KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1981 1982 1983 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

puțin la șase luni nu pot să-ți spună că pe tine te vor. La cinci ani și jumătate după nașterea copiilor noștri, numai trei din grupul original de nouă și-au păstrat slujbele: Caroline este designer grafic și lucrează acasă, așa că trebuie să-și Înghesuie toată munca În funcție de orarul de la școală al lui Max. Nu a putut să vină azi pentru că face ultimele retușuri la o broșură pentru IBM. Alice, cea drăguță la față, tunsă rotund, păr negru pana corbului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
face griji, iubita mea, zice el. Dacă nu stai bine cu banii, accept și-un cec. Îl las pe tata În gara Moorgate. De-acolo poate lua Northern Line direct până la King’s Cross și de-acolo un tren până acasă. Îi dau bani de bilet, o sumă imensă: e mai ieftin În ziua de azi să zbori la Boston decât să iei trenul până la Doncaster, și ceva În plus pentru taxi când ajunge acasă. E destul de evaziv când Îl Întreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
și de-acolo un tren până acasă. Îi dau bani de bilet, o sumă imensă: e mai ieftin În ziua de azi să zbori la Boston decât să iei trenul până la Doncaster, și ceva În plus pentru taxi când ajunge acasă. E destul de evaziv când Îl Întreb unde locuiește acum, a se citi cu cine locuiește acum, dar Îmi promite că se va duce direct acolo. Stau În fața gării, după colț, lângă automatul foto. Când mă uit Înăuntru câteva minute mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
perfect. Ani mai târziu, a devenit clar că Joseph Aloysius Reddy nu era bărbatul potrivit pentru o pasiune, și tot nu am putut să mă rup de el. De câte dovezi mai era nevoie? Prima, ziua În care a adus acasă cearșafurile În care dormise cu noua lui iubită ca să le spele mama. A doua, noaptea În care m-a dus În brațe până jos, Încă adormită, ca să-i spun polițaiului care se afla În sufragerie că el, Joseph Reddy, fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
cearșafurile În care dormise cu noua lui iubită ca să le spele mama. A doua, noaptea În care m-a dus În brațe până jos, Încă adormită, ca să-i spun polițaiului care se afla În sufragerie că el, Joseph Reddy, fusese acasă la o dată pe care trebuia să jur că mi-o amintesc. Și am jurat. —Kathy a noastră are o memorie a detaliului excelentă, i-a spus tata polițistului. Nu-i așa, iubita? Hai, zâmbește-i domnului polițist. Tatăl este modelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
mami nu are o profesoară. Are, hm, un șef, un bărbat care-i spune ce să facă. Și trebuie să-l Întrebe pe el dacă poate să plece. —Ai putea să-l Întrebi pe bărbatul ăla dacă poți să vii acasă mai devreme și În alte zile. Nu. Ei, aș putea, dar n-o pot face prea des. —De ce? Pentru că mama trebuie să fie la serviciu, altfel... oamenii s-ar supăra pe ea. Hai, să terminăm povestea, Em. „Domnișoara N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
timpul e scurt, iar pierderea fiecărui ovul este jelită ca și cum ar fi vreo piatră prețioasă. Dar cum să fac Încă un copil când nici pe cei pe care-i am nu apuc să-i văd? Nu prea am dat pe acasă zilele astea. Mă uit la ceasul din birou și dacă e după ora 8, știu că am ratat ora de culcare a copiilor și dacă tot am ratat-o, mă gândesc că la fel de bine pot să mai stau la birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Într-o cutie de polistiren, Întotdeauna necomestibil, și sfârșim cu obișnuitul nostru festin de la miezul nopții: o pungă de chipsuri din tortilla și câteva batoane de Crunchies de la distribuitor, totul udat cu cola light. Azi-noapte când am ajuns În sfârșit acasă, la 23.55, am ridicat telefonul crezând că e Momo cu niște cifre noi. Și de cine dau? Barbara, soacra mea. Nu mi-a venit să cred că a sunat așa de târziu. —Nu ai decât să-mi spui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
