65,481 matches
-
să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că aveam ușa închisă la camera mea, de obicei o țin deschisă când sunt singură acasă. Doar când sunt cu ai mei sau avem musafiri o țin închisă, ca și cum aș trage o cortină între mine și ceilalți. Dar, de data asta, cine știe prin ce gest mecanic, tot cu gândul la petrecerea aia nesuferită, închisesem ușa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pus muzică (Emerson, Lake & Palmer - Trilogy) și m am gândit la ce mă hotărâsem să fac. Am ațipit din nou, fără să-mi dau seama, și m-am trezit brusc, chiar înainte să aud soneria care anunța sosirea alor mei acasă. N-am apucat să-ți spun. Ai mei au fost plecați de ieri la niște prieteni din provincie. N-au sărbătorit nimic, s-au dus pur și simplu să se distreze. Bravo lor! E bine să te distrezi chiar și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am o minte clară și am talent cu carul la scris! (Chiar dacă, mă rog, nu am scris până acum nici o operă...) îmi fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care scrie - deocam dată scrie doar notițe la școală, scrie teme pentru acasă, scrie confesiuni în jurnal. Degetul mijlociu al mâinii drepte, cu bătătură... Nu, nu e bătătură, e o rană roșie în care pulsează sân gele. E rosătura de la pix. Atâtea pagini de jurnal scrise în tai nă până acum! Degetele au
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și pe care încearcă în van să o priceapă. — Azi, în schimb, am stat acasă, bâigui. Mi-a fost lene de dimineață, am citit, am făcut niște exerciții la engleză, am mai vorbit cu Georgiana la telefon... Nimic deosebit... Dau din umeri, ca și cum nici nu mi-aș fi dat seama cum a trecut ziua. De
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să respire. Poftim, uite și tu ce coș ți-a ieșit taman deasupra nasului! Ți-am spus că trebuie să mergem la doctor și tu nu și nu, mă tot amâni cu vorba. Poate ne ducem duminica viitoare pe la Doina acasă, măcar să te vadă așa, în treacăt, dacă nu mai ajungem la ea la policlinică! Ce zici, tati? Tata a apărut lângă mine fără să-l simt. îmi dă bretonul la o parte de pe frunte și-mi studiază serios coșul, clătinând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a invitat la el acasă azi la prânz, să-mi spună „ceva important“. M-am frământat toată noaptea. Ce putea fi acel „ceva important“? Ceva despre roman? Ceva despre el? Ceva despre mine? Sau despre Anda? Am vrut să te chem atunci, să-ți cer
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimic. Tu mă asculți, doar. îmi arăți lumea ta, îmi vorbești fără glas despre ea, dar despre lumea mea nu știi prea multe, de asta, probabil, și vrei să pătrunzi în ea... Azi la prânz, când am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra mea din toate colțurile încăperii. Printre ele recu noșteam și desenele pe care mi le adusese, triumfător, atunci când mă vizitase acasă, să mi demonstreze că este un artist, așa cum este personajul meu din vis. — Am găsit! a exultat Eduard, ușurat. Nu mai știam unde l-am pus, fir-ar să fie! Agita în mână o foaie de hârtie și mă privea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-a rugat să mai stau și să mai vorbim despre roman. Domnul Scarlat tocmai plecase la spital, unde era de gardă (așa am aflat despre el că este medic, lucrează în conducerea unui spital și stă foarte rar pe acasă), iar între timp se ivise Bobo, care îmi aruncase o privire scurtă și atentă printre pleoapele lui pe jumătate căzute. Am încercat atunci să-i explic lui Eduard ce gânduri am în legătură cu romanul și el m-a ascultat cu mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încruntat. E foarte frumos ce ai scris aici, dar nu înțeleg o iotă! Ce înseamnă chestia asta? Ce-i cu fata aia? Nu înțeleg! Mă uit la el surprinsă, apoi îmi plimb privirea enervată pe pe reți. Suntem la el acasă. Am venit la el, așa cum i-am promis, ca să-i dau să citească prima pagină de roman. Am venit direct de la școală cu textul pe care l-am scris azi-noapte. L-am urmărit cu sufletul la gură pe Eduard în timp ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iar și iar. Mă înalț puțin în vârful picioarelor și îl sărut și eu. Un sărut nesfârșit. E primul meu să rut voluntar. Mă trage de mână, fără nici o vorbă. Ne suim într-un taxi care ne duce la el acasă. Nu vorbim în taxi, stăm nemișcați și ne ținem de mână. Eu nu cutez să mă uit spre el, ca să nu mă dezintegrez de emoție. Nu e nimeni la el acasă. E doar o tăcere învelită de o așteptare încordată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suim într-un taxi care ne duce la el acasă. Nu vorbim în taxi, stăm nemișcați și ne ținem de mână. Eu nu cutez să mă uit spre el, ca să nu mă dezintegrez de emoție. Nu e nimeni la el acasă. E doar o tăcere învelită de o așteptare încordată, care atârnă în aer. Eduard mă ajută să-mi scot canadiana și se apleacă să-mi scoată cizmele. Mă mângâie ușor pe corp, parcă pentru a-l reconstitui în minte, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi place totul la tine, ar trebui să începi și tu să te placi! — Probabil că ai dreptate, îi răspund, abia stăpânindu-mi o iritare care tinde să mă acapareze, dar deocamdată trebuie să-mi găsesc ochelarii și să fug acasă. Vorbim mâine pe larg! Ba nu, știi ce... Hai să lăsăm să treacă duminica asta, s-ar putea să avem musafiri (îl mint cu nerușinare, dar de data asta am eu nevoie de puțin spațiu în jur, să-mi revin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oprindu-mă din fugă. — Vom fi la mare de 1 Mai! rostește el, în mod neașteptat. Vom fi la mare de 1 Mai, orice-ar fi, îți promit! încuviințez din cap, zâmbind, și mă reped iar în jos pe scări. Acasă dau peste ai mei frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată bleumarin. De ce oare mă așteaptă atât de oficiali? mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau de priviri, sau dacă se zărește iar mortăciunea aia detestabilă între mine și ei, dar cerul văzut de la etajul opt al blocului nostru nu părea umbrit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
