50,681 matches
-
Berlin, care a avut 9 reprezentații în patru zile între 15 și 19 martie 2006. Piesa "New York [Fuckin’ City]" a participat în festivalul RAINBOW pentru teatru tânăr, de la Sankt Petersburg, alături de "The Sunhsine Play" în mai 2006. Peca este membrul fondator al "companiei BLA" alături de "Laurențiu Bănescu" și "Adrian Posteuca" și inițiatorul programului " Scrie o piesă" care încurajează dramaturgia în liceu. "Gigantic" (2007-2008) "Buy Me With a Coffee" (2008), în cadrul proiectului Blog The Theatre, Schauschpielhaus Graz și Teatrul Bulandra, București Interviuri
Peca Ștefan () [Corola-website/Science/303205_a_304534]
-
ca fiind cel mai ascultat cântec la radio din istorie, în prima săptămână. Interscope i-a acordat lui 50 Cent propriul său label, G-unit Records, în anul 2003. Astfel, au semnat Lloyd Banks, Tony Yayo, și Young Buck, ca membrii fondatori ai G-unit. The Game a semnat mai târziu, după ce semnase cu Aftermath Entertaiment a lui Dr.Dre. În martie 2005, al doilea album a lui 50 Cent, "The Massacre", a vândut 1,14 milioane de copii în primele patru zile
50 Cent () [Corola-website/Science/303200_a_304529]
-
invitat" ("guest conductor"), apare la pupitrul multor formații de prestigiu, ca "Vancouver Symphony Orchestră", Orchestră filarmonica Radio din Hilversum, Olanda, "Philadelphia Orchestră". În 1981, cu ocazia centenarului nașterii lui George Enescu, împreună cu un grup de muzicieni devine unul dintre membrii fondatori ai Societății "George Enescu" din Statele Unite ale Americii, avându-l ca președinte de onoare pe Yehudi Menuhin. După 1990 va veni de mai multe ori în România, fiind și membru al juriului Concursurilor ""George Enescu"". În multe din programele sale
Sergiu Comissiona () [Corola-website/Science/302255_a_303584]
-
celebre dezbateri politice din istoria Statelor Unite. Principalii participanți au apărut într-un puternic contrast reciproc, atât din punct de vedere fizic, cât și politic. Lincoln avertiza că „” amenință valorile republicanismului și l-a acuzat pe Douglas că pervertește valorile Părinților Fondatori, care considerau că , în timp ce Douglas a pus accent pe , opinia să că coloniștii locali sunt liberi să aleagă dacă să permită sau nu sclavia, și l-a acuzat pe Lincoln că s-ar fi alăturat aboliționiștilor. Dezbaterile aveau atmosfera unei
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
o bază de susținere republicană pe care ziarul germanofon o putea mobiliza. La 27 februarie 1860, liderii de partid din New York l-au invitat pe Lincoln să țină un în fața unui grup de republicani puternici. Lincoln a susținut că Părinților Fondatori nu le trebuia suveranitatea populară și că ei încercaseră în mod repetat să restricționeze sclavia. Lincoln a insistat că bazele morale ale republicanilor impun opoziția față de sclavie, și a respins orice „bâjbâială după vreo cale de mijloc între bine și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ei în noile teritorii americane. La începutul războiului, el a încercat și să convingă statele să accepte eliberarea cu despăgubire în schimbul interzicerii sclaviei. Lincoln credea că limitarea sclaviei în aceste moduri o va elimina prin mijloace economice, așa cum prevedeau Părinții Fondatori, în conformitatea cu Constituția. Președintele Lincoln a respins două tentative de emancipare limitate geografic ale general-maiorului John C. Frémont în august 1861 și a general-maiorului în mai 1862, cu argumentul că nu le stă lor în putere, și că va
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
anii 1840, Lincoln subscrisese Doctrinei Necesității, o credință conform căreia mintea umană era controlată de o putere superioară. În anii 1850, Lincoln recunoștea „providența” într-un sens general, și rareori folosea limbajul și imaginile evanghelicilor; el avea față de republicanismul Părinților Fondatori un respect aproape religios. După moartea fiului său, Edward, Lincoln și-a recunoscut mai des propria nevoie de a se baza pe Dumnezeu. Moartea lui Willie în februarie 1862 pare să-l fi făcut pe Lincoln să privească spre religie
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
un erou al conservatorilor politici pentru naționalismul său intens, pentru susținerea acordată mediului de afaceri, pentru insistența pentru stoparea răspândirii servituții umane, acțiunea sa în termenii principiilor Lockean și Burkean în numele libertății și tradiției, și pentru devotamentul pentru principiile Părinților Fondatori. Ca activist Whig, Lincoln era un susținător al intereselor de afaceri, favorizând un regim vamal protecționist, sistemul bancar, îmbunătățirile interne, și căile ferate în opoziție cu . William C. Harris găsea că „respectul [lui Lincoln] pentru Părinții Fondatori, pentru Constituție și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
