50,154 matches
-
Maria Lea Carmen Imutan Salonga (născută la 22 februarie 1971), cunoscută mai bine ca (/ˈleɪə səˈlɒnɡə/), este o cântăreață filipineza și actrița. Ea este renumită pentru rolurile sale din teatrul muzical, pentru furnizarea vocilor cantate a doua Prințese Disney, ca un artist de înregistrări și că personalitate în televiziune, în special în Filipine. La vârsta de 18 ani, ea își face debutul prin jucarea rolului principal, Kim, în muzicalul "Miss Saigon", mai întâi în
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
asiatică ce a jucat rolul de Eponine și Fantine în musicalul ""Leș Misérables"" , de pe Broadway. De asemenea, le-a portretizat pe Eponine și pe Fantine, în concertele aniversare de 10 și de 25 de ani de la Londra. Ea a furnizat vocile cantate pentru două Prințese Disney: Jasmine din "Aladdin" (1992) și Fă Mulan în "Mulan" (1998). Ea a fost numită o Legendă Disney în 2011 pentru munca ei cu Walt Disney Company. Lea Salonga a jucat că Mei-li în 2002
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
audiția ei, Lea, pe atunci în vârstă de 17 ani, a ales să cânte "On My Own" de Boublil și Claude-Michel Schönberg din ""Leș Misérables"" și mai târziu a fost rugat să cânte "Sun and Moon" pentru a testa compatibilitatea vocii ei cu calitate pieselor din muzical. Membrii juriului au fost impresionați de interpretarea melodiilor de către această, menționând că, de la prima notă cântată de aceasta, și-au dat deja seama că Lea era o potențială Kim. Lea Salonga a concurat cu
Lea Salonga () [Corola-website/Science/336193_a_337522]
-
în vis.” Majnun este descris ca un personaj arhetipal care întruchipează iubirea, nebunia și poezia, strâns unite în imaginarul arab. El este în primul rând un poet conștient deasupra celorlalți, cunoaște poezia veche, este un "rawi" (rapsod) și are o voce frumoasă. Pentru a-și exprima suferința și sentimentele recurge la poezie. Poemul arab, "qasida", are o structură fixă, a cărei parte introductivă este nostalgică. La Majnun, dragostea apare ca un destin („"sufletul meu s-a legat de al ei dinainte de
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i asociază pentru a cânta iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă că "aceasta nu trebuie confundată cu iubirea rudelor, prietenilor sau cu amorul carnal". Ibn
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
cu prilejul aniversării centenarului lucrării realizate de Rint, regizorului ceh Jan Švankmajer i s-a comandat să realizeze un documentar despre osuar. Rezultatul a fost un film lung de 10 minute, montat frenetic, cu imagini ale scheletelor dublate cu o voce narativă neutră a unui ghid de turism. Această versiune a fost inițial interzisă de către autoritățile comuniste cehe ca o presupusă activitate subversivă, iar coloana sonoră a fost înlocuită cu o scurtă introducere și un aranjament muzical de jazz realizat de
Osuarul din Sedlec () [Corola-website/Science/336225_a_337554]
-
pentru a absolvi cu promoția din 2008 a Kell High School. După absolvire s-a mutat la Los Angeles, California pentru a-și continua carieră de actor. Destul de devreme părinții lui au devenit conștienți de capacitatea lui de a imita voci și personaje. Joy Pervis l-a descoperit pe Till în timp ce era prezent la clasa de actorie unde l-a înscris mama acestuia. Când avea 10 ani, a început să apară în reclame. La vârsta de 12 ani el a jucat
Lucas Till () [Corola-website/Science/336235_a_337564]
-
fi împărțită în două părți: Muzică sacră (pe texte liturgice, în limba latină), bogată melodic, cu sunet polifonic, folosind în special instrumente de alamă (trompete, tromboane), instrumente cu coarde și orgă. Părțile vocale se bazează pe contrastul de timbru între vocea solo și cor. Cântece și imnuri (melodii omofonice pe propriile sale texte în limba cehă - poeme puse pe muzică) Poezia lui Michna se bazează pe utilizarea sunetelor cuvintelor, a rimelor și a frazelor bogat metaforice. Imaginile sale verbale sunt foarte
