KorAP: Find »focus({[drukola/l=pune] în} [drukola/p=noun]) evidență« with Poliqarp

<1 ...197 198 199 ...210 >

5,232 matches

Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

interdependență obiectivă cu alte fenomene sociale. A explica înseamnă a pune în evidență tocmai această interdependență, a determina acele fenomene sociale și umane obiective care reprezintă cauzele fenomenului pe care îl analizăm. A explica dezlănțuirea primului război mondial înseamnă a pune în evidență acele condiții care în mod obiectiv au declanșat acest eveniment. b) Comprehensiunea presupune un determinism subiectiv: fenomenele sociale și umane sunt acțiuni umane sau produse ale acestor acțiuni. Acțiunea umană are însă un specific în raport cu fenomenele naturale. Realizarea sa este

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
prin cauze obiective este o strategie caracteristică în mod special științelor naturii, în timp ce științele umane, datorită specificității obiectului lor, trebuie să utilizeze o metodologie comprehensivă. Există puncte de vedere foarte diferite în legătură cu natura și eficacitatea comprehensiunii. Înainte de a încerca să punem în evidență caracteristicile generale ale acestei metodologii, valoarea și limitele sale, este util să trecem pe scurt în revistă câteva dintre încercările mai sistematice de a elabora bazele sale teoretice. Variații pe tema comprehensiuniitc "Variații pe tema comprehensiunii" Ideea că faptele umane

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
istoriei. Istoricul nu trebuie să caute forme generale în scurgerea timpului, pentru că acestea nu există. Eltrebuie să se dedice analizei unor teme precise, ca, de exemplu, economia domestică antică, artizanatul din Evul Mediu etc. Elaborarea de monografii amănunțite care să pună în evidență cât mai exact toate particularitățile fenomenului cercetat și, de asemenea, să-l încadreze în condițiile epocii, reprezintă sarcina unică a istoricului. Varietatea și unicitatea fenomenelor umane nu își pot avea sursa decât însubiectivitatea umană. A explica faptele umane înseamnă a

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
abandonată, ca o presupoziție extrem de simplificatoare în științele social-umane contemporane, începând cu psihologia și sfârșind cu sociologia. Nu este vorba, desigur, de vreo opțiune pentru inconștient, ci de o înțelegere mai exactă a mecanismelor constitutive ale comportamentului uman. Marxismul a pus în evidență caracterul ideologic al gândirii umane. În ceea ce privește analiza noastră, este extrem de interesantă caracterizarea dată de Friedrich Engels mecanismelor de funcționare a conștiinței sociale. Vorbind despre ideologie și având în minte modul de a gândi specific întregii societăți de până la el, Engels

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
ce-i drept, în chip conștient, dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care-l pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel nu ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață și o „suprafață” care reflectă acest conținut, dar într-o modalitate mai mult sau mai puțin adecvată. Gradul de adecvare al conștiinței de sine poate merge

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
decât o metodă științifică, sistematică de investigare. Ea depinde în mod esențial de intuiția cercetătorului, de cultura sa și poate și de starea de spirit particulară în care se află. Nu oferă în fapt explicații. O explicație eficientă trebuie să pună în evidență serii cauzale complete, în primul rând, elementele inițiale care declanșează întregul proces determinativ, și nu numai un moment al acesteia. O știință care s-ar mulțumi să explice ploaia prin existența norilor pe cer, evident, nu este eronată, dar neinteresantă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
acest sens, Vladimir Ilici Lenin atrăgea atenția asupra faptului că interpretările idealiste pornesc în explicație de la jumătatea drumului. El trebuie să determine mai departe ce se află în spatele motivelor, dorințelor, aspirațiilor actorilor (Lenin, 1969). A explica în fapt înseamnă a pune în evidență ce anume îi determină pe oameni să gândească și să acționeze într-un anumit fel. Subiectivul are el însuși logica sa, care nu stă la suprafață. Ea trebuie pusă în lumină printr-un efort de cercetare, depășind conștientizarea naturală a