pentru principiile Părinților Fondatori. Ca activist Whig, Lincoln era un susținător al intereselor de afaceri, favorizând un regim vamal protecționist, sistemul bancar, îmbunătățirile interne, și căile ferate în opoziție cu . William C. Harris găsea că „respectul [lui Lincoln] pentru Părinții Fondatori, pentru Constituție și pentru legile de sub ea, ca și pentru conservarea Republicii și instituțiilor ei i-au susținut și întărit conservatorismul”. James G. Randall punea accent pe toleranța lui și mai ales pe moderația „în preferința sa pentru un progres
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și 1975. Denumirea oficială sub care a funcționat era "Cenaclul Universitar al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara". „Aktionsgruppe Banat [1972-1975] provine dintr-un cenaclu literar al liceului din Sânnicolau Mare înființat de către profesoara Dorothea Götz. Cei nouă membrii fondatori Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner „[...] erau legați dela bun început din mai multe puncte de vedere, provenind din acelaș mediu social: s-au născut ca fii de
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
muncii de naționalitate germană în România, membru al biroului de partid județean Timiș și cu alte funcții) ca membrii grupului să treacă la cenaclul literar Adam-Müller-Guttenbrunn (Timișoara) desființând astfel în anul 1975 cenaclul Aktionsgruppe. Doar patru din cei nouă membrii fondatori mai sunt astăzi activi ca scriitori. Unii dintre ei ca și autorii tineri nemembrii ai cenaclului Aktionsgruppe Helmuth Frauendorfer, Roland Kirsch, Herta Müller, Horst Samson und Werner Söllner au trecut la cenaclul „Adam-Müller-Guttenbrunn“, (fost cenaclul literar „Nikolaus Lenau“), care a
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
Helmuth Frauendorfer, Roland Kirsch, Herta Müller, Horst Samson und Werner Söllner au trecut la cenaclul „Adam-Müller-Guttenbrunn“, (fost cenaclul literar „Nikolaus Lenau“), care a funcționat în Timișoara între 1968 și 1989. Alții s-au retras complet din activități literare. Între menbrii fondatori ai cenaclului Adam-Müller-Guttenbrunn s-au numărat, Nikolaus Berwanger, Franz Liebhard, Ludwig Schwarz, Hans Kehrer și Eduard Schneider. După ce în toamnă 1984 Nikolaus Berwanger care ani de zile și-a ținut „mâna protectoare» (germ. "schützende Hand" asupra grupului timișorean nu s-
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
Marii Britanii în 1776, aceste foste 13 colonii au devenit o confederație, o singură entitate politică, constituind de fapt prima încercare juridică, administrativă și politică a viitoarei republici federale, Statele Unite ale Americii. Deși conform legilor internaționale existente atunci, cele 13 state fondatoare erau o entitate politică distinctă, devenită independentă și suverană după recunoașterea sa de către Marea Britanie în 1783, aceasta era slabă și ineficace. "Articolele Confederației" alcătuiau o constituție neclară și lipsită de majoritatea puterilor executive la nivel central cerute de conducerea unei
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
independentă și suverană după recunoașterea sa de către Marea Britanie în 1783, aceasta era slabă și ineficace. "Articolele Confederației" alcătuiau o constituție neclară și lipsită de majoritatea puterilor executive la nivel central cerute de conducerea unei entități formate din state independente, statele fondatoare înseși fuseseră secătuite de război și structura confederală însăși era vag definită, aproape inactivă și slab prezentă. Toate aceste cauze au determinat din partea acelor oameni extraordinari, participanți în toate fazele creării Statelor Unite, supranumiți Founding Fathers, să ia măsuri excepționale de
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
Armata Roșie a ocupat Republica Democrată Georgia răsturnând guvernul legal ales al țării, proclamând o republică sovietică în această țară. Georgia a fost unită cu forța cu Armenia și Azerbaidjan pentru a forma Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, un stat fondator al Uniunii Sovietice. În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, planurile cincinale și declanșarea procesului de industrializare forțată au creat baza de producție necesară modernizării Armatei Roșii. Cum posibilitatea de declanșare a unui război în Europa crescuse în
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Comitetul pentru Studierea Statutului Legal al Femeii a avut ca scop determinarea poziției femeii în lume. Acesta a fost înființat în 1938 iar ulterior a devenit parte din ONU cu denumirea Comisia pentru Statutul Femeii. Din cele 42 de state fondatoare, 23 (sau 24 prin includerea Franței Libere) au rămas membre până la desființarea Societății în 1946. În anul fondator, alte șase state au aderat dar numai două au rămas membre de-a lungul existenței Societății. În următorii ani au aderat alte
