57,527 matches
-
însărcinare. ― Sire, v-am spus că mi-ar fi foarte dificil să părăsesc acum Abația. Pretextul ar trebui să fie extrem de bine ales și deocamdată nu am nici o idee cum anume l-aș putea convinge pe Abate să fac o călătorie spațială până la Curte... ― A, dar nu e vorba de așa ceva... Împăratul îi povesti pe scurt modul în care tatăl său, Kasser, fugise de pe nava de transport, luând în același timp și încărcătura de austral. ― Înălțimea Sa Kasser Boszt e pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un material greu de rafinat sau de exploatat. Pur și simplu era foarte rar. În ciuda cercetărilor amănunțite, pe nici una din planetele pe care pusese omul piciorul nu se întîlnise nici măcar vreun atom de austral. Pentru un motiv obscur, combustibilul pentru călătoriile superluminice părea să existe doar pe asteroizi. Oamenii se convinseseră cu multă vreme în urmă de acest lucru, așa încît a spune că ești în căutarea unei mine de austral pe o planetă devenise un fel de zicală populară care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
târziu, după mai bine de jumătate de oră în finalul căreia fuseseră nevoiți să folosească proiectile căutătoare. Insistaseră apoi să cerceteze cadavrele și se opuseseră cu destulă lipsă de respect atunci când Kasser sugerase că ar fi bine să-și continue călătoria. Reflexele soldățești nu aveau să piară niciodată din ființa lor. Nu găsiseră nimic care să le indice că inamicii lor ar fi putut fi spioni imperiali și abia după ce se convinseseră de acest lucru plecaseră mai departe. Mai departe e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
n-am avut ocazia să ți le-arăt... - Ba avut tu. Zuul și Părinte zburat ceruri. Asta profeție încheiat blestem numere. Important pentru Părinți. Chiar și pentru bahlah important. Bella ridică din umeri cu vădită nerăbdare. - Știu ca pentru voi călătoria spațială înseamnă foarte mult, dar eu aș fi vrut să-ți arăt cristalul ăsta. Era mare cât tot peretele și înfățișa galaxia. Era un lucru frumos, ca sculpturile pe care le fac mâtcile voastre. - Zuul pricepe. Dar Părinți știu oamenii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prag stătea un bărbat înalt și corpolent, cu o față roșie, care trăda aprecierea lui pentru mesele îmbelșugate, stropite din plin cu vin alternian. - Amel, băiatule, ce mă bucur că te văd! Nici nu știi cât de îngrozitoare a fost călătoria, spuse bărbatul cu un glas a cărui răgușeală trăda nenumărate nopți pierdute. - E greu să oferim pe o navă de război confortul cu care ești tu obișnuit, zâmbi împăratul, trecând cu vederea modul familiar în care i se adresase celălalt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fusese apoi un apropiat al lui Bella și multă lume credea că voioșia cu care împăratul se avânta în acțiuni nebunești și fără precedent era și rezultatul discuțiilor cu el. Când clonele atacaseră Tengysul, profesorul era plecat însă într-o călătorie de studii, undeva spre marginea galaxiei și nu reușise să-l urmeze pe Bella în exilul lui de pe Z. Împăratul se alesese în schimb drept tovarăș cu N'Gai Loon, a cărui personalitate era tocmai opusul celei a fostului profesor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
originalelor care au furnizat materialul genetic. Austral - element greu, al optulea din grupa a opta principală. Datorită stabilității nucleului său și energiilor imense pe care le degajă în reacția de fisiune, este singurul material din univers capabil să facă posibilă călătoria supraluminică. B Barbari - populație puțin numeroasă, care trăiește în câmpia Pannoniei pe Vechea Terra, formată din descendenți ai oamenilor care nu împărtășesc idealul augustinian. Refuzul garnizoanei imperiale staționate pe Vechea Terra de a-i elimina total induce permanent tensiuni între
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și începu să plaseze câte un fir în fiecare Ou. Știa că avea nevoie de exact 643 de fire de păr. Ouăle erau de fapt mici sonde spațiale autonome. Ele fuseseră proiectate și construite cu scopul de a permite, în timpul călătoriei spațiale, dezvoltarea în interiorul lor a unei clone umane mature, perfect formate. Deși timp de patruzeci și cinci de generații, lumea le spusese Ouă, Abatele trebui să recunoască față de sine însuși că le găsea asemănătoare mai mult cu niște coșciuge. Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
băiatul... în sfârșit, sunteți prea ușor de recunoscut și nu-mi închipui cum nădăjduiți să... — Ei, bravo! Tocmai pentru asta am venit la tine: dacă e cineva care să ne ducă pe ascuns până acolo, acela ești tu. — E o călătorie foarte periculoasă: ca să ajungem la Genava trebuie să străbatem, pentru cel puțin o zi întreagă, ținutul alemanilor, care sunt în război cu voi. Din nou, Balamber îl opri cu un semn: — Depinde de tine să ne ferești de întâlniri neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