călduță, bogată În bacterii și, spre deosebire de alt fel de apă, nu e transparentă. În plus, ar trebui să-mi fac timp pentru un epilat inghinal cu ceară: refuz să mă expun dezbrăcată În public, Împreună cu alți părinți. 23.19: Ajung acasă și găsesc „Pachetul de conectare“ pentru „memoria de buzunar“ pe măsuța din hol. Richard a eșuat pe canapea și se uită la meciul lui Arsenal. Mi-a lăsat niște paste În cuptor: au mirosul și consistența tălpii de pantofi coapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
de sex care necesită mai puțin timp și energie decât altele. — Te rog, fii de partea mea, Rich, Îi spun ridicându-mă În picioare câteva minute mai târziu. Sunt singură la serviciu, Împotriva lor: nu pot să fiu singură și acasă. 01.01: Aproape am terminat de transferat toate datele de care am nevoie În „memoria de buzunar“ când se aude un țipăt de sus. 04.17: Emily s-a trezit de trei ori până acum. Se zbate sub plăpumioară, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
lui, e fericit ca un copil. Momo se Încruntă. —De câte ori vorbești de bărbații de la serviciu, Kate, o faci ca și cum noi am fi mamele lor. Suntem mamele lor. Am pe cineva care să se țină de fusta mea la serviciu, iar acasă mă așteaptă același lucru. Ar fi bine să te obișnuiești cu asta. În regulă, hai să mai repetăm introducerea o dată. Telefonul sună din nou. E Paula, care mă sună doar ca să-mi spună că mi-a găsit agenda personală electronică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
gândit la ei deloc? În avion de la Newark la Heathrow, 20.53: Adrenalina te ajută mereu să duci la capăt o acțiune, dar În drum spre casă faptul că am fost plecată Începe să se facă simțit ca o mahmureală. Acasă. Mă simt În același timp vitală pentru ei, oare cum se descurcă fără mine?, și dureros de periferică: se descurcă fără mine. Când mă aflu În străinătate, stau În camera de hotel În fața laptop-ului și-mi verific e-mailurile folosind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se citește un sentiment mult prea bine cunoscut mie. Două măsuri de scuze Înnebunite („Îmi pare rău pentru tot, oameni buni!“) la trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
strâng În jurul inimii mele și-mi strigă să ies cu mâinile sus. Uneori Îmi doresc să mă predau. Dar atunci mă gândesc la copiii mei, care așteaptă precum puii de bufniță din cartea lui Ben ca mami să se Întoarcă acasă de la vânătoare. A naibii carte, o știu pe dinafară. „Și atunci puii de bufniță Închiseră ochii și-și doriră ca Mama Bufniță să vină. ȘI EA A VENIT. Moale și tăcută, a zburat În picaj printre copaci până a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
dus Înapoi În camera de hotel. Desigur, sper că acest lucru nu va afecta În vreun fel relațiile tale cu EMF, pentru care rămâi un client foarte important. Cu stimă, Katharine Și pe acesta Îl și trimit imediat cum ajung acasă. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy În Statele Unite, când o femeie te sărută pe gură și te invită să o Însoțești pe o insulă pustie la alegerea ta, asta are tendința să „schimbe relația profesională“ un pic, deși poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
simți jenată În legătură cu ce s-a Întâmplat În camera de hotel: am stat cu ochii Închiși tot timpul, coniță, mai puțin când m-ai rugat să-ți scot lentilele de contact. Ochiul stâng e mai verde. Când m-am Întors acasă, era Butch Cassidy la televizor. Kate, Îți amintești sfârșitul, când Sundance și Butch sunt asediați de armata mexicană care-i așteaptă afară? Știu că nu fac bine, dar Își descarcă pistoalele oricum. Pentru o clipă, am crezut că am pățit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
