxe "Baal Shamem", Baal Safonxe "Baal Safon" (protector al marinarilor), Baal Malagexe "Baal Malage" (și acesta, probabil, legat de sfera marină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unei entități divine numite Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart", adică „Înger/Mesager al lui M.”, care anticipează importante dezvoltări teologice posterioare, mai ales la Palmira. La Sarepta, În sfârșit, din secolul al VII-lea Î.Hr., era venerată Tanitxe "Tanit"-Astartexe "Tanit-Astarte", o zeiță cu nume „dublu”, alcătuit din numele lui Tanit și cel al lui Astarte. Cunoaștem și alte asocieri divine precum Eshmun-Melqart din Cipru, Eshmun-Astarte, Sidxe "Sid"-Tanitxe "Sid-Tanit", Sid-Melqartxe "Sid-Melqart" la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal"), Rashapxe "Rashap", Astartexe "Astarte", Horonxe "Horon", Baal Safonxe "Baal Safon" și alți zei sunt bine primiți În ținutul Nilului, unde principalul centru al cultelor feniciene era cetatea portuară Memphis, În care exista un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele mai importante și critice ale existenței. În miile de voturi din sanctuarul citadin numit tofet aceștia sunt invocați cel mai adesea Împreună; o particularitate exclusivă a Cartaginei este faptul că Tanit apare de obicei pe primul loc atât ca zeiță În mod explicit tutelară a cetății, cât și ca mijlocitoare Între umanitate și partenerul său divin extrem de autoritar. În ceea ce Îl privește pe Baal Hammon (lit.: „stăpân al altarului șdomesticț”), personalitatea lui Îmbrățișează o sferă foarte amplă de prerogative, arătându

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul venerației În tofet-ul local, În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Gades (Cadiz), considerat foarte important și bogat, cu un oracol care a fost consultat de faimoase personaje istorice. În insula Ibiza a existat un sanctuar În grota din Es Cuyram, În care sute de statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician, poate Melqartxe "Melqart". Aici au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a existat un sanctuar În grota din Es Cuyram, În care sute de statui de teracotă reprezintă o zeiță despre care se crede că ar fi Tanit. La Pyrgi (Santa Severa de astăzi), pe teritoriu etrusc, exista un sanctuar dedicat zeiței etrusce Unixe "Uni", identificată cu Astartexe "Astarte", venerată Împreună cu un Baalxe "Baal" fenician, poate Melqartxe "Melqart". Aici au ieșit la lumină plăcuțe de aur cu inscripții feniciene și etrusce, În care se amintește construirea sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să-i satisfacă. În rest, divinitățile feniciano-punice au fost uneori primite de civilizații vecine, precum Anatolia și Egipt. Un caz aparte este reprezentat de Israel, care adoptă pe scară largă cultele lui Baalxe "Baal", Astartexe "Astarte" și Asheraxe "Ashera" (vechea zeiță mamă Athiratxe "Athirat" atestată Încă de la Ugarit) În cadrul religiozității domestice, În timp ce le respinge la nivel oficial concomitent cu afirmarea cultului unicului YHWHxe "YHWH". Cultul feniciano-punic cuprindea acte precum rugăciunea, divinația și practicile magice, ofertele sacrificiale nesângeroase (alimente, obiecte, băuturi etc.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sincretic al acestei sistematizări teologice este confirmat de faptul că templul lui Bel, cel mai de seamă monument religios din Palmira, era definit ca „o casă a zeilor”, pentru că adăpostea multe alte culte cu origini diferite. Alături de el era o zeiță, soția sa, identificabilă probabil cu Ishtarxe "Ishtar"/Astartexe "Astarte". Faptul că cele două divinități au format un binom tradițional este demonstrat de existența cultului adus unei entități divine cu nume „dublu”, Bolastarxe "Bolastar", format din două teonime care alcătuiesc o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sigur analog cu Baalxe "Baal"-Hammon din tradiția feniciano-punică, introdus În oază, probabil, de grupuri tribale din Antiliban sau Hauran. Acesta deținea un sanctuar În afara orașului, plasat pe vârful Gebel Muntar (la sud-vest de Palmira), unde era venerat alături de o zeiță de origine arabă Manawatxe "Manawat". Tribul Bene-Agrud are pentru Ben-Hammon o devoțiune specială, marcată de faptul că i-au construit acest sanctuar. Reproducând parțial trăsăturile omonimului său fenician, Bel-Hammon era la Palmira o manifestare minoră a lui Bel, un zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
corespunde la Palmira lui Rashapxe "Rashap", dar și lui Herakles/Melqartxe "Melqart". În universul divin de la Palmira figurează și numeroase divinități feminine, care apar În general În poziții mai puțin relevante În comparație cu cele masculine. De un cult important avea parte zeița Allatxe "Allat" (al cărei nume Înseamnă „zeiță”), de origine arabă și cu trăsături războinice (este reprezentată asemenea Atenei, având coif, lance și scut), care apare adesea alături de Baalshamin. Deținea un sanctuar important, În apropierea templului acestuia din urmă, care trebuia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și lui Herakles/Melqartxe "Melqart". În universul divin de la Palmira figurează și numeroase divinități feminine, care apar În general În poziții mai puțin relevante În comparație cu cele masculine. De un cult important avea parte zeița Allatxe "Allat" (al cărei nume Înseamnă „zeiță”), de origine arabă și cu trăsături războinice (este reprezentată asemenea Atenei, având coif, lance și scut), care apare adesea alături de Baalshamin. Deținea un sanctuar important, În apropierea templului acestuia din urmă, care trebuia să reprezinte un punct de referință religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trăsătură Împrumutată de la Atargatisxe "Atargatis", cu care tinde să se identifice. Subzistă diferite elemente care indică un proces de asimilare a lui Allat cu Astartexe "Astarte", o divinitate care, la fel ca prima, are un nume ce Înseamnă prin excelență „zeiță” și ale cărei trăsături astrale ne-au fost semnalate Într-o epocă târzie de izvoare clasice. Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a lui Allat cu Astartexe "Astarte", o divinitate care, la fel ca prima, are un nume ce Înseamnă prin excelență „zeiță” și ale cărei trăsături astrale ne-au fost semnalate Într-o epocă târzie de izvoare clasice. Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de mare popularitate În ciuda a ceea ce se Întâmplă În zona siriană. Totuși, numele ei (prescurtat) apare În onomastica personală. Zeița poartă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de mare popularitate În ciuda a ceea ce se Întâmplă În zona siriană. Totuși, numele ei (prescurtat) apare În onomastica personală. Zeița poartă un nume dublu care rezultă din combinarea lui Astartexe "Astarte" (În forma astar-) și Anatxe "Anat" (În forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la Ugarit și cu Astarte și Tanitxe "Tanit" În lumea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nume dublu care rezultă din combinarea lui Astartexe "Astarte" (În forma astar-) și Anatxe "Anat" (În forma atteh) și trebuie să fi fost pusă În legătură cu Astarte și Anat la Ugarit și cu Astarte și Tanitxe "Tanit" În lumea feniciano-punică. Între zeițele de origine mesopotamiană se află și Hertaxe "Herta" și Nanaixe "Nanai". Prima este personificarea unui epitet al lui Ishtarxe "Ishtar" („soție”); În epoca târzie, Nanai ajunge să fie identificată cu Tashmetuxe "Tashmetu", soția lui Nebo. Despre cultul de la Palmira, În privința

