57,527 matches
-
timp de război și de ocupație. Introducerea releelor poștale, cu schimb de cai, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost un pas înainte pentru buna funcționare a poștelor. Serviciul poștal, organizat la început numai pentru nevoile statului, admite acum călătoria persoanelor particulare, dar cu autorizația domnului. În acest timp, curierii interni se mai numesc lipcani. Cei pentru străinătate, călărașii, realizau legătura între Țările Române cu Constantinopol, Polonia, Rusia, Transilvania și Austria. Tot călărașii asigurau tranzitul de corespondență prin Țările Române
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
nu plăteau vamă, erau găzduiți și ospătați, aveau întâietate, la trecerea prin vaduri etc. De înlesniri și atenție, se bucurau și alte categorii de călători, mai ales, personalitățile de seamă ale vremii. Iată ce a consemnat Paul de Alep, despre călătoria patriarhului Antiohiei, prin țările române, pe la mijlocul secolului al XVII-lea: “De cum am sosităla Galați-n.a.), sa dat de știre domnului printr-un călăraș sau olacăeste vorba de curierii gălățeni-n.a.), care transmitea știrile în interiorul țării și în afara ei
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ne-a dat și un conacar. Cel care venise cu noi s-a înapoiatăla Galați-n.a.) cu căruțele și cu caii, căci așa e obiceiul lor; în fiecare târg este un menzil de căruțe și de cai”. În continuarea călătoriei, de la Vaslui “ni s-a dat căruțe și cai de poștă”. Datorită neîncrederii în domnii Țărilor Române, care înclinau către puterile creștine, Rusia și Austria, amintind doar pe Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1710-1711), turcii au numit domnitori devotați lor
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
sosit “un curier din Valahia, de unde Poarta ... este informată înaintea tuturor asupra evenimentelor din Europa ... În ambele Țări Române, caii de poștă alergau numai în galop. Schimbați la relee, cu alți cai odihniți, se realizau deplasări rapide. Iată, descrierea unei călătorii cu căruța poștei, apărută într-o lucrare tipărită în anul 1828, la Londra: “O căruță mică formată din scânduri legate între ele, cam de trei picioare înaltă și lată de două, lungă aproximativ patru, fu trasă în fața mea. Înăuntru era
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Înăuntru era căptușită cu nuiele împletite și umplută cu fân. Mergea pe patru roți mici, fiecare lucrată dintr’o bucată subțire de lemn, cam de 12 inch. în diametru. La spatele acestui dogcart mi s’a legat sacul meu de călătorie, ca sămi servească drept rezemătoare. M’am suit cu greutate, m’am cuibărit în fân și eram aproape să-mi lovesc bărbia cu proprii mei genunchi, dacă n’ași fi lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
natură. De caii și căruțele poștei, se foloseau deasemenea, trimișii și curierii străini, care circulau prin țară. Schimbul de corespondență între particulari se făcea ca în trecut, mai ales prin cărăuși, negustori etc., care prin îndeletnicirile lor erau obligați la călătorii dese. Cărăușii moldoveni sunt consemnați, de exemplu, în evidențele Liovului, încă de la începutul secolului al XVI-lea; ei cunoșteau bine drumurile și asigurau totodată paza mărfurilor ce li se încredințau. Schimbul comercial, era tot monopolizat de Poartă, care își întărise
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
la Iași. Direcțiunea Poștelor avea ca atribuții asigurarea prezentării trimiterilor oficiale atât în capitală, cât și în celelalte orașe, expedierea la destinație prin curieri, precum și distribuirea lor, ținându-se evidența primirilor și predărilor. De asemenea, centraliza după folosire permisele de călătorie în contul statului, le înainta lunar Ministerului de Finanțe, încasând contravaloarea și împărțea antreprenorilor sumele cuvenite; încasa taxele călătorilor particulari, colecta pe cele strânse la relee și le împărțea antreprenorilor după distanțele parcurse în fiecare despărțire. Condițiile de arendare mai
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
a Drumurilor. A fost unicul mijloc de transport regulat, mai sigur, pentru cei care doreau să ajungă pe valea Bistriței. Circula obișnuit de trei ori pe săptămână, cu plecarea dimineața de la Oficiul Telegrafo-Poștal Fălticeni, de unde pasagerii își procurau biletele de călătorie. Transportând totodată diferite valori și sume importante de bani, diligențele poștale erau uneori atacate și jefuite de răufăcători, la trecerea prin păduri ori prin locuri izolate, pricinuind necazuri și călătorilor. Telefonul, un nou mijloc de comunicare la distanță În numai