paharul său berea rămasă și o dădu pe gât, sub privirea atentă a hunului. Pe urmă, punând jos cu zgomot paharul gol, întrebă: — Plecăm mâine? 3 Plecară din casa lui Audbert a doua zi, la primele licăriri ale zorilor. Capătul călătoriei era departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brutale ale lui Balamber, și le lăsă câteva indicații severe celor doi fii mai mari, după care urcă în șa; apoi, fără să se întoarcă, se puse în coada șirului, alăturându-se celor ce urmau să-i fie tovarăși de călătorie. Foarte curând, însă, trebui să se așeze el în fruntea micului cortegiu, întrucât nimeni nu cunoștea mai bine drumul cel mai scurt și cel mai sigur până la Rin. încă de la prima cotitură, Balamber îi adusese din nou aminte că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Foarte curând, însă, trebui să se așeze el în fruntea micului cortegiu, întrucât nimeni nu cunoștea mai bine drumul cel mai scurt și cel mai sigur până la Rin. încă de la prima cotitură, Balamber îi adusese din nou aminte că acea călătorie trebuia să rămână cât se poate de secretă, măcar până ar fi ajuns la destinație, astfel încât nu puteau să urmeze nici măcar pe porțiuni mici vechea cale romană - construită aproape în linie dreaptă - ce ducea la Augusta Rauricorum și, de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-l liniștea cu nimic: hunii erau un neam primejdios, chiar și atunci când râdeau. Cine era misteriosul mijlocitor pe care trebuiau să-l întâlnească? Se gândeau cu adevărat să-l îmbuneze pe Gundovek? Ce daruri îi duceau? încă de la începutul călătoriei, deslușise, sub bucata aspră de in ce învelea încărcătura catârului, două sipete, iar atunci când Odolgan ușurase animalele de încărcătură, putuse chiar să le vadă și să observe că hunul le ducea cu greu în brațe. Dar, în definitiv, nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
inelele de argint ale lui Gomer și o veche sabie romană, pe jumătate ruginită, înfiptă la centură. Audbert își pierduse calul, dar rezolvă problema - și încă în mod avantajos - luându-l pe cel care fusese al lui Gomer. își reluară călătoria și merseră până la lăsarea serii, pentru a se opri, în cele din urmă, pe un mic platou ierbos, aplecat deasupra unui torent spumegător. Pentru a nu atrage atenția bagauzilor ori a vreunei patrule burgunde, se lipsiră de foc și mâncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea, căutând aprobarea tovarășilor, care, la acel zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă aceștia se aflau mai la înălțime; totuși, călătoria cu caii pe o cărare atât de strâmtă, invadată, în mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își făcea de lucru pe lângă cai. Scuturându-și mâinile ude, se apropie de Balamber, rămas încremenit în poziția în care îl lăsase ceva mai devreme. Se opri la un pas lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i trebui mult până să înțeleagă că era vorba de bărbatul solid și chel ce se găsea în fruntea micului cortegiu și își oprea în momentul acela calul în fața lui Balamber. Curios să afle, în sfârșit, adevăratele motive ale acelei călătorii, dădu să se apropie, însă Khaba, care îi prinsese cotul într-o strânsoare de fier, îl opri. Odolgan se afla și el acum alături. — Du-te la cai și rămâi acolo cu Kayuk, îi porunci cu glas scăzut. Vorbise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste măsură, întinse mâna spre marcoman și obiectă: — Dar... Prefectule... Uiți că omul ăsta voia... — îi plătesc eu calul și harnașamentul, i-o tăie Sebastianus. Și găsește-i și o manta; e așa de amărât, nu vreau să-mi îngreuneze călătoria. O să hotărăsc pe drum ce fac cu el. La urma urmei, gărzile mele l-au prins, nu? Wolfhram îl fixă pe roman ezitând, cu o expresie incertă, dar ofițerul îl puse la punct: — Deci? Drumul pe care-l am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce i se revărsa pe umeri, mângâiată când și când de un vânt umed care anunța ploaia. — Așadar, îi spuse el, aplecându-se puțin în șa ca să-i strângă mâna, te întorci în valea ta. E foarte departe? Nu. O călătorie de doar două zile. E drept ca tatăl meu să fie înmormântat acasă la el, în mijlocul poporului său. Dar o să ne revedem curând. în douăzeci de zile voi fi aici cu cel puțin trei sute de războinici. — Ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau să-și facă loc cu forța. Cercetând de la înălțime, până acolo unde putea ajunge cu privirea, panglica vechiului drum, ce urmărea, cu cotituri largi, versanții înverziți ai văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo, jos. Aplecându-se în șa ca să vadă mai bine, fiul lui Gundovek încreți fruntea și, brusc, încuviință: — Vin, spuse el alarmat. Or să măture toată mulțimea aceea și or să fie curând aici. Așadar, în a doua zi de călătorie întâlneau, în sfârșit, dușmanul. Sebastianus își mută privirea către o porțiune mai apropiată a drumului: fugarii pe care îi vedea înaintând trecuseră de o cotitură deasupra căreia se apleca o stâncă imensă, astfel că nu aveau posibilitatea să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în galop cum nu ai mai făcut-o niciodată, să treci pasul și să duci tăblița asta la Magister militum, la Mediolanum sau în oricare alt loc s-ar găsi el. Ai înțeles? — Da, am înțeles, Prefectule, dar e o călătorie de multe zile și... Sebastianus scutură din cap energic. — Cu nici un chip nu trebuie să te oprești la Genava; s-ar putea să te rețină acolo și, în plus, cetatea e în pericol. Du-te, în schimb, la villa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de față râseră. Balamber, arătându-l pe războinic, râse și el: — Khaba a fost. El te-a prins în laț. Ți-a aranjat o călătorie pe cinste, nu? Alte râsete. Sebastianus îi aruncă lui Khaba o privire rapidă, dar preferă să rămână în tăcere. — Aliații tăi burgunzi s-au luptat foarte bine, dar nu aveau șanse împotriva noastră. E mare păcat că nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]