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități naționale Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile lui Stepahonos din Bizanț, conform căruia Filadelfia s-ar fi numit anterior Astarte (Ethnikà, sub voce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile lui Stepahonos din Bizanț, conform căruia Filadelfia s-ar fi numit anterior Astarte (Ethnikà, sub voce „Philadelpheia”); În același timp aceeași zeiță, denumită Asteriaxe "Asteria", se regăsește ca efigie pe monedele din Amman. Un alt sigiliu Îi aparține unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu forme tipice și decorațiuni vegetale și animale care țin de motivul fertilității, de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care a scos la lumină, prin intermediul unor descoperiri de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care a scos la lumină, prin intermediul unor descoperiri de edificii sacre, o planimetrie de templu caracteristică acestei culturi, pe lângă o așa numită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acele sanctuare de pe munți erau destinate unei singure și unice ființe supraumane. Cu toate acestea, descoperirea unor recipiente cilindrice Împodobite cu spirale, care, În unele cazuri, reproduceau o figură feminină, i-a făcut pe savanți să se gândească la o zeiță sau o stăpână a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și cele despre care se credea că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
supraumane. Cu toate acestea, descoperirea unor recipiente cilindrice Împodobite cu spirale, care, În unele cazuri, reproduceau o figură feminină, i-a făcut pe savanți să se gândească la o zeiță sau o stăpână a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și cele despre care se credea că ar fi fost celebrate În palate și În casele private. Este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și promotoare a fecundității naturii și oamenilor, căreia i se alătura o pereche masculină. Din această zeiță ar fi derivat eroine ca Dictynnaxe "Dictynna", Britomartisxe "Britomartis", Pasifaexe "Pasifae", Fedraxe "Fedra", Ariadnaxe "Ariadna", rezultat al unui proces

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și promotoare a fecundității naturii și oamenilor, căreia i se alătura o pereche masculină. Din această zeiță ar fi derivat eroine ca Dictynnaxe "Dictynna", Britomartisxe "Britomartis", Pasifaexe "Pasifae", Fedraxe "Fedra", Ariadnaxe "Ariadna", rezultat al unui proces de „decădere” al vechilor divinități pe care mitologia greacă ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]