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
el se exprimă divinitatea. Putem deci înțelege de ce, în alegeri importante pentru comunitate, decizia era delegată zeilor, prin mecanismele considerate ca reprezentative pentru manifestarea acestora. Rămâne totuși de neînțeles de unde obiceiul curios de a trage la sorți. Comprehensiunea poate să pună în evidență cel mult ce gândeau în mod explicit actorii. Un lucru nu poate fi însă lămurit: de ce grecii au ales drept cale de manifestare a voinței zeilor tocmai sorții sau oracolul de la Delphi. Știința poate oferi o explicație acestor fapte, care

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
drastice luate de către un domnitor oarecare împotriva boierilor? O anumită explicație putem obține prin descoperirea motivației domnitorului însuși: a stăvili uneltirile boierilor, a face dreptate, a împiedica jaful și împilarea. Este aceasta o explicație cauzală? Evident că nu. Sociologul ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
prin aceasta, nivelul satisfacerii necesităților sale. Cele două criterii sunt echivalente: fie se ia gradul de dezvoltare al forțelor productive, capacitatea lor de a produce cele necesare, fie se consideră direct gradul de satisfacere al necesităților umane. Pe această linie pusă în evidență de Marx se orientează, în ultimul timp, cu diferențe însă semnificative din alte puncte de vedere, și o serie de gânditori nemarxiști. De exemplu, teoria societății postindustriale (Bell, 1973) reprezintăo tentativă de elaborare a unui model explicativ și predictiv al

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
secole, proprietatea privată era considerată de către 99,9% dintre membrii unei comunități europene drept unica formă posibilă a organizării sociale. În secolul XX, concepțiile s-au schimbat, existând comunități care și-au modificat opiniile în sens absolut invers. Ambele exemple pun în evidență diferențele imense de optică ce pot exista între epoci diferite sau chiar în cadrul aceleiași epoci. În aceste condiții, putem utiliza atitudinea colectivității, aprecierile lor ca un criteriu al progresului? Putem considera că ceea ce coincide cu aspirațiile unei colectivități sau ale

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
prin determinanți obiectivi, Acest model al deciziei prezintă totodată și o funcție normativă. Dacă partea de „calcul” a deciziei este oferită de modelul analitic, modelul prezentat aici oferă instrumentele înfruntării raționale a incertitudinii persistente. Modelul cibernetictc "Modelul cibernetic" Cibernetica a pus în evidență un mod alternativ de rezolvare a problemelor de către sistemele finaliste, în raport cu modul decizional. Ceea ce a făcut ca cibernetica să fie interesantă pentru științele sociale și umane este observația că realitatea social-umană nu este nici ea lipsită de mecanisme de reglare

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
fundamentală a teoriei marxiste asupra societății: determinismul reciproc al activităților, faptelor sociale. Fiecare este rezultatul influenței unei mulțimi de împrejurări, a activităților cu care se învecinează. La nivelul acestei interdependențe se realizează explicația. A explica un fapt social înseamnă a pune în evidență modul în care este determinat profilul său particular de alte fapte sociale. Prin aceasta, este realizată exigența constituirii teoriei sociale ca știință - explicarea unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
pune în evidență modul în care este determinat profilul său particular de alte fapte sociale. Prin aceasta, este realizată exigența constituirii teoriei sociale ca știință - explicarea unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În rest, nu putem explica direct

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
nu reprezintă o simplificare „economistă” de genul care, printr-o înțelegere îngustă a principiilor fundamentale ale materialismului istoric, au apărut la unii marxiști de mai târziu. Este adevărat, de asemenea, încă un lucru. Din punct de vedere teoretic, Marx a pus în evidență modul în care economicul determină profilul întregii societăți. Capitalul reprezintă, din acest punct de vedere, o analiză excepțională. Nici Marx, nici Engels și din păcate nici unul dintre continuatori nu a reușit să producă analize similare din punctul de vedere al