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
este o formație de rock alternativ/indie-pop formată în Wilmslow, Cheshire. Grupul este alcătuit din Matthew Healy (voce, chitară ritm), Adam Hann (chitară), Ross MacDonald (bass) și George Daniel (tobe). Aceștia s-au cunoscut în timp ce erau la liceu și au început să cânte împreună din 2002. Ei au lansat patru EPs, albumul lor de debut omonim fiind lansat
The 1975 () [Corola-website/Science/336316_a_337645]
-
ia amploare. În Egipt, Khalaf participă și la o manifestație în fața ambasadei siriene de la Cairo, în care participanții cereau deturnarea regimului Al Assad. Alături de un grup de activiști acesta pune bazele primei adunări politice siriene din timpul revoluției, numită "Coaliția Vocilor Democratice" (Coalition of Democratic Voices). Această coaliție nu a durat mult, însă a fost unpas important în răspândirea evenimentelor din timpul revoluției siriene. Încă de la începutul revoluției, AlKhalaf a sprijinit o opoziție non-violentă și manifestări pașnice. Deși Muhammad Rahhal, liderul
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
A migrat în Egipt în timpul copilăriei, iar familia să îl cunoștea pe compozitorul , astfel ea a cântat versurile compozitorilor Mohamed El Qasabgi și Zakariyya Ahmad. A mai cântat și compozițiile fratelui sau și pe cele scrise de Mohammed Abdel Wahab. Vocea să a fost una dintre puținele din lumea arabă care au concurat cu cea a lui Umm Kulthum ( considerată cea mai distinsă cântăreață a secolului al XX-lea din lumea arabă). Modul misterios în care aceasta a decedat într-un
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
a permis să intre în Egipt sub protecția lui Saad Zaghloul. Asmahan și familia sa au trăit mai întâi într-un cartier umil din Cairo. Mama sa a fost spălătoreasă și croitoreasă pentru a-și ajuta familia. A avut o voce extraordinară și, pe lângă aceasta, putea cânta și la ‘oud. Asmahan și frații săi au fost înscriși la o școală catolică franceză. 'Alia a primit o bursă lunară de la un binefăcător secret iar acest lucru a ajutat-o să acopere cheltuielile
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
pe unul dintre cei mai mari compozitori ai Egiptului, Dawoud Hosni, acesta a auzit-o cântând în camera sa și a insistat să o vadă imediat. A rugat-o apoi să cânte din nou și a fost foarte impresionat de vocea sa, așa că i-a propus să cânte sub numele de Asmahan, iar ea a acceptat. Asmahan a devenit faimoasă destul de repede. Nu avea nici paisprezece ani când a fost prezentată publicului la un concert la prestigioasa Operă din Cairo. A
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
Când avea șaisprezece ani, Asmahan a fost invitată de către o casă de discuri egipteană pentru a lansa primul său album, prezentând astfel și primul său cântec, ”Ya Nar Fouadi”, compusă de Farid Ghosn. Diverși profesori s-au ocupat de progresul vocii și al muzicii sale. s-a oferit în a o ajuta pe artistă să cânte la ‘oud. Cu toate acestea, frații săi au vrut ca ea să se căsătorească și să se întoarcă în Siria. Vărul său, Hassan a călătorit
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
Canada, Mexic, Europa și Australia. A fost anunțat că Chef Special și Mutemath îi vor însoți pe parcursul turneului. Twenty One Pilots aduce un mix de pian (uneori o tastatură electronică sau o orgă), sintetizator, tobe (uneori amestecat cu tobe electronice), voce, si, ocazional, la ukulele. Melodiile lor sunt, de obicei,bazate pe poezie (scris de Joseph și Dun); Joseph a declarat că, atunci când poezia este prea lungă, are nevoie pentru a începe rap pentru a se potrivi în versuri. Oamenii au
Twenty One Pilots () [Corola-website/Science/336298_a_337627]
-