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
episcopală, numită și Mănăstirea Curtea de Argeș. Acestea sunt monumentele de care se leagă începuturile statului feudal al Țării Românești, pe care călători celebri ca sirianul Paul de Alep sau Robert Ainslie ori pictori ca Bouquet și Lancelot, ale căror însemnări de călătorie și stampe au făcut să circule și în afara granițelor țării faima Curții de Argeș, le-au considerat adevărate minuni. Prima datează de la sfârșitul secolului XIII sau începutul secolului XIV și se presupune că a fost paraclisul primei curți domnești, a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Australia și Grecia, țări care au economii slabe față de toate candidatele din cadrul finalistelor. Veniturile generate de CIO au mutat barierele culturale la participarea la nivele înalte a sportului internațional. Contribuțiile din domeniul marketingului pentru dezvoltarea sportului și antrenarea sportivilor, precum și călătoria la și de la Jocuri a membrilor delegațiilor celor 200 de CNO-uri au ajutat Mișcarea Olimpică de a deveni cu adevărat universală . Toate aceste aspecte au fost finalizate nu fără costuri, în limite politice și organizaționale. În munca de realizare
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
de la Cartea Românească prin care se pregătea de apariție o nouă generație de scriitori. Mai importantă pentru discuția de față mi se pare însă o carte mai puțin discutată în epocă, dar mai bine receptată în afara granițelor și anume Lunga călătorie a prizonierului a lui Sorin Titel. În ea nu se vorbește despre condiția umană în general, așa cum pare la prima vedere, ci despre cea a lumii în care am trăit. O lume în care Dumnezeu nu mai exista; în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Urcarea muntelui și l-a comentat cu entuziasm) și, mai ales, doamnei Luisa Valmarin de la Universitatea La Sapienza, care a cheltuit foarte mult timp și foarte mulți bani pentru ca simpozionul despre România să poată avea loc. Afirmația că după această călătorie eu aș fi mers până la poarta vizirească spre a asculta magistrale cuvântări și a primi mulțumiri de la domnul Adrian Năstase este falsă și ca atare neavenită; cu atât mai mult cu cât conține ceva ilogic care o poate face să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
o pagină din talmud.” „Foarte rău, am zis eu, e una dintre cărțile care ar trebui să fie cunoscute de orice om de cultură.” Replica mea a determinat-o să abandoneze acest subiect delicat și să vorbească despre ultimele sale călătorii. Lucru care m-a bucurat. Dar n-a trecut multă vreme și-a început să ne spună că în străinătate a văzut niște filme documentare în care tinerii germani, plini de entuziasm, mergeau cântând pe șantierele deschise pentru refacerea țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
o dată, când mă aflam pentru câteva zile la Paris, să ajung la Aurora nu mult după vizita neașteptată a Ninei, care o bulversase. Fiindcă venise învăluită în negru din cap până-n picioare să-i spună că a făcut acea (ultimă) călătorie ca să-și ia rămas bun de la lume, pentru că ea nu-i va putea supraviețui lui Ali. Slavă Domnului că i-a supraviețuit, ca să ne spună ce mult l-a iubit. Altfel exista riscul să nu ne dăm seama de lucrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
exponențială pentru biografia mea, în măsura în care aceasta e înțeleasă și ca biografie spirituală. Lucru valabil pentru orice poet adevărat. Ceea ce diferă de la unul la celălalt sunt faptele de viață și cărțile care l-au marcat. De aceea voi preciza că, în călătoria mea spre mine însămi un rol esențial l-au avut, pe de o parte, teroarea istoriei, pe de alta, faptul că în anii de formare m-a preocupat problema tragicului, care presupune asumarea unei vinovății și a unei responsabilități pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dată de deschiderea Moscovei pentru că RPR să se poată apropia de RPFI, cu care mai apoi urma să realizeze în comun Sistemul de la Porțile de Fier. Urmărind constant desprinderea de Moscova, Dej a aderat la acordul chino-indian privind comerțul și călătoriile, acord ce includea și un apel la neagresiune, sub forma celor cinci principii ale coexistentei pașnice; acestea erau: respectarea reciprocă a suveranității și integrității teritoriale; nerecurgerea la agresiune; neamestecul în treburile interne ale altor state; egalitate și avantaj reciproc; coexistența
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
am gândit că era posibil să fie un semn. Chiar îmi murise bunicul? După un timp, aerul a devenit din nou respirabil. Când am trecut de stația Hibiya, o stație mai înainte de Kasumigaseki, m-a cuprins o tuse oribilă. Toți călătorii au început să tușească fără oprire. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita și... În cele din urmă metroul a ajuns la Kasumigaseki și am coborât fără să mă gândesc la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Înăuntru nu era foarte aglomerat, dar nu aveai unde să stai jos. Așa că am stat în picioare și am privit întreaga scenă. Cred că substanța respectivă mirosea, dar pe moment nu mi-am dat seama. Nu am simțit nimic. Toți călătorii tușeau, de parcă cineva lăsase în urmă ceva care se evaporase în aer. Cu toate astea, nimeni nu-și schimba locul. După ce a plecat metroul, am văzut că podeaua încă era murdară, așa că m-am tras patru-cinci metri mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și tușeau. „Oare ce s-o fi întâmplat? Ce ciudat!“ Trebuia să mă grăbesc la serviciu. Aveam o groază de lucruri de rezolvat în ziua respectivă. Pe peron se aflau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Angajații din stație adunau toți călătorii cărora li se făcuse rău, eram în jur de 50. Doi-trei nu se puteau mișca deloc și câțiva erau întinși pe jos. Foarte ciudat era faptul că atmosfera nu era deloc tensionată. Cu toate că mă simțeam rău și nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
părți. La Nakano-sakaue erau puțin în întârziere. Deja se instaurase panica. La știri numai despre asta se vorbea. Pentru că nici eu nu eram în apele mele, am ieșit la suprafață. La intrsecția Nakano-sakaue, ambulanțele făceau curse, ca să poată transporta toți călătorii. Nu am găsit o salvare care să mă ia și pe mine. Din acestă cauză, în loc de ambulanțe, au folosit și mașini speciale de poliție. Mașinile acelea care au plasă de sârmă în spate. M-au luat și pe mine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a pus la dispoziție o mașină. Pentru o vreme, s-au cazat la diverse hoteluri și saune din oraș, dar, în cele din urmă, au fost prinși. „Ce-o fi asta?“, m-am întrebat.ăDar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să facă nimic. Komada Shintarō ( 58 de ani) Domnul Komada a lucrat mult timp la o bancă importantă din oraș. La cincizeci de ani a fost transferat la o firmă de imobiliare. La cincizeci și trei de ani, vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai gol. Nu-mi place să mă cert pentru un loc și stau mereu lângă prima ușă din al doilea vagon. Aici găsești tot timpul un loc liber. Pentru că Ikebukuro e capăt de linie, când metroul ajunge în stație, toți călătorii coboară. Dar, în dimineața de 20 martie (ziua atacului), foarte puțini pasageri s-au dat jos. De obicei, din primul vagon coboară cincisprezece sau douăzeci de persoane, dar atunci nu au coborât decât cinci-șase. Oricum, nu am acordat prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
20 martie (ziua atacului), foarte puțini pasageri s-au dat jos. De obicei, din primul vagon coboară cincisprezece sau douăzeci de persoane, dar atunci nu au coborât decât cinci-șase. Oricum, nu am acordat prea multă atenție. După ce se dau jos călătorii din metrou, observatorii intră și inspectează interiorul. Să se asigure că nu și-a uitat nimeni nimic. Dacă totul e în ordine, ne poftesc înăuntru. Îmi pare atât de rău că angajatul care a verificat metroul în ziua aia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mea, era un pachet pătrățos, de vreo treizeci de centimetri, înfășurat în hârtie. Cam atât de mare (îmi arată cu mâinile). L-am văzut cu ochii mei. «Ce-o fi asta?» m-am întrebat. Dar angajatul din stație a poftit călătorii în metrou fără să facă nimic. Trebuia să facă ceva cu pachetul ăla! L-a văzut cu siguranță. Dacă l-ar fi scos afară, ar fi fost mai puține victime. Mare păcat! — Dar, dacă ar fi aruncat pachetul în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aici e ceva dubios? Cu treizeci de minute înainte să iau eu metroul, la Kasumigaseki era deja mare hărmălaie. Știau foarte bine că se întâmplase ceva ciudat și că ar fi trebuit să oprească metroul și să dea jos toți călătorii. Ar fi redus numărul victimelor. Nu a existat comunicare între angajați și conducere. La Ginza m-am târât pe scări dându-mi seama că, dacă nu ieșeam cât mai repede, aveam să-mi dau duhul acolo. Eram speriat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]