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
de „formațiune socială” vizează tocmai o asemenea tipologie a societăților. Sarcina științelor sociale este deci aceea de a cerceta diferitele tipuri distincte de organizări sociale, diferitele formațiuni sociale, de a determina caracteristicile definitorii, legile lor specifice - structura lor -, de a pune în evidență condițiile în care o formațiune sau alta este necesară sau își pierde necesitatea, făcând loc alteia. Are loc astfel o deplasare însemnatăacentrului de analiză. Fără a se nega posibilitatea analizei unor caracteristici generale, comune tuturor societăților, o asemenea analiză abstractă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
în ansamblul relațiilor structurale, în configurația structurală a contextului social din care face parte. Cu alte cuvinte, sarcina științei este să determine funcțiile pe care fiecare fapt social le are de îndeplinit în cadrul structurii concrete din care face parte, să pună în evidență influențele structurale asupra sa. Din acest punct de vedere, descrierea structurală a societăților, a formațiunilor sociale reprezintă un cadru general necesar analizei fiecărui fenomen social în parte. Această exigență metodologică este distinctivă pentru concepția marxistă despre societate. Una dintre presupozițiile

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739

ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce omul tîrziu modern s-a obișnuit să refuze ori să pună în cauză transcendențele obiectivate, absolutul instituționalizat? Jocul dintre obiectivitatea transcendenței și libertatea umană devine, în aceste condiții, o temă-cheie de interogație. Obișnuită

STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
studiază modalitățile de a exprima în vizibil invizibilul, de a exploata distanța verticală, vectorii către un alt plan de realitate. De pildă, o cercetare recentă privind cultul budist birmanez dedicat lui weikza (mediator uman între lumi, înzestrat cu puteri extraordinare) punea în evidență stîngăciile comice ale spectacolului ritual de apariție a personajului. Asistența făcea haz de ele, înțelegîndu-le totodată ca aproximare prin definiție, imperfectă a supranaturalului. Pentru credincioși, greșelile voite de regie din episodul ritual făceau din el o conjectură performată, dacă e

STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e mai puternic vectorul simbolic care le leagă. Anecdotele mistice din mai toate tradițiile, ca și parabolele din Evanghelii își învelesc, de pildă, învățătura în straie de rînd, umile, de fiecare zi. Grăuntele de muștar, ca și banul

STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

a conceptului de suveranitate populară - mobilizarea se realiza prin mijloace plebiscitare - pentru a ocoli sau înlocui instituțiile care asigurau controlul și echilibrul și pentru a schimba apoi regulile jocului astfel încât să încline terenul în favoarea sa. De asemenea, această situație a pus în evidență faptul că resursele erau controlate de stat, deoarece Chávez stăpânea fondurile speciale destinate programelor sociale independent de răspunderea băncii centrale și CNE se complăcea să nu impună restricții asupra folosirii resurselor statului, a funcțiilor publice și a publicității televizate în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
neapărat greșită, dar este prea simplistă. O privire mai atentă la cazul Slovaciei sugerează existența unei relații mai nuanțate între populism, democrația consolidată și naționalism și clarifică cele trei concepte. Relația dintre cele trei fenomene a fost cel mai bine pusă în evidență de cele două guverne conduse de Vladimir Mečiar la mijlocul anilor 1990, dar pentru o înțelegere completă a felului în care populismul a afectat democrația în această perioadă este de asemenea util să analizăm guvernele care au venit la putere în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600

se localizează tipic în segmentele bazale ale lobilor inferiori, segmentul superior al lobului inferior sau segmentele posterioare ale lobilor superiori [35]. Tabloul clinic Abcesul pulmonar primitiv este la majoritatea bolnavilor un abces bronhogen de aspirație. În anamneza acestor pacienți se pune în evidență destul de frecvent existența surselor endogene de germeni anaerobi și a condițiilor care favorizează aspirația materialului infectant. Între momentul aspirației și debutul simptomelor acute există un interval de timp care variază între 2-3 zile până la câteva săptămâni. În această perioadă bolnavul

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
reumatoidă Bronșiectaziile asociate cu artrita reumatoidă au fost descrise ca precedând artrita sau ca apărând pe parcursul acestei boli. În clinicile specializate în artrită reumatoidă, manifestările clinice de bronșiectazie apar la 1-3% dintre pacienți [87]. Folosirea CT de înaltă rezoluție poate pune în evidență o prevalență a bronșiectaziilor de până la 30%. Pe o perioadă de urmărire de 5 ani pacienții cu bronșiectazii și artrită reumatoidă au avut un risc de deces de 5 ori mai mare față de pacienții care aveau numai artrită reumatoidă, majoritatea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]