eu îți mai dau vești din astea, tenebroase... Am bâiguit ceva de neînțeles chiar și pentru mine și m-am sprijinit de zid. — Ai dreptate, încă nu mi-am revenit! am rostit până la urmă, cu greutate. Mă întorc mai bine acasă! Te sun după-amiază! Am făcut valvârtej cale întoarsă și nu m-am oprit decât în parc. M-am prăbușit efectiv pe prima bancă de la intrare. Nu mai aveam suflu. M-am verificat mecanic: aveam o gaură mare în ciorapi, chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi ridic picioarele înlănțuite și să urc treptele. Nu știu. Pe vremuri te-aș fi strigat pe tine, Edo, dar atunci, în acele clipe, îți uitasem chipul și numele, îți uitasem chiar și existența. Nu mă așteptam să fie cineva acasă, dar erau și domnul Scarlat, și Bobo. Domnul Scarlat mi-a deschis ușa și pentru o clipă mi s-a părut că zăresc o lumină vagă în ochii lui obosiți, as cunși de ramele groase și negre ale ochelarilor. — Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venit? o întreb, cu greutate. Nu v am auzit. — De vreo două ore. Am mai intrat la tine, dar dormeai dusă..., îmi răspunde, la fel de grav, încât pentru o clipă mă simt vinovată că am adormit taman când au venit ei acasă și nu am fost trează, să-i întâmpin la ușă, cum se cuvine. Vine lângă mine și eu mă dau jos din pat, netezindu-mi rochia, fără să mă uit la ea, ca să nu-i văd reproșul că m-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
meu de la balcon, sărind iar în sus, vreun metru, și apoi revenind pe pământ, voioasă. în acel vis de care îmi amintisem brusc și pe care până acum îl ștersesem de tot din memorie, alergam nebunește sus pe scări până acasă, ca să mai sar de la balcon, iar și iar, să țopăi fericită pe trotuar, mirându-i pe cei din jur, și mai ales pe mama, de curajul meu de a mă înălța în aer și a pogorî lin pe pământ. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Scarlat îl primise fără fasoane și fără să se văicărească. îl primise firesc, de parcă n-ar fi trecut zece ani de când își părăsise familia și se întorsese în casa părinților ei, la mare. Dacă tot ai venit, simte-te ca acasă! Stai cât vrei, fă ce vrei! îi spusese ea din prima zi, cu glasul ei bărbătos. N-am să te bat la cap decât cu recuperarea. în rest, te privește ce faci și cu cine! Bucură-te de vârsta pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nou fără cârje. Să găsească în sine însuși acea voință de care nu dă în ruptul capului, acea voință care să-l facă să meargă, să meargă fără spri jin într-o direcție. Să nu se gândească deocamdată la întoarcerea acasă și la sesiunea din vară. Simpla amintire a faptului că la vară îl așteptau multe examene îl apăsa până la greață. Nu mai putea citi nimic, nici măcar un rând de ziar. Tot ce putea face în timpul liber, când nu se uita
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mâzgălea în caiete întregi de desen, cu furie, tot ce-l impresiona într-o zi. Mai ales oameni. Le studia chipu rile pe sub pleoapele lui căzute, care păreau să îi obtureze privi rea, le studia expresiile feței, și le reda acasă din memorie, în tr-un desen. într-o zi însă, Edi îi găsise teancul de desene, cu totul întâmplător. Ochii îi sclipiseră hulpavi. Hm, nu e rău! își dăduse el cu părerea, încercând să simu leze cu greu indiferența. îți propun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici nu era în stare să-și închipuie că ar putea expune desenele în sufragerie, unde domnul Scarlat obișnuia să ia masa, să asculte muzică simfonică și, în general, să se relaxeze, în puținele ore pe care și le petrecea acasă. în același timp însă, nu era niciodată în stare să-și refuze fratele. Așa că fusese de acord. Dar, la scurtă vreme după aceea, aflase, într-un mod dureros pentru el, că Edi se fălea printre cunoscuți că are talent la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le aducea în casă, ca Bobo să le poa tă studia mai bine și să deseneze portrete cât mai izbutite. Nici măcar la școală nu-l credea profesorul de desen că el face desenele, pentru că Bobo nu putea desena decât singur, acasă. De regulă noaptea, la lumina veiozei, când își limpezea toate gândurile și emoțiile de peste zi. Toată lumea era convinsă că desenele i le făcea Edi. în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clasa. Nu profita de anumite... slăbiciuni... ca să stârnești compasi une și admirație, nu e onest din partea ta! Prefer să desenezi cum poți, dar să nu mă minți! De-acum înainte, toate temele la desen o să le faci în clasă, niciodată acasă! în noaptea aceea, Bobo contemplase pentru prima dată ideea sinuciderii. Se gândise cu toată seriozitatea la asta, numai că dorea să-și aleagă momentul potrivit, să regizeze bine scena, astfel încât măcar finalul - finalul unei vieți ratate - să fie grandios și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]