cumva și un Tribunal al Paternității, domnule prezident? Întrebare idioată, de altfel. Cât credeți că v-ar lua să prelucrați retroactiv muntele de dosare? Toții bărbații care au intrat În cârciumă În drum spre casă și nu s-au Întors acasă la timp pentru povestea de culcare timp de, să zicem, două mii de ani? — Liniște! Liniște, am spus. Dacă veți continua În acest fel, doamnă Shattock, vă voi trimite În celulă. Sună minunat, așa aș putea dormi și eu. Judecătorul izbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
a nu avea un venit al meu după toți acești ani mă sperie prea tare. Am nevoie să am propriii bani, așa cum am nevoie de plămâni. („Ceea ce mama ta n-a avut niciodată au fost «bani ca să poată fugi de-acasă»“, Îmi spunea mătușa Phyllis ștergându-mi fața cu șervețelul ei). Și cum mi-ar fi mie, singură toată ziua acasă cu copiii? Nevoile copiilor sunt nesfârșite. Poți să-ți torni și să-ți torni dragostea și răbdarea În ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
bani, așa cum am nevoie de plămâni. („Ceea ce mama ta n-a avut niciodată au fost «bani ca să poată fugi de-acasă»“, Îmi spunea mătușa Phyllis ștergându-mi fața cu șervețelul ei). Și cum mi-ar fi mie, singură toată ziua acasă cu copiii? Nevoile copiilor sunt nesfârșite. Poți să-ți torni și să-ți torni dragostea și răbdarea În ei și când poți oare să zici gata? Niciodată. Niciodată nu poți să spui gata. Și ca să te pui În serviciul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
deranjează așa de tare, de ce nu vii chiar tu aici să-i spui? Îi explic ce program ocupat am avut, când Julie intervine: —Oricum, nu e ceva fizic. A avut niște probleme cu niște bărbați care au venit la ea acasă. Spuneau că au venit după niște bani pe care li i-ar datora tata. Și de ce nu mi-ai spus? Din sufrageria surorii mele se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-am lăsat câteva mesaje pe robot, Kath, Îmi zice sora mea, dar nu ești niciodată acasă. 20.16: Conferința e pentru Întreprinzătorii de la dot.com sau ce a mai rămas din ei. Cei care au convins centrul financiar al Londrei că pot citi viitorul, și-n final s-a dovedit că vorbeau În dodii, nicidecum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
sertarului. Zgomot incredibil de la fereastră. Pe marginea ferestrei, porumbeii s-au hotărât să se mute Împreună. Masculul stă cu o crenguță În cioc Într-o ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură ca un grilaj, cam cât o farfurie Întinsă. O, minunat, acum s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
tot nu am reușit s-o Înțeleg. Frica de necunoscut? În definitiv Jeremy a fost trimis la o școală pentru băieți de la vârsta de șapte ani, a studiat la unul dintre ultimele colegii exclusive pentru băieți, soția sa, Annabel, stă acasă cu cei doi fii și moștenitori, iar În sinea lui consideră că orice alt comportament este un fel de crimă Împotriva firii. —Scuză-mă, pot să-mi iau vinul Înapoi? Jeremy mă trage de mânecă. Îmi dau seama că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Nu, nu știu. Mi-ar plăcea să ies Împreună cu Rod și echipa vineri seara când se mănâncă mâncare indiană chiar și numai ca să-l opresc pe nemernicul ăla de Guy să-mi mai vâneze slujba, dar a trebuit să ajung acasă să citesc Harry Potter. Brusc, simt un miros prevestitor de rele dinspre cuptor. Nu-ți face griji, Rod. Totul e sub control. Ne vedem mâine. Nu-ți face griji, drăguțo! Deschid ușa cuptorului și mi se dezvăluie dezastrul. Foile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
cu bagaje pentru EuroDisney. Pâine? Lapte. Traversă pentru scări. Sunat tata. Formular de Înscriere la creșă pentru Ben. Sunat Jill Cooper-Clark!! Rățuște de ciocolată Thorntons! 22tc "22" Cât te costă?tc "Cât te costă ?" Miercuri, 22.35: Debra mă sună acasă, ceea ce e foarte ciudat, pentru că-n ultimul timp nu prea mai vobim, doar e-mailuri. Îmi dau seama imediat după voce că ceva nu e-n regulă. Așa că o Întreb cum mai merg lucrurile. Și după ce inspiră o dată adânc, Începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]