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
fost înființat în 1938 iar ulterior a devenit parte din ONU cu denumirea Comisia pentru Statutul Femeii. Din cele 42 de state fondatoare, 23 (sau 24 prin includerea Franței Libere) au rămas membre până la desființarea Societății în 1946. În anul fondator, alte șase state au aderat dar numai două au rămas membre de-a lungul existenței Societății. În următorii ani au aderat alte 15 state. Cel mai mare număr de state membre a fost de 58, în perioada 28 septembrie 1934
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
fondare a fost Costa Rica, la 22 ianuarie 1925; statul care se alăturase Societății Națiunilor în 16 decembrie 1920. Ultimul membru care s-a retras din cadrul Societății înainte de desființare a fost Luxemburg, pe 30 aprilie 1942. Brazilia a fost primul membru fondator care s-a retras (14 iunie 1926), iar Haiti a fost ultimul (aprilie 1942). Irak, alăturându-se în 1932, a fost primul membru al Societății care fusese anterior mandat al Societății Națiunilor. După sfârșitul Primului Război Mondial, puterile Aliate se confruntau cu
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
de 98,17% din voturi, cu toate eforturile Frontului Popular de a boicota alegerile. De asemenea, alegerile au fost boicotate și de autoritățile separatiste din stânga Nistrului. În decembrie 1991, președintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunității Statelor Independente (CSI). La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și aproape concomitent este atrasă în conflicte armate cu două regiuni separatiste ale ei - cea transnistreană și cea populată preponderent
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Tuomas Lauri Johannes Holopainen (n. 25 decembrie 1976, Kitee,Finlanda) este un compozitor și muzician multi-instrumentalist finlandez, cunoscut mai ales ca membru fondator al formației symphonic metal Nightwish.. Născut într-o familie de romantici, tânărul Tuomas a început să cânte de la doar 8 ani. Holopainen a început studiul într-un colegiu de muzică, la pian și la clarinet, dar până la urmă pianul s-
Tuomas Holopainen () [Corola-website/Science/302123_a_303452]
-
<br> (pronunțat ; a doua literă c este mută) este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în partea de nord-est a țării. este unul din cele 13 state originare (foste colonii ale Marii Britanii) fondatoare a Statelor Unite, al cincilea în ordinea ratificării Constituției Statelor Unite. Connecticut se învecinează cu Long Island Sound la sud, la vest cu statul New York, la nord cu Massachusetts, iar la est cu Rhode Island. Capitala statului este Hartford, iar alte orașe
Connecticut () [Corola-website/Science/302532_a_303861]
-
Varg Qisling Larssøn Vikernes (n. 11 februarie 1973), născut Kristian Larssøn Vikernes, cunoscut și sub numele de scenă Count Grishnackh, este fondatorul și singurul membru al formației norvegiene de black metal Burzum. De asemenea este un reprezentant al extremismului de dreapta și al neo-păgânismului. În 1994 Vikernes a fost condamnat la închisoare pentru uciderea lui Øystein "Euronymous" Aarseth (chitaristul formației Mayhem) și
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
Nicolae Costin a deținut funcția de copreședinte al Fundației Mihai Viteazul și președinte al Societății Politologilor din Republica Moldova. El a primit titlul de “Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani” prin HCL nr. 47 din 30 noiembrie 1993. A fost membru fondator și președinte al Executivului Frontului Popular din Moldova (FPM), formațiune care milita pentru unificarea Basarabiei cu România. Prin activitatea sa a contribuit substanțial la procesul de renaștere națională a Basarabiei. La data de 9 august 1994, prin Decret al Președintelui
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
A funcționat și ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944). A fost directorul "secției de optică și spectroscopie" din "Institutul de Fizică" al Academiei din București/Măgurele (1949-1956), apoi directorul "Institutului de Fizică București" al Academiei Române (1956-1975). A fost membru fondator al Academiei de Științe din România. În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române (numită pe atunci „Academia RPR”). A fost distins cu ordinul "Meritul Științific" (1966) și cu titlul de "Om de Știință Emerit" (1962). A încetat din viață
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
UTM, membru în CC al PCR din iulie 1972 . A fost director al Bibliotecii Academiei între 1950-1955, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, ministru al Învățământului (1970 - 1972), ambasador în Elveția (1980 - 1982), iar apoi în SUA (până în 1984). Este președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre.. Interviuri
Mircea Malița () [Corola-website/Science/302668_a_303997]