51,082 matches
-
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 36.492 hectare. Aceasta include două rezervații naturale avifaunistice: Balta Potcoava și Balta Tălăbasca și Dunele de nisip de la Hanu Conachi. Aria naturală este încadrată în bioregiunea continentală și stepică a câmpiei și bazinului inferior al Siretului). Aceasta adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
și bazinului inferior al Siretului). Aceasta adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate naturale de interes comunitar constituite din păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, luciu de apă, mlaștini, plaje de nisip, dune de coastă, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale uscate, terenuri arabile și culturi
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), călifar alb ("Tadorna tadorna"), fluierar negru ("Tringa erythropus"), fluierarul cu picioare roșii ("Tringa totanus"), nagâț ("Vanellus vanellus"). (sit de importanță comunitară suprapus în mare parte ariei de protecție specială avifaunistică) găzduiește mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și insecte protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
Trinità della Cava, Santa Sofia din Benevento și Sân Giovanni în Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea să teritorială a atins maximă extindere, cuprinzând aria de la Lucera la Fiorentino, Vaccarizza și Siponto, de-a lungul coastei Gargano de la Vieste la Rodi și Cagnano și de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În 1098, el a donat pământul din afara zidurilor din jurul Monte Sant'Angelo către
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") este o suprafață străbătută de apele pârâului Algheanu, cu lapiezuri (microforme reliefale formate în urma acțiunii apei) săpate
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic, forestier, geologic, peisagistic și paleontologic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Reghiu. Aria naturală se află în partea estică a Carpaților
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic, forestier, geologic, peisagistic și paleontologic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Reghiu. Aria naturală se află în partea estică a Carpaților de Curbură, în bazinul central și ocupând ambele lunci ale Milcovului (afluent de dreapta al râului Putna), la confluența acestuia cu valea Reghiului, în partea central-nordică a județului Vrancea și cea nord-estică
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
valea Reghiului, în partea central-nordică a județului Vrancea și cea nord-estică a satului Reghiu și este străbătută de drumul județean care leagă satul Adreiașu de Jos de Șindrilari Rezervația naturală cu o suprafață de 95,70 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
Șindrilari Rezervația naturală cu o suprafață de 95,70 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o arie naturală (cu un deosebit interes geologic, floristic, paleontologic și peisagistic) formată din două corpuri de teren dispuse în dreapta și stânga văii Milcovului, cu abrupturi săpate în calcare, marne, argile, gresii; cu un bogat conținut de faună fosilă atribuită Sarmațianului. Flora
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
Cheile Tătarului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală cu o suprafață de 144,30 hectare se află în extremitatea nord-estică
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
Cheile Tătarului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală cu o suprafață de 144,30 hectare se află în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița (aproape de limita teritorială cu județul Prahova) în Munții Bucegi, între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 m. în
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița (aproape de limita teritorială cu județul Prahova) în Munții Bucegi, între platoul Padina și Lacul Bolboci, la o altitudine medie de 1.800 m. în bazinul superior al râului Ialomița. Rezervația naturală a fost declarată Arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru această
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
spectaculoasă. Printre copaci și desiș, piramidele parcă s-au ascuns de privirile turiștilor și ale localnicilor, tocmai din această cauză este un fenomen unic prea puțin cunoscut în România. Rezervația naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie protejată în anul 2000. Cunoscute și ca Râpa Ciurii,”șiroirile” se află pe valea pârâului Stăncioi. Pe o suprafață de 12 ha, se întinde o serie de piramide de pământ, formate în urma eroziunii diferențiate în conglomerate slab cristalizate și a
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic). Turbăria este situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală se află la o altitudine medie de 1.500 m.
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic). Turbăria este situată în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Aria naturală se află la o altitudine medie de 1.500 m. în Munții Bucegi (la poalele Munților Lăptici), în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița, aproape de limita teritorială cu județul Prahova. Aceasta se întinde pe o suprafață de 15,90 hectare
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
Munții Bucegi (la poalele Munților Lăptici), în extremitatea nord-estică a județului Dâmbovița, aproape de limita teritorială cu județul Prahova. Aceasta se întinde pe o suprafață de 15,90 hectare și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică; astfel: Arbori
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
este mai sensibil la efectele deshidratării și luminii solare directe. Adesea sunt prezente în același timp infestarea cu ascaride și tricocefali. Tricocefaloza apare endemic în colectivitățile de copii din zone cu sanitație deficitară, și sporadic poate fi prezentă în oricare arie geografică. Paraziții și leziunile produse de ei în majoritatea cazurilor se limitează la zona cecală, totuși în infecțiile masive este implicat și ileonul sau colonul în întregime, inclusiv rectul. Destul de frecvent paraziții pătrund și în apendice, unde provoacă o inflamație
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea vestică a județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării. Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf și ape cu vegetație abundentă dezvoltată pe fundul lacurilor. Aria naturală asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), mamifere, amfibieni, reptile și pești. Flora rezervației naturale este constituită în cea mai mare parte din vegetație hidrofilă și higrofile cu specii
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]