KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1985 1986 1987 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

sunt prezente fete din lumea mondenă slabe ca niște scânduri, care sunt hotărâte să fie văzute la eveniment, dar nu gustă nimic. Apoi îi spun bucătarului cât de mult le-au plăcut meniul și noile mâncăruri, după care se-ntorc acasă și se înfometează pentru tot restul serii. La câteva zile după ce m-am întors de la Cannes, am fost prezentă împreună cu Julie la un astfel de eveniment, pe Lower East Side. China Bar este un restaurant asiatic de inspirație retro, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
receptorul în furcă. Dacă aș putea fi la fel de superficială ca Jazz, viața mea ar fi mult mai liniștită. Ν Habar n-aveam ce „stres incredibil“, cum îi spunea Julie, presupune invitarea a douăsprezece din cele mai bogate fete din New York acasă la tine, până nu m-a târât Julie în lumea paranoică a cinelor tematice. Pe cuvânt, s-a lăsat în așa hal dusă de val cu organizarea întâlnirii în cadrul clubului de lectură, de-ai fi zis că pune la cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
semn de viață. Ce mai faci? mă întrebă ea. A, bine, i-am răspuns în timp ce mă gândeam că sunt atât de departe de-a face bine ca de la cer la pământ. Nu-mi sună a bine. Sună americănește. Când vii acasă? Ne e dor de tine. Nu vin, mamă, îmi place aici. Nu mamă, ci mami. În fine, sper că nu o să lipsești de la aniversarea de cincizeci de ani a tatei. Știi că te-așteaptă. În trei săptămâni. Cred că o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
străjuite de garduri vii pline de hasmațuchi. Chiar aș putea petrece câteva zile la Old Rectory, să mă odihnesc, deși asta s-ar putea vădi a fi o treabă grea cu mama prin preajmă. Ν Când am ajuns la Julie acasă, am găsit-o în sufragerie împreună cu un croitor de la Barneys, care-i ajusta noua pereche de blugi Rogan. Îl adusesem cu mine pe Barclay, îmbrăcat în uniforma lui de ginși albi și cămașă roz de la Charvet. Îl luasem de la biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
pe ușă. Când nu mai putea să ne audă, Julie îmi șopti: —Ai auzit vestea cea îngrozitoare? — Ce s-a-ntâmplat? am întrebat-o. —E vorba de Daphne. M-a sunat, ieri, de la hotelul Bel-Air. A trebuit să plece de acasă, Bradley a avut o aventură cu decoratoarea. Și, deși Daphne adoră cum i-a decorat casa din Beverly Hills, i se face rău de fiecare dată când pășește pe covorul Aubusson din sufragerie. Poți să-ți imaginezi, să nu suporți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
venit vreodată în contact cu ceva atât de substanțial ca o plăcintă de pește. A fost de acord numai pentru că era sigură că o să șocheze pe toată lumea. Ν După ce l-am dus pe Barclay înapoi la birou, m-am dus acasă și am sunat-o pe Daphne. Mă gândeam că o fi într-un hal fără de hal dacă, într-adevăr, Bradley a făcut ce mi-a zis Julie. Fugi de-aici! exclamă Daphne când îmi recunoscu vocea. Mă bucur să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să mergem mai întâi să bem un Bellini la Chip’s? O să te simți mai bine. —Julie, mă descurc și singură, i-am răspuns. Ai grijă de invitatele tale. Vorbim mâine. Am plecat de la petrecere și m-am dus direct acasă. Sunt unele lucruri în viață pe care nu le poate rezolva nici măcar un Bellini dat pe gât la Cipriani. 10tc "10" Nu este greșit să afirmi că mondenele din Manhattan sunt, în general, 100% alergice la cuvântul carieră. Le dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
propriu-zisă, nu trebuie să-ți pui capsele în ordine, să fii legat toată ziua de un calculator, sau ceva sinistru, de genul ăsta. Slujba cea mai râvnită aici este să fii „muza“ unui designer. „Îndatoririle“ constau în special în statul acasă toată ziua, nu faci decât să aștepți creațiile designerului prin curier și să te lași fotografiată la câte o petrecere strălucitoare, în fiecare seară. Oricum asta fac fetele mondene, bine’nțeles, dar, în această calitate, pot afirma „e o muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
poți să te lași copleșită. Trebuie să mergi mai departe. Poate că Jazz avea dreptate - o seară în compania prietenilor mi-ar putea face bine. Nu prea doream să ies duminica aceea, dar și mai puțin îmi doream să stau acasă singură. Hotărâtă să-mi ridic moralul, i-am spus lui Jazz că ne vedem mai târziu. Am aruncat pe mine o rochie neagră de șifon cu volane de la Zac Posen, mi-am pus pe umeri un șal din dantelă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
noua frizură? E-ngrozitor de obositor s-o asculți pe-o fată ca Jazz, care nu trebuie să-și câștige existența, discutând despre etica muncii în America. Pe la miezul nopții am decis să plec și am luat un taxi până acasă. Fetele urmau să se ducă la o discotecă, dar eram prea epuizată și tensionată ca să merg cu ele. Nimic nu-mi face mai multă plăcere decât o discuție despre modă, dar nu-mi doream să mai aud, încă o dată, cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
colț și am ridicat receptorul. Nu avea ton. Timp de câteva secunde am încremenit în întuneric, întrebându-mă ce să fac. Eram panicată, disperată să ajung undeva unde să fiu în siguranță. New York-ul pare amenințător când nimeni nu-i acasă și n-ai unde să-nnoptezi. Un taxi a dat colțul și i-am făcut semn să oprească. I-am spus șoferului să mă ducă la hotelul Mercer, la intersecția dintre Prince și Mercer Street. Poliția putea s-aștepte până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
și eu într-a mea. Nu, am sughițat, ștergându-mi repede ochii și suflându-mi nasul. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Aștept să vină cei de la pază, să-mi deschidă ușa, i-am răspuns. —De ce? De ce nu ești acasă? De ce nu ești tu acasă? i-am întors-o. — Am ceva de lucru aici, câteva zile. Dar tu locuiești în New York. De ce stai la hotel? — Cineva mi-a spart apartamentul. Mi-a fost teamă să dorm acolo și acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Nu, am sughițat, ștergându-mi repede ochii și suflându-mi nasul. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Aștept să vină cei de la pază, să-mi deschidă ușa, i-am răspuns. —De ce? De ce nu ești acasă? De ce nu ești tu acasă? i-am întors-o. — Am ceva de lucru aici, câteva zile. Dar tu locuiești în New York. De ce stai la hotel? — Cineva mi-a spart apartamentul. Mi-a fost teamă să dorm acolo și acum nu pot intra în camera asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Privilegiați a spălat-o pe creier pe Julie, cum că nedeținerea unei piese din bijuteriile Cartier ale Ducesei ar fi o tragedie regretabilă, din care s-ar putea să nu-și mai revină vreodată. Era dimineața târziu când am ajuns acasă de la Mercer, mi-am găsit mobilul pierdut, am vorbit cu poliția și am aranjat cât de cât apartamentul. Din câte mi-am putut da seama, singurul lucru care lipsea era blana de șinșilla. Era un dezastru, nici măcar nu era a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
făcea parte din înțelegere - din nefericire. —Ei, sper, totuși, să te răzgândești. Am ceva de lucru la hotel și voi fi aici toată seara. Am să te-aștept. Ν În ziua aceea, pe înserate, am sunat-o pe Julie de acasă. Avusesem parte de-o după-amiază oribilă și voiam să-mi recâștig prietena cea mai bună. Trebuia să-mi cer iertare. A răspuns menajera. Pot să vorbesc cu Julie, te rog? am întrebat. Nu, domnișoară. Este urgent. E acasă? Da, domnișoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Julie de acasă. Avusesem parte de-o după-amiază oribilă și voiam să-mi recâștig prietena cea mai bună. Trebuia să-mi cer iertare. A răspuns menajera. Pot să vorbesc cu Julie, te rog? am întrebat. Nu, domnișoară. Este urgent. E acasă? Da, domnișoară, dar mi-a spus să vă zic, dacă sunați, să-i dați înapoi poșeta Hogan din piele întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă. Vreau să spun, chiar mă atașasem de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să facă așa ceva. Am ajuns la Heathrow a doua zi la ora unsprezece dimineața. Înainte să mă duc la birourile Hertz să-mi închiriez mașina, m-am strecurat într-o toaletă, să mă schimb. N-aveam de gând să apar acasă arătând la fel de rău cum mă simțeam pe dinăuntru. În timpul convalescenței de după o aventură de-o noapte, atenția acordată aspectului joacă un rol important. Vreau să spun, uitați-vă la Elizabeth Hurley, sprâncenele ei sunt tot mai frumoase după fiecare nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
pornesc mașina fără nici un rezultat. Învinsă, am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o remorcă plină cu vite. Șoferul era un tinerel. Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
și ți-ai făcut din timp epilarea pubiană pentru chestia cu Brazilia.) —S’ v-ajut? mă întrebă. Dumnezeule, ador băieții englezi care vorbesc monosilabic. Mă duc cu gândul la Heathcliff sau ceva de genul ăsta. — Poți să mă duci până acasă? —Unde? —La The Old Rectory. E în Stibbly. —Cam departe. Junincile, îmi explică, arătând spre remorcă. Dar pot să vă las lângă fermă. Puteți da un telefon de-acolo. —OK, am acceptat. O să vină tata să mă ia. Orlando - al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
are o părere bună despre sine. Am apucat ciocanul în formă de cap de grifon și am bătut la ușă emoționată. Câteva minute, am stat acolo așteptând sub privirile crunte ale grifonului. N-a venit nimeni. Poate nu era nimeni acasă. Pe alee nu era nici o mașină, deși asta nu însemna mare lucru - britanicii își ascund în mod obsesiv mașinile în grajduri sau hambare, chiar și pe cele foarte frumoase, ca Audi, pentru a nu fi acuzați că a) strică priveliștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
în holul imens. Încăperea era plină de stucaturi și coronamente. Parcă eram în interiorul unui tort de nuntă. Dumnezeule, mi-am zis, întreținerea unei astfel de încăperi ar fi băgat-o la balamuc pe Martha Stewart. —Alo! am strigat. E cineva acasă? În timp ce așteptam, m-am descălțat. Podeaua de piatră mi-a răcorit plăcut picioarele umflate. Singurul sunet care se auzea era ticăitul strident al unui ceas aurit de deasupra șemineului. N-a apărut nimeni. Casa e-atât de mare și are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de deasupra șemineului. N-a apărut nimeni. Casa e-atât de mare și are atât de multe intrări și ieșiri încât îmi închipui că familia Swyre n-ar ști neapărat cine intră și cine iese nici dacă ar fi cineva acasă. Trebuie să fie cam ca la granița siriană, doar cu mai puțini teroriști. Poate izbuteam să găsesc un telefon și singură. Și, în același timp, să fac și turul castelului. Am deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
care ar fi încurajat-o un lord englez. Ultima cameră ce se deschidea de pe coridor era o bibliotecă vastă. M-am furișat înăuntru. Nu se putea să nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-o parte, deasupra unui șemineu imens din marmură, era atârnat un peisaj pictat de un maestru italian. Sub el era o plăcuță aurită pe care scria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
acoperit cu vechi fotografii de familie alb-negru și un birou din lemn de nuc cu teancuri de hârtii pe el. În harababura aia am zărit un telefon negru, demodat. M-am apropiat și am ridicat receptorul. În timp ce formam numărul de acasă, privirea mi-a fost atrasă de o cutiuță de medicamente ovală, aurită. Pe capacul emailat era pictată în cele mai mici detalii o scenă englezească de război. Am ridicat-o ca să-i văd mai bine încuietoarea bătută cu pietre prețioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]