ripieno). În Adagio, i se alătură un oboi cu care realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic secundar. Tot în această parte se regăsește faimoasa ciocnire armonică dintre sunetele la și la♭prezente la voci diferite, pe pulsații vecine, iar în ultimele măsuri diversitatea timbrală este evidențiată cu măiestrie prin secționarea orchestrei pe pulsații succesive în bași, oboi, și coarde înalte. În cadrul acestui concert se remarcă și singura apariție a cornilor în Brandenburgice, instrumente cu
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
Vox maris („"Glasul mării"”) este un poem simfonic pentru voce de tenor, cor și orchestră compus de George Enescu, dedicat marii pianiste românce Elena Bibescu. Multe surse atestă faptul că lucrarea a fost scrisă între anii 1929 și 1951. Cert este faptul că premiera a avut loc la București postum
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo ("Miserere"). Următoarele episoade (6, 7) se desfășoară într-un discurs care readuce teme și motive din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil d'amour" din „Simfonia Turangalîla
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
virtuozitate se încheie printr-o codă de 10 măsuri, la care contribuie exclusiv doar instrumentele de percuție (timpani, toba mică, piatti, gran cassa, tam-tam și mașină de vânt). În ansamblu, sesizăm o libertate de tratare a plajei sonore, în care vocile și orchestrația sunt foarte complexe, iar limbajul sonor întrunește elemente modale. Orchestrația depășește în această lucrare nivelul atins în Simfonia a 3-a (1916-18). Astfel, întregul discurs muzical este construit pe ideea literară descrisă de Enescu în "Amintiri": „Închipuiți-vă
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
singur nucleu tematic.” Astfel, notarea exactă a ritmului nu este decât una dintre continuările firești ale principiului de variație ritmică din folclorul poporului nostru. Țesătura simfonică a părții întâi exprimă o delicatețe a desenelor tematice și o îmbinare aerisită a vocilor, cu frecvente elemente heterofonice, care dau impresia unei limpezimi cvasi-camerale a orchestrației. Scriitura favorizează mixturi de timbruri pe unison, iar amplificări ale discursului apar doar ocazional. Heterofonia și polifonia intermitentă enesciană este surprinsă în "Suita a treia" și ea se
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
ar fi urmat să-i separe pe beligeranți. Despre această nouă linie guvernul Ungariei a aflat de abia la 10 ianuarie. După ce guvernul francez a acceptat noul traseu, nu însă fără a-și exprima dezacordul față de demersul lui Berthelot prin vocea lui Georges Clemenceau, Franchet d'Esperey și-a dat și el acordul pe data de 27 ianuarie 1919 pentru linia Berthelot-Apáthy. La 16 decembrie Armata Română a trecut linia, intrând în Mediaș și Sighișoara. Divizia a 7-a a înaintat
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
spre exemplu coborârea septimei ce ilustrează mai degrabă mixolidicul decât ionicul. Această parte păstrează materialele tematice a primei părți adăugând doar pe cele de anticipație, cele din urmă fiind înrudite cu cele inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
exemplu coborârea septimei ce ilustrează mai degrabă mixolidicul decât ionicul. Această parte păstrează materialele tematice a primei părți adăugând doar pe cele de anticipație, cele din urmă fiind înrudite cu cele inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
cele de anticipație, cele din urmă fiind înrudite cu cele inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul elaborării tematice în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de extremă concretizare tematică și anume repriza contrapunctică pe cinci voci reale (7 măsuri înaintea reperului 12). Aceasta este construită tot în tehnica secțiunii de aur. Atacul sff al violoncelelor și violelor ce declanșează dezvoltarea contrapunctică ce pregătește această repriză tonală, este așezat la măsura 110 din cele 177 de